1,795 matches
-
pe scaunul lui Marco; îl adusese din Alexandria, pentru a se mângâia cu el în momentele de deznădejde; dar nimeni nu voia să-l asculte, și atunci Pinution a început să vindece oameni, în timp ce Apa, cântând și învârtindu-se în cearșaful său alb, s-a apucat să facă profeții; astfel, oamenii care mai înainte nu-i ascultau, acum îi prețuiesc și nu se abat de la vorbele lor; așa se face că de la Alexandria cuvintele lui Marcu răsună în Aquileia și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
datorită vindecărilor și profețiilor, și aici prima lege se unește cu cea de-a doua într-un singur fluviu care îl slăvește pe Tatăl Cel Atotputernic, nevăzut și nestrămutat“. - Acum eu nu caut să scap și nu mai renunț la cearșaful meu, a spus Garibaldo. L-am întrebat două lucruri: - Cum ți-a fost cu putință să te înfrupți din biblioteca secretă și ce înseamnă „cântând și învârtindu-se în cearșaful alb“? Mi-a povestit cum, odată ajuns la Grado și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
eu nu caut să scap și nu mai renunț la cearșaful meu, a spus Garibaldo. L-am întrebat două lucruri: - Cum ți-a fost cu putință să te înfrupți din biblioteca secretă și ce înseamnă „cântând și învârtindu-se în cearșaful alb“? Mi-a povestit cum, odată ajuns la Grado și spunând că vrea să meargă în pelerinaj la Sfânta Eufemia și la biserica din insula de-i zice Barbana, nu i-a fost greu să dea de preoți bolnavi. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
apucat pe servitorul care tocmai îi făcea un masaj după ce-l frecase cu un unguent parfumat și l-am trântit la pământ, dislocându-i un umăr. Abia când m-am apucat să îndepărtez de pe el uleiul letal, frecându-l cu cearșaf, Rotari s-a ridicat în picioare și mi-a blocat mâinile. - Stiliano, ai înnebunit? Al cui e sângele ăsta de pe tine? Încă gâfâind de atâta efort, am izbutit totuși să-i spun ce mi se întâmplase. Auzind treaba cu unguentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
devastat, gol pușcă, așa cum îl văzusem prima oară. Ochii îi ieșeau din orbite, și a strigat: - Dă fuga Stiliano, Gaila e pe moarte! L-am urmat în fugă, și am găsit-o pe Gaila în pat, acoperită doar cu un cearșaf. Două slujnice îi ridicau capul, pe când răsuflarea ei aducea cu cea a unui spânzurat strâns tot mai tare de funia din jurul gâtului; fața i se albăstrise. Inima îmi bătea de să-mi spargă pieptul, dar am încercat să mă stăpânesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ți se limpezește, uite! Suflarea sugrumată a devenit un horcăit șuierător și prelung, după care s-a liniștit, chiar dacă a rămas asmatic. Când respirația i-a revenit la normal, mâinile i s-au relaxat, și ea s-a moleșit între cearșafuri. M-am îndepărtat de pat și m-am întors către Rotari. Înțepenise la căpătâiul patului, privirea alergându-i necontenit de la mine la Gaila. I-am pus o mână pe umăr și i-am spus: - Cred că a trecut. Cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
poziție din tot turnul, singurul pe care portăreasa și-l putuse cumpăra din economiile ei Împuțite, când ieșise la pensie. Cu siguranță că și ea auzise zgomotul acela. Prinse din nou viață, gândindu-se la Emma, care se zvârcolea Între cearșafuri, Emma care se trezește În patul matrimonial pe care-l Împarte cu bătrâna aceea oribilă, În loc să-l Împartă cu el - lângă care dormise și se Încolăcise și se cuibărise timp de doisprezece ani, doisprezece ani nespus de lungi, dar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mică și inocentă. Cu siguranță fusese un coșmar, un vis ce nu avea să se adeverească. Se Înclină peste pătuț, Întinzându-și buzele pentru a săruta buclele Camillei, fine, fine, de un castaniu mahoniu minunat - dar domnișoara Sidonie sări dintre cearșafuri ca un spectru. Nu o treziți, domnule avocat, abia a adormit, bâlbâi somnoroasă. A făcut un adevărat balamuc aici, toată seara, ne-a Înnebunit și pe mine, și pe doamna - pentru Dumnezeu, n-o treziți. Elio o blestemă, pentru că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
incredibil părea, Îl apărase Întotdeauna pe Antonio. Îi dădea dreptate. Și toată vina o arunca asupra ei, fiica sa. Și pentru mult timp, În sinea ei, Îi dăduse dreptate. Ea era cauza eșecului lor, ea era greșeala. Se Întinse Între cearșafuri, cu grijă, căci odată cu menopauza mama ei Începuse să aibă un somn ușor și agitat - lucru care o făcea să fie foarte irascibilă. Emma rămase nemișcată, cu pleoapele lipite. Încercă să-i imite pe asceții indieni, pe călugării budiști sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Roma Înainte, cât de diferită era În vremea ei. Era cea mai tare femeie de pe pământ. Axel Rose o luă pe Valentina de braț și o conduse În studio. O puse să se Întindă pe un pătuț acoperit cu un cearșaf de hârtie. Deschise un dulăpior și scoase din el un borcănel cu alcool și o pereche de mănuși de latex. — Bravo ție, viața e o competiție, spuse sentențios Miria, trebuie să Încerci totul ca să știi ce Îți place și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
surprinzător de scurtă. Nici nu-i veni să plângă. Axel Rose Îi spuse să nu se miște, pentru că nu terminase Încă. Pentru Început trebuia să mai facă o gaură - altfel clama nu ținea. Un firicel de sânge se scurse pe cearșaful de hârtie, pătându-l. Valentina Îl privi pe David Beckham de pe posterul din față. Nu-i plăcea David Beckham - ei nu-i plăcea de nimeni. Nu era normală. Nici o durere, nici o emoție - sentimente zero. Siberia. Axel Rose continua să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
destul de vizibile și sângele de pe cămașă aveau să-i dea Întâietate. Aveți răbdare, doamnă, răspunse plantonul. Sergentul e ocupat, voi sunteți mulți, iar noi suntem puțini. Emma deschise fereastra. În lumina nemișcată a după-amiezii soarele zăcea fără viață În spatele unui cearșaf boțit de nori. Stoluri de pescăruși brăzdau cerul ca niște foi albe de hârtie. Sfârcurile de ciment ale colinelor - diforme excrescențe ale caselor. Roma crescută pe ea Însăși ca un organism viu - un animal În pielea lui, În oasele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ca doi hoți, traversau holul În vârful picioarelor, și când deschideau ușa camerelor lor, Își țineau respirația. Îi priveau dormind, cufundați În Întuneric. În tăcere, le ascultau melodia respirației. Copiii În pătuțuri, cu capetele mici, despletite pe perne, Înveliți În cearșafuri ca victimele unor accidente stradale. În clipele acelea se emoționau de parcă i-ar fi văzut pentru prima dată. Creaturi cerești, venite de cine știe unde, anume pentru noi. Ceva ce n-ar fi existat niciodată dacă noi doi nu ne-am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plapumă roșie, covorașul de lână colorată din fața comodei. Camera mamei și a tatei, În care duminică dimineața se jucau de-a fantomele, sărind pe patul lor și trezindu-i - căci lor le plăcea să doarmă duminica până la amiază. Înfășurați În cearșafuri, scoteau sunete care ar fi trebuit să-i sperie, dar Îi făceau să râdă, și totul se termina Într-un gâdilit general pe saltea. Duminica era ziua lor preferată. Din păcate, era doar una din când În când. Polițiștii lucrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
am mai vizitat câteva obiective turistice, am ajuns la răcoarea camerei și, spre marea mea surpriză, am adormit instantaneu. În sfârșit, după cinci zile de hotel, mama s-a prins că „Room service” aici înseamnă „ curat în cameră și schimbat cearșafuri”, așa că, pe la amiază, când au bătut din nou la ușă strigând magica formulă, le-a permis să facă un pic de curățenie, iar noi am făcut o plimbare pe plajă. La întoarcere am găsit „curățenie totală” în frigider, au luat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
încurajare. Ele nu sărbătoresc primul sânge al celor care vor da viață și nici nu-l înapoiază pământului. Au lăsat la o parte Deschiderea, care este îndatorirea sacră a femeilor și i-au lăsat pe bărbați să se fălească cu cearșafurile însângerate ale fiicelor lor, deși nici măcar cel mai meschin idol n-ar cere un asemnea tribut degradant. Mama a văzut că nu prea înțelegeam. - Nu poți să înțelegi încă totul, Dina, a spus ea. Dar curând vei afla tu singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
șocată de ritualul care mă legase în felul acela ancestral de pământ, de sânge și de cer. Familia lui Inbu nu știa nimic despre ceremonia deschiderii pântecului. Când se măritase cu fratele meu, mama ei alergase în cort ca să șterpelească cearșaful pătat de sânge în prima ei noapte ca soție, în caz că Iacob - care plătise pe ea prețul unei mirese - ar fi vrut dovada virginității. De parcă tatăl meu ar fi putut dori să se uite la sângele unei femei. Dar acum Inbu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
carne stricată. Fiii lui Iacob vor suferi fiecare în numele lui și vor întoarce suferința către tatăl lor. Liniștea era perfectă și tare ca un zid când m-am întors și am plecat. Cu picioarele goale, având pe mine doar un cearșaf, am plecat de la frații mei și de la tatăl meu și de la tot ce fusese pentru mine acasă. Am părăsit dragostea, pentru că nu aveam să mă mai oglindesc niciodată în ochii mamelor mele. Dar n-aș fi putut să mai trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fix la orizont ca să nu încep să plâng și ca să nu mă arunc de pe acoperiș. Zilele treceau într-o învălmășeală de obiceiuri și priveliști noi, dar nopțile erau mereu la fel. Mă luptam cu visele care mă lăsau transpirată, udam cearșafurile așa cum sângele lui Shalem udase patul nostru, căutând aer și cu frică să nu scot vreun sunet. Dimineața, mă dureau ochii și îmi pulsa capul. Re-nefer era neliniștită din cauza mea și se consulta cu cumnata ei. Mi-au impus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
blocului; vecinii au alergat la urletele ei. Seara, ieșind de la ore, Bruno fu luat de doamna Haouzi, vecina de deasupra, care-l duse direct la spital. L-au lăsat să-și vadă bunica doar câteva minute; arsurile erau ascunse sub cearșafuri. I se făcuse multă morfină; l-a recunoscut totuși pe Bruno, i-a luat mâna În ale ei; apoi copilul fu scos din salon. Inima bătrânei cedă În aceeași noapte. Pentru a doua oară, Bruno se văzu confruntat cu moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu un canadian - un zdrahon tânăr, cu un fizic de țapinar. În dimineața când urma să plec, m-am trezit foarte devreme. Soarele era deja fierbinte. Am intrat În camera lor, dormeau amândoi. Am ezitat câteva secunde, apoi am tras cearșaful. Mama s-a mișcat, o clipă am crezut că va deschide ochii; coapsele i s-au desfăcut puțin. Am Îngenuncheat În fața vulvei. Mi-am apropiat mâna la câțiva centimetri, dar n-am Îndrăznit s-o ating. Am ieșit afară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
după-amiază era singură pe plajă. O biată odraslă de bogătani, ca mine; avea șaptesprezece ani. Era lălâie, bondoacă, timidă, avea o piele albă ca brânza și coșuri. În a patra după-amiază, de fapt chiar Înainte de plecarea mea, mi-am luat cearșaful și m-am așezat lângă ea. Era Întinsă pe burtă și Își desfăcuse sutienul de la costumul de baie. Singura Întrebare ce mi-a venit În minte a fost: « Ești În vacanță? » A ridicat ochii: cu siguranță nu se aștepta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe holul de la etajul șapte; se vedea că sunt plânse. „Nu știu dacă e bine s-o vezi...”, spuse Marie-Thérèse. El nu păru s-o audă. Va trăi tot ce trebuia să trăiască. În salonul de reanimare, bunica era singură. Cearșaful, de un alb extrem, Îi lăsa descoperite brațele și umerii; Michel Își desprinse cu greu privirea de la carnea aceea dezgolită, zbârcită, albicioasă, cumplit de Îmbătrânită. Brațele străpunse de perfuzii erau legate cu niște curele de marginea patului. Un tub Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
brațele și umerii; Michel Își desprinse cu greu privirea de la carnea aceea dezgolită, zbârcită, albicioasă, cumplit de Îmbătrânită. Brațele străpunse de perfuzii erau legate cu niște curele de marginea patului. Un tub Îi pătrundea În gât. Alte fire intrau sub cearșaf, legate de aparate de Înregistrare. Îi scoseseră cămașa de noapte; nu o lăsaseră să-și aranjeze cocul, ca-n fiecare dimineață, de ani de zile. Cu părul cenușiu, lung și despletit, parcă nici nu era cu adevărat bunica; era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
masajul părea cel mai hot. Cât despre eliberarea vocii, Își făcu o idee În timp ce urca spre atelierul de masaj: vreo zece persoane, foarte agitate, țopăiau sub conducerea tantristei, scoțând niște cloncăneli de curcan Îngrozit. În vârful colinei, mesele acoperite cu cearșafuri formau un cerc larg. Participanții erau goi. În centrul cercului, animatorul, un brunet mărunțel, puțin sașiu, Începând să vorbească despre sensitive gestaltmassage, făcu un scurt istoric: născut din lucrările lui Fritz Perls despre gestaltmassage sau „masajul californian”, integrând progresiv anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]