9,618 matches
-
mai degrabă nebunia. * Că îl vedem pe Dumnezeu ca pe un om ideal, absolut, atotputernic și atoateștiutor - iată ce nu vrem să înțelegem de când ne-am împotmolit într-o teologie suficientă, care se va disipa în indiferență cum se ridică ceața pe câmpuri, în noiembrie. Încet-încet, ne vom confunda cu acest om absolut, atotputernic și atoateștiutor, este inevitabil; apoi îl vom descalifica și îl vom reduce la tăcere. Pentru că nu avem nevoie să știm cine suntem decât în raport cu greșelile, cu eșecurile
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
larg de ocean și îndrăzneală, parfumul acestei națiuni,... mă gândesc și la orgoliu și la umor, la umorul până la insolență, ce-i face, de pildă, pe vânzătorii de ziare ai Londrei să strige în gura mare pe străzile învăluite în ceață... Continentul în ceață!... Atenție. Europa azi se află în ceață! Ca și cum ar fi vorba de un eveniment care pe englezi nu i-ar privi... * De la Westminster, pe Whitehall, în linie dreaptă, până la Trafalgar Square cu leii de piatră, coloana lui
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
și îndrăzneală, parfumul acestei națiuni,... mă gândesc și la orgoliu și la umor, la umorul până la insolență, ce-i face, de pildă, pe vânzătorii de ziare ai Londrei să strige în gura mare pe străzile învăluite în ceață... Continentul în ceață!... Atenție. Europa azi se află în ceață! Ca și cum ar fi vorba de un eveniment care pe englezi nu i-ar privi... * De la Westminster, pe Whitehall, în linie dreaptă, până la Trafalgar Square cu leii de piatră, coloana lui Nelson și porumbeii
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
și la orgoliu și la umor, la umorul până la insolență, ce-i face, de pildă, pe vânzătorii de ziare ai Londrei să strige în gura mare pe străzile învăluite în ceață... Continentul în ceață!... Atenție. Europa azi se află în ceață! Ca și cum ar fi vorba de un eveniment care pe englezi nu i-ar privi... * De la Westminster, pe Whitehall, în linie dreaptă, până la Trafalgar Square cu leii de piatră, coloana lui Nelson și porumbeii grași, îmbuibați de grăunțele turiștilor, am tot
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
realitățile românești anterevoluționare: "Sudoarea picura din nasuri și bărbii, topindu-se-n aburi. Se scutura mătreața pe sub batice albe fugite pe cefe, învârtoșând brânza degresată, dreasă cu saramură, hipnotizată de zeci de respirații gâfâite, precipitate de foame. El cutreiera prin ceața încinsă, fript de foame." (p. 299). Iar demolările făcute în ultimii ani ai ceaușismului sunt prinse, de asemenea, în pagini excepționale, animate de frenezia distrugerii: de la Așezămintele Brâncovenești și până la Morga cu aerul ei "despletindu-se în efluvii de formol
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
patrie, devine până la urmă anticul îndemn la descoperirea propriului sine. O spune explicit autoarea într-un poem profesiune de credință: "scriu poezie împotriva lumii din mine/ cu nașterea mereu amânată: orașul din ea are culori orbitoare,/ oamenii au fețele în ceață,/ numai eu nu mă văd deloc.// tot timpul cu ghionoaia pe urme,/ îi simt flăcările lingându-mi ceafa: îmi tai părul, îl arunc peste umăr și el se face o punte pentru ea/ las în spate ani buni de viață
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
Liniștei desăvârșite. Baiadere mișcă fese/ Străvezie, rod ciolane străvezie pre subt mese/ Străvezii zăvozi; țâganii pă vioară trage-arcușul,/ Dară parcă-ar trage vată preste strunele ca plușul.../ Vrajă e,-ngână Manoli./ Nu, prietine, nu-i vrajă./ Ce-i Puterea decât ceață, ce-i Mărirea decât coajă/ Unui frupt ce niciodată miezul nu-i va bănui,/ Căci e miezul lumii estii globul dulcii poesii./ Ei sunt sfera cea uscată ce ne-ncungiură cu totul/ De-și închipuie că-n mânuri ne-a coprins
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
nice-o dâră lasă preste unde au trecut./ Coaja prima putrezește lăsând sâmburul afară/ Să întinză frunzi și ramuri sprijin ceriului de vară,/ Primele pălesc în carte chipurile de temut./ Doar în câteva minuturi mai nimic dân ei rămase,/ Doar o ceață colorată care Zoe-afară-o dase/ Dăschizând nițel fereastra. Dar atuncea ne izbi/ Zgomot mare: pneuri, frâne, râsuri, glasuri de copii.../ Atunci mi-adusei aminte cine sunt, de unde vin:/ Vreo trei cânturi dân ŤLevantulť am parcurs în zepelin,/ Dar nainte-avut-am slujbă la
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
pe vremea epocii de aur, pionierii cutezători culegeau roșii și prune. Între cei patru se creează o relație specială, Kak Satellite este cel care se apropie de acești copii fără copilărie, retractili, înfășurați în tragedia lor ca în giulgiul de ceață care cuprinde stîncile înalte ale peisajului muntos de o frumusețe sălbatică. Agrin vrea să scape de acest copil devenit pecete a infamiei, chemarea imperioasă a morții se află pretutindeni, ecranată de voioșia copilărească, însă ea atinge o intensitate insuportabilă cu
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
dacă poetul configurează epoca într-un anume fel, răsfrînt într-însa ca-ntr-o oglindă, ori se lasă configurat imagistic de răsfrîngerea epocii în apa simțirii sale. Mai curînd am putea vorbi de-o specularitate reciprocă: "nu văd nimic, e ceață, în schimb aud: inima/ cum se surpă-ncet ca o bisericuță șubredă/ toamna, părăsită-n cîmpie.// ce harababură e-n creierul meu. satiri, îngeri eronați, torționari/ și clovni care se hrănesc hămesiți cu literele din aceste/ cuvinte. fiecare/ urlă în
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
să tocăm timpul și să împiedicăm alte legi să cadă precum fulgii de zăpadă" (CD, 10.02.2003). Se pot găsi, oricînd, în Parlament, momente poetice: "Așteptările sunt mari, un freamăt pare că se ridică spre cer, asemenea fuioarelor de ceață dintre brazii udați de ploaie" (CD, 30.09.2003). La originea acestora stă probabil retorica de manual școlar tradițional ("treceți pe caiet cuvintele frumoase", "identificați metaforele din text"), precum și stilul practicat în perioada comunismului, în special în textele encomiastice, ca
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
privire/ pe urmă strigăt/ pe urmă tăcere/ mi-e greu să spun// cam la fel cum noaptea/ ceea ce era de înțeles/ se face coșmar/ și se substituie corpului" (fără ajutorul nostru). Iar existența subiectivă nu e decît iluzorie ("trecător în ceață fiind/ îți vine să crezi că exiști" - un teatru de altă natură), o risipire în anorganicul care guvernează: "rămas în soare deodată riști/ să te usuci floare veche ce ești/ în nisip ascunde-te/ acum el e creierul tău cu
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
e mai inspirator decît claritatea, întocmai cum spiritul creștinismului s-a perpetuat în catacombe și ocnițe, nu în naosuri încăpătoare strălucind de odoare desuete. În privința aceasta, Toni Halter e un misionar de foarte bună calitate: jurnalul lui te atrage așa cum ceața atrage privirea, silindu-te să te concentrezi pentru a vedea ce se ascunde printre aburii ei, sau așa cum o voce șoptită stîrnește atenția prin sunetul slab al cuvintelor rostite. Elvețianul are discreția obosită a unei voci în surdină, scriind parcă
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
încercam să mă autoscopez, să-mi sondez adâncurile, operație la care mă dedau din copilărie, în familiarele ocazii ale unor usturătoare pe cât de repetate eșecuri, segmentând jumătățile de reușită. însă acum aceste adâncuri se vedeau acoperite de o perdea de cețuri sulfuroase. Putea fi, desigur, una din tentativele bătrâneții de a-mi reteza elanul vital, pura bucurie de a trăi și a contempla răsăritul de Soare, prea curând, apoi, a amurgurii aceluiași. Ca și Justiția, bătrânețea are un braț lung și
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
lui Covaliov continuă să rămînă netedă, netedă. Neverosimil de netedă. Ca și toată această situație neprevăzută. Patetismul lui Gogol și învolburarea din Sankt Petersburg contrastează cu apatia cetății de azi. Și de asta, cred, uneori, toată întîmplarea se pierde în ceața minții, imaginației, ceața fizică și metafizică care plutește pe străzile medievale, prin misterul ființei, prin umanul angoasat de nimicnicie, de trufie, de frici mici. Undeva, în spatele actorilor, zăresc pe sub văluri semitransparente, peretele de oglinzi. Iluzia perfectă a jocului realului cu
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
să rămînă netedă, netedă. Neverosimil de netedă. Ca și toată această situație neprevăzută. Patetismul lui Gogol și învolburarea din Sankt Petersburg contrastează cu apatia cetății de azi. Și de asta, cred, uneori, toată întîmplarea se pierde în ceața minții, imaginației, ceața fizică și metafizică care plutește pe străzile medievale, prin misterul ființei, prin umanul angoasat de nimicnicie, de trufie, de frici mici. Undeva, în spatele actorilor, zăresc pe sub văluri semitransparente, peretele de oglinzi. Iluzia perfectă a jocului realului cu irealul, iluziei că
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
lor, se purta deja ca un bărbat care stăpânește jumătate de planetă. Scara lor de valori se clătina din temelii: omul care fusese bogat ajunsese acum aproape la fel ca ei, pe când Janvier își pierduse deja capul în noaptea și ceața bogăției. Porunci scurt: Vino încoace! Stai jos! Iar Chavel se supuse, pășind puțin aplecat, apăsat de rușinea victoriei obținute. Și acum, zise Janvier, ai să-mi faci documentul așa cum trebuie, doar ești avocat. Despre câți bani este vorba? Trei sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
care tocmai l-a stricat scrijelindu-l. — Nu sunt pe placul celor din sat. El este, spuse ea. —Dar nu mergem în sat. Capitularea ei bruscă și totală îl luă prin surprindere. —Bine, fie, acceptă ea. Am să vin. O ceață de toamnă se ridica dinspre râu, podul era umed sub tălpile lor, grămezi de frunze uscate se înșirau pe marginea drumului. Cam la o sută de metri în fața lor contururile se estompau. Ei știau că fac parte dintr-o lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Cam la o sută de metri în fața lor contururile se estompau. Ei știau că fac parte dintr-o lungă procesiune de oameni înșirați pe drumul ce ducea spre Brinac, dar pe porțiunea lor de drum, delimitată de două valuri de ceață, erau izolați ca într-o încăpere. O bună bucată de timp nu-și vorbiră; numai picioarele lor, mișcându-se când în cadență, când desincronizat, păreau că întrețin o conversație. Pașii lui ritmați înaintând spre țelul lor semănau cu pledoaria unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ar fi ajuns să se căsătorească și să-și aducă soția la St Jean, ar fi mers cu ea la târg, în tăcere, într-o zi frumoasă de toamnă, întocmai ca acum. Șoseaua urcă puțin și-i scoase momentan din ceață. Pe ambele părți ale drumului se întindeau parcele lungi, cenușii, fragmente de cremene licăreau ca niște așchii de gheață, o pasăre se ridică și apoi se depărtă în zbor. Drumul coborî din nou, ceața îi închise între ziduri imateriale, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
puțin și-i scoase momentan din ceață. Pe ambele părți ale drumului se întindeau parcele lungi, cenușii, fragmente de cremene licăreau ca niște așchii de gheață, o pasăre se ridică și apoi se depărtă în zbor. Drumul coborî din nou, ceața îi închise între ziduri imateriale, iar pașii lui continuau pledoaria constantă, fără răspuns. —Ai obosit? întrebă el. — Nu. — Mi se pare tare curios să merg întruna pe drum drept, fără urcușuri și coborâșuri. Ea nu răspunse și lui îi plăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Urmele neregulate ale pașilor ajungeau de la râu până aici: recunoscu urmele pantofilor lui alături de cele lăsate de galoșii mari și grei ai preotului. Pe această cale Dumnezeu intrase în casă, acolo lumea se vindecase în chip miraculos, se învăluise în ceață și iarăși se limpezise sub ochii lui, așa încât îl văzu din nou clar pe Carosse, cu mutra lui buhăită și îngâmfată, și atunci își dădu seama cât se poate de bine ce are de făcut. Decretul din data de șaptesprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de poziție a breslei. False dileme. A treia zi, cazul SRS-Bogdan Chirieac ajunge în faza de falsă dilemă: au șantajat oare sau vorbim de jurnalism de investigație împins la limită? Cu asta, porcăria comisă de cei doi se pierde în ceață. Tentativa de șantaj, după cum rezultă din stenogramele publicate de Curentul, se transformă pe nesimțite în act de vitejie gazetărească. Urmând tehnica diversiunii totale, televiziunile își bat capul cu subiecte care rămân colaterale, în lipsa unor minime indicii: presupusele conturi ale lui
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
din muțenia lui Ion Cotman. Dacă îi pe așa, atunci să mai pună! Unde merge suta, merge și mia - a căzut de acord și moș Dumitru. Fața lui Pâcu s-a luminat de parcă o mână i-ar fi îndepărtat o ceață de pe chip. A tras apăsat din lulea, și-a mângâiat duios mustața, părând gata să vorbească...Nu a scos însă nici o vorbă până aburii vinului din ulcica plină nu i-au gâdilat nările. A sorbit cu zgomot din vinul fierbinte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
hodorogule, la ce îți zboară gândul? Tu ți-ai trăit traiul și ți-ai mâncat mălaiul. Ai băut o ulcică de vin acolo și gata, te dai cocoș?...” Soarele zgribulit al dimineții abia s-a ivit de după o perdea de ceață vineție, când cărăușii erau gata de drum. Costache le-a deschis poarta mare. Drum bun și să știți că până săptămâna viitoare am să vă duc dorul - a grăit el, cu o umbră de părere de rău. Ca mâine trecem
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]