12,819 matches
-
vânătaia pe care și-o acoperea cu fond de ten. Se Îmbrăcase Într-un capot verde, Înflorat și cu mânecile foarte lungi, ca un chimono. Mi-am luat un scaun și am venit lângă pat. M-a Întrebat, sorbind din ceaiul meu (se strâmbă un pic, Încrețind năsucul și micșorând ochii Într-un fel drăgălaș) dacă am fost un profesor sever cu elevii, dacă am dat „treiuri și doiuri”, așa cum făcea cu ei proful de istorie din liceu? Am Început să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pedagog. S-a scărpinat cu degetul mic la tâmplă și, după o nouă sorbitură, m-a Întrebat „care dintre domnitori Îmi este mai simpatic?” Mi-a venit să râd din nou, În dreptul cuvântului simpatic, dar am luat o Înghițitură din ceaiul meu, remarcând că l-am făcut cam amar. I-am spus că m-a fascinat Întotdeauna Ginghis Han, cel care, unind toate triburile mongole, a avut Întreaga Asie la picioare. Iar dintre ai noștri, Îmi plăcea Mihai Viteazul, banul Craiovei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
margarete și o sticlă de șampanie Începută. Eu mă aflam În bucătărie și nu am auzit cheia rotindu-se În yală (hotărâsem să-i dau cheia mea de rezervă din noaptea când o găsisem ghemuită la ușă). Îmi pregăteam un ceai din plante medicinale pentru a-mi obloji piciorul (locul de unde fusese Împuținat se iritase din cauza noii proteze și apăruseră niște umflături purulente, care mă usturau peste măsură). Mă fâstâcisem de tot și aproape că era să mi pierd echilibrul, când
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mine (care continuam să aștept gheboșit, În poziția ingrată În care am fost surprins), Îmi șopti că ar dori să bea un pahar de șampanie Împreună cu mine și mă sărută fugar pe obraz. Apoi Îmi atrase atenția că mi fierbe ceaiul „de mama focului” pe ochiul aragazului și dispăru pentru un timp din bucătărie. Eram tulburat de-a binelea, asemeni tânărului timid, care iese pentru Întâia dată cu o fată dragă lui, iar aceasta Îl sărută fugar, pe neașteptate. Sărutul ei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sperie că nu poți să te mai măriți. Ascult-o pe mama ta. Mâine dimineață, o dată cu primii zori, vei privi cu alți ochi întâmplarea care te-a răscolit atât. Nu vrei să-ți dau un calmant, să-ți fac un ceai? - Nu, mamă, n-am nevoie de nimic, mă duc să mă culc. Mă doare îngrozitor capul! În drumul spre pat, Olga mai avu timp să reflecteze: etapele vieții se succed nestăvilite precum anotimpurile, fără să știm când și mai ales
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Aurelia, dar atunci când se așeza în fotoliu, lângă patul acesteia, și scotea medicamentele din flacoane, unul câte unul, simțea că o ia amețeala. Doamna Aurelia, dintre pernele umplute la refuz cu pene de gâscă, îi dădea tot felul de sfaturi - ceaiuri de plante, inhalații, masaj, picături și mult somn. Mara îi zâmbi cât timp îi așeză pernele la spate și se hotărî să își ia două zile de concediu. — De ce să nu-ți iei? E vară, e cald, cu mine poate
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
șteargă din casa doamnei Aurelia. Dincolo de apartamentul de la etajul patru, viața prindea alte forme. Nimic nu era protejat de ecranul de sticlă și nici relatat de vocea de la radio, iar Mara prefera să amestece zahărul cu lingurița în cana de ceai și să scoată încet medicamentele din flacoane. Doamna Aurelia, un timp, nu spuse nimic, apoi o rugă insistent să plece măcar două zile. Însă nu rugămințile doamnei Aurelia, ci cearcănele maro din jurul ochilor o determinară pe Mara să se apuce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
am dat drumul la televizor. Urechile mari și rotunde, ochii imenși, negri și vii, zâmbetul până la urechi și toată dragostea lui Mickey Mouse umpluseră instantaneu silueta tatei. PÂNĂ LA PRIMA BENZINĂRIE Își reveni brusc din leșin. Pe noptieră medicamentele stăteau neatinse, ceaiul din plante încă mai scotea aburi... înseamnă că leșinul nu durase prea mult. În gură simțea gustul amar al febrei, îl durea spatele și, când încercă să ridice mâna, avu impresia că tot sângele îi țâșnise din ea și îi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
la asfințit, bătând galben pe covorul din dormitor. La televizor se terminau știrile... mâine o să plouă la Londra. Simți că-i este sete, de parcă ar fi alergat prin vegetația din vis, și nu dorea decât să ia o înghițitură din ceaiul de pe noptieră. Lichidul maroniu îi răcori stomacul... ar trebui să meargă la bucătărie, să-și facă de mâncare... dar poate vine Alma mai repede... o va aștepta cuminte și bolnav. Febra îi dădea din nou târcoale și ar fi putut
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
adune tot în jurul burții. Daniel îl văzu, se întoarse spre el și scoase din rucsac un pachet de biscuiți. Fiecare bucată era udată de ploaie înainte să ajungă în gură, dar lui Emil i se păru că avea gust de ceai rece. — Dacă ne drămuim pachetul ne ajunge până mâine. Nimic nu e mai enervant decât umezeala asta. Daniel îi întoarse spatele și călcă mai departe pe cărarea proaspăt făcută. Ploaia îi aluneca sub haine, picăturile i se scurgeau pe urechi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
subțiri din picături incolore și începu să tremure de frig, iar picioarele i se chirciră sub el. Strânse pleoapele și se chinui să se trezească. Pentru moment crezu că izbutise, că o să vadă din nou ecranul televizorului, noptiera cu medicamente, ceaiul aburind și patul cu așternutul transpirat. Alma probabil că e în bucătărie și o să vină să-i schimbe cearșaful și apoi o să-l țină de mână strâns toată noaptea. Dar când deschise ochii se trezi în ploaie printre lianele ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Îl durea doar faptul că Almei nu-i va putea spune nimic din toate astea, pentru că Alma e la Londra și ea nu ar avea cum să pătrundă în benzinăria din visul lui. O să vadă doar televizorul mergând în gol, ceaiul rece și medicamentele de pe noptieră și o să-și dea ea seama. ASFALT Jocul tău începuse din plictiseală, ca atâtea alte lucruri banale, dar până în dimineața aceea nu ți-a trecut prin cap să-ți arunci privirea spre asfaltul de sub picioare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se afla într-o pungă de plastic foaia din mașina de scris. Și rămăsese acolo după ce vorbise cu barmanul de la bufetul gării și cu taximetristul. Uitase complet de ea la prânz când înfulecase un sandvici și dăduse pe gât un ceai fierbinte. Abia seara și-a amintit că în portbagajul mașinii sale zăcea o probă importantă conținând amprentele victimei și posibil și ale ucigașului, de vreme ce aceeași persoană închiriase camera de hotel și scrisese textul pe care nu a mai avut timp
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
adică. N-a mai găsit nimic, din ce știa că este în casă, la locul său. În câteva cazuri lucrurile fuseseră schimbate în alte locuri. În majoritatea, pur și simplu, nu mai era nimic. Văzându-i nedumerirea, l-au întrebat: ceai rămas așa dezolat? Păi...Nici un păi! N-ai văzut că toate erau vechi, murdare, unele ponosite și aproape rupte? Dar, acum, ce mă fac fără ele? Lasă, că n-ai să mori. Câte ceva îți aducem, de la magazine, noi-nouțe, iar altele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
rîvnit. Cu toate acestea, eroinele piesei oftează incontinent, violent nefericite, „La Moscova! La Moscova!”, de parcă ar exista vreo opreliște... Strigătul lor are ecou, În planul ilogicului, În discursul lui Verșinin : „Mi-aș da jumătate din viață pentru un pahar de ceai!” . Dar el se află Într-o casă În care doica se tot fîțÎie cu samovarul printre musafiri. Ceaiul e la doar un metru, de pofticios. Sau e-ntr-o altă cameră, dar există sigur, aburul său liniștește personajele Încă de la
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
opreliște... Strigătul lor are ecou, În planul ilogicului, În discursul lui Verșinin : „Mi-aș da jumătate din viață pentru un pahar de ceai!” . Dar el se află Într-o casă În care doica se tot fîțÎie cu samovarul printre musafiri. Ceaiul e la doar un metru, de pofticios. Sau e-ntr-o altă cameră, dar există sigur, aburul său liniștește personajele Încă de la primele replici...Și-atunci, ce sens are replica lui Verșinin ? „Dacă am știi!”... Citesc Într-un ziar o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
vrut să mîncăm, Într-o zi, la un restaurant cu specific ro mânesc - Chez Christina - dar tocmai la ora În care ne nimeriserăm, acesta era În curățenie... am băut pastis, cidru În trei variante (una din ele, excelentă!), vin, bere, ceaiuri, apă minerală. M-a surprins să constat că berea e cam la același preț cu vinul și sucurile. La Starbucks ( unde m-a dus băiatul meu) , cafenea celebră de la subsolul Luvrului, am degustat niște băuturi reci pe bază de cafea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
placă un cîntec pe care tu-l urăști?! Test de intuiție : ce-nseamnă “tu ti tu tu tu tu”? Hai, să nu vă mai fierb : un român care e cazat la Londra, la camera 222 a hotelului, și comandă două ceaiuri. Este că , singuri, n-ați fi ghicit?!... Un fost actor, care s-a săturat să moară de foame pe scenă și are simț negustoresc, aflu că a primit niște premii pentru că a avut ideea să inițieze campania “Nu da șpagă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cumva încurcată. Dă din umeri în chip de scuză și zice: "Poate că o să ți se pară o prostie, dar uite o chestie care, dincolo de o grămadă de naivități și pompoane, are și câteva lucruri interesante..." "E un filmuleț cu ceaiuri miraculoase și decocturi eliberatoare?", nu pot să mă abțin și-mi dau în petic. Nu, nu!", surâde tipa. "E cu altceva. Mai bine nu-ți spun nimic, tocmai ca să nu pornești cu idei preconcepute. Sunt curioasă ce o să-ți spună
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
oftică, iar omu' sau femeia de succes se dau de ceasu' morții să-și arate vilocu', apartamentu' de lux, 'ște treburi. Parcă-i și aud: Am colaborat minunat cu arhitectu' meu, cu dizainăru' de interioare". P-ormă: "Măsuța asta de ceai mi-am adus-o din Japonia, cân' am fost în turneu' meu de super-mare excepție, ceasu' ăsta cu cuc îl am de la tata-mare care, îți spun un secret, a fost Marele Duce de Vladimir, mileuțu' l-am primit cado' de la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu un ziar și când mai constatam că ea pregătise deja, între timp, și cina și mă aștepta cu muzica preferată, cu un vin deți săreau plombele, strâmbam din nas, a glumă, foarte scurt. Beam, la o cină scurtă, un ceai îmbunătățit cu coniac, după care o cafea-nechezol dacă mai găseam prin cămăruța confecționată ad-hoc dintr-un șifonier vechi și șchiop, apoi stăteam la taclale, tolăniți pe canapea, în jurul vinului cu pricina. Mai interesant era faptul că, în momentul în care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
trăncăneală, trăncăneală, și reluare...Știți bancul cu V.B.P.M ? Am plecat. Vă pup. Noapte bună. 10. Se auzi o bătaie în ușă și intră o femeie ca la vreo 30 de ani, cu plasele pline și cu o sticlă de ceai subsuoară. Se scuză. Apoi aranjă pe un taburet, un șervețel alb și ceea ce ținea de micul dejun: jumări, telemea, o felie de pâine, un ou fiert și cana cu ceai în care împinse e pe o farfurioară, discret o felie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de ani, cu plasele pline și cu o sticlă de ceai subsuoară. Se scuză. Apoi aranjă pe un taburet, un șervețel alb și ceea ce ținea de micul dejun: jumări, telemea, o felie de pâine, un ou fiert și cana cu ceai în care împinse e pe o farfurioară, discret o felie de lămâie. Cam multe alimente pentru o bătrână - își făcu curaj Karin - tantepe care de fapt, o caută moartea pe unde poate și care se face că plouă. Hai, Pruncule
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Sau te pomenești că mint și ăștia. Dar ce? În lumea asta toți mint? Și cine mai minte, Karin-tante? Tu cu tot neamul tău cel adormit și cu două frunze veștede, una pentru Epa și alta pentru mine. Fac un ceai? Nu mai avu cine să-i răspundă. Până să se întoarcă Gerard de la dulapul unde își atârnă haina, Karin - tante adormi dusă. Gerard încercă să sugativeze cu un burete, apa de pe obiecte, de pe mobilă, să adune covorul și să-l
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe un scaun și așteptam să se trezească cucoana. După un timp, aud mișcare în dormitor, semn că s-o sculat... Îndată în ușă, o apărut cucoana, îmbrăcată cam subțirel... Am sărit în picioare ca ars. <Vasilică!> <Poruncă!> <Fă un ceai și adu-mi-l aici! Da’ fuguța!> <Am înțeles!> Am făcut ceaiul cât de repede am putut și apoi - după regulele învățate - am așezat toate cele trebuitoare pe un talger și am pornit spre dormitor. M-am oprit însă la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]