1,259 matches
-
neagră, Woodruff,Meadow Fritillary sau mlaștină galbenele Outre - Forêt L' Outre - Forêt înseamnă zona de nord a Pădurea de Haguenau și la sud de Lauter . Expansiune a Regatului Alemannia secolului al treilea în secolul al șaselea Regiunea Alsacia de decontare Celtic originale. Zona portocalie prezintă regiunea de nașterea La Tene. Zona verde sugerează o prelungire probabil de influență Celtic în jurul -1000. Zona roșie indică o regiune posibil celtic în jurul -400 . Articol principal : Istoria de Alsacia . Spre deosebire de provinciile vecine și regiuni, Alsacia
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
de Haguenau și la sud de Lauter . Expansiune a Regatului Alemannia secolului al treilea în secolul al șaselea Regiunea Alsacia de decontare Celtic originale. Zona portocalie prezintă regiunea de nașterea La Tene. Zona verde sugerează o prelungire probabil de influență Celtic în jurul -1000. Zona roșie indică o regiune posibil celtic în jurul -400 . Articol principal : Istoria de Alsacia . Spre deosebire de provinciile vecine și regiuni, Alsacia nu a fost niciodată perioadă de independență sau autonomie de forma centralizată cunoscut. Alsacia a fost mult timp
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
Regatului Alemannia secolului al treilea în secolul al șaselea Regiunea Alsacia de decontare Celtic originale. Zona portocalie prezintă regiunea de nașterea La Tene. Zona verde sugerează o prelungire probabil de influență Celtic în jurul -1000. Zona roșie indică o regiune posibil celtic în jurul -400 . Articol principal : Istoria de Alsacia . Spre deosebire de provinciile vecine și regiuni, Alsacia nu a fost niciodată perioadă de independență sau autonomie de forma centralizată cunoscut. Alsacia a fost mult timp caracterizat prin confederalism. Regiunea are cultură și dialect de
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
sate " apar în timpul perioadei neolitice, după o migrație de oameni din est33 . De-al doilea mileniu î.Hr.. AD : Celții au ajuns pe teritoriul care face acum Alsacia . Secolul V - BC primul secol. AD : Alsacia a fost împărțit între două triburi celtice : Séquanes în sud și în Médiomatriques de Nord . 72 BC. AD : popoare germanice ( compuse în principal din suevilor și Triboques ) trece Rin și stabilit în Alsacia ( estimat între 137.000 și 275.000 în funcție de istoricul august Meitzen ) . 58 BC. BC
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
a cucerit țară . Fondator legendar din Mulhouse . Articol principal : Bătălia de la Ochsenfeld . Alsacia a fost anexat de către Republică Română, după Bătălia de la Ochsenfeld apoi a devenit o provincie a Imperiului Român în -27. Limba latină supplants treptat și înlocuiește limbile Celtic [ ref. necesare] . 12 av. AD : Crearea de Român fortificate tabăra Argentoratum anterior Argentorata la Celtic. naștere al orașului Strasbourg . 212 : toți oamenii liberi obține cetățenia română prin Edictul de la Caracalla . Din a doua jumătate a secolului IV d.Hr., multi
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
anexat de către Republică Română, după Bătălia de la Ochsenfeld apoi a devenit o provincie a Imperiului Român în -27. Limba latină supplants treptat și înlocuiește limbile Celtic [ ref. necesare] . 12 av. AD : Crearea de Român fortificate tabăra Argentoratum anterior Argentorata la Celtic. naștere al orașului Strasbourg . 212 : toți oamenii liberi obține cetățenia română prin Edictul de la Caracalla . Din a doua jumătate a secolului IV d.Hr., multi germani, inclusiv alemanilor stabilit treptat în Alsacia Român . Stabilirea alemanilor Germania de sus în Imperiul
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
Bouvignes-sur-Meuse, Dréhance, Falmagne, Falmignoul, Foy-Notre-Dame, Furfooz, Lisogne, Sorinnes și Thynes. Suprafața sa totală este de 99,80 km². La 1 ianuarie 2008 comuna avea o populație totală de 13.186 locuitori. Cu toate că regiunea a fost ocupată încă din perioadele neolitice, celtice și romane, prima menționare a unei așezări are loc în secolul al VII-lea odată cu înființarea bisericii Saint-Vincent de către episcopul de Tongeren. Din secolul al IX-lea orașul se află sub influența contelui de Namur și al episcopului de Liège
Dinant () [Corola-website/Science/297392_a_298721]
-
nu sunt databile cu exactitate. Cert este că procesul de creștinare a Irlandei a fost unul îndelungat, Patrick și Palladius fiind principalii misionari cunoscuți de istorie. De-a lungul Evului Mediu Timpuriu, Irlanda era omogenă etno-cultural, fiind locuită de triburile celtice agrariene ale galilor, dar era divizată din punct de vedere politic, la diverse momente de timp apărând în diverse zone cinci principale formațiuni statale, conduse de structuri dinastice denumite "clanuri", dintre care patru formațiuni (Connachta, Laigin, Mumu și Mide) corespund
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
început, vikingii au sosit doar în expediții de pradă, dar ulterior, spre mijlocul secolului al IX-lea, și-au construit porturi fortificate pentru iernat. Însuși orașul Dublin a apărut ca fortificație vikingă spre sfârșitul aceluiași secol. În 902, două regate celtice și-au unit forțele pentru a-i izgoni pe vikingi, cucerind Dublinul (Áth Cliath), dar victoria lor a fost vremelnică, navigatorii nordici revenind în 914. Perioada vikingă a dus la căsătorii mixte și împrumuturi culturale, deși a fost marcată de
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
Epocii Nordice a Bronzului, sau, cel mai târziu, pe durata Epocii de fier Pre-Romane. Pornind din sudul Scandinaviei și nordul Germaniei, triburile și-au extins teritoriul spre sud, est și vest, în secolul I î.Hr., ajungând în contact cu triburile celtice din Galia, precum și cu triburi iraniene, baltice și slave, în Europa de Est. Nu se cunosc prea multe despre începuturile istoriei germanicilor, avem la dispoziție doar scrieri ale autorilor romani, cercetări etimologice și descoperiri arheologice. Pe timpul domniei lui Cezar August, generalul roman
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
sunt cele de la Ciumești (județul Satu Mare), veritabil tezaur de obiecte aparținând culturii La Tène (asociată cu celții). Notabil este și faptul că multiple dovezi arheologice din această perioadă atestă conviețuirea pașnică dintre populațiile autohtone dacice și celți. În numeroase morminte celtice a fost descoperită ceramică dacică, la Apahida (județul Cluj) și Fântânele (județul Bistrița-Năsăud). În egală măsură în morminte dacice au fost descoperite obiecte celtice de factură La Tène, și ceramică celtică. Conviețuirea dintre cele două popoare permitea schimburile culturale, dacii
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
arheologice din această perioadă atestă conviețuirea pașnică dintre populațiile autohtone dacice și celți. În numeroase morminte celtice a fost descoperită ceramică dacică, la Apahida (județul Cluj) și Fântânele (județul Bistrița-Năsăud). În egală măsură în morminte dacice au fost descoperite obiecte celtice de factură La Tène, și ceramică celtică. Conviețuirea dintre cele două popoare permitea schimburile culturale, dacii din Transilvania adoptând unele podoabe celtice, cum ar fi "torcul" (coloană ornată, rigidă), precum și unele motive decorative aplicate pe ceramică imitându-le pe cele
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
dintre populațiile autohtone dacice și celți. În numeroase morminte celtice a fost descoperită ceramică dacică, la Apahida (județul Cluj) și Fântânele (județul Bistrița-Năsăud). În egală măsură în morminte dacice au fost descoperite obiecte celtice de factură La Tène, și ceramică celtică. Conviețuirea dintre cele două popoare permitea schimburile culturale, dacii din Transilvania adoptând unele podoabe celtice, cum ar fi "torcul" (coloană ornată, rigidă), precum și unele motive decorative aplicate pe ceramică imitându-le pe cele celtice. Unii autori susțin că gradul de
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
la Apahida (județul Cluj) și Fântânele (județul Bistrița-Năsăud). În egală măsură în morminte dacice au fost descoperite obiecte celtice de factură La Tène, și ceramică celtică. Conviețuirea dintre cele două popoare permitea schimburile culturale, dacii din Transilvania adoptând unele podoabe celtice, cum ar fi "torcul" (coloană ornată, rigidă), precum și unele motive decorative aplicate pe ceramică imitându-le pe cele celtice. Unii autori susțin că gradul de asimilare culturală reciprocă dintre daci și celți a fost atât de mare, încât urmele datând
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
de factură La Tène, și ceramică celtică. Conviețuirea dintre cele două popoare permitea schimburile culturale, dacii din Transilvania adoptând unele podoabe celtice, cum ar fi "torcul" (coloană ornată, rigidă), precum și unele motive decorative aplicate pe ceramică imitându-le pe cele celtice. Unii autori susțin că gradul de asimilare culturală reciprocă dintre daci și celți a fost atât de mare, încât urmele datând din secolele succesive sunt indistinctibile ca apartenență. Conviețuirea cu restul celților din Vest, probabil a încetat în timpul regelui dac
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
Drept model se poate lua așezarea Medieșu Aurit, unde se găsesc rămășițele a 13 cuptoare de olărit, reprezentând cel mai mare vestigiu arheologic de acest fel din România. Pe teritoriul județului Satu Mare au fost de asemenea descoperite urme ale civilizației celtice. La sfârșitul secolului al IX-lea și începutul secolului al X-lea regiunea a fost încorporată în Regatul Ungariei. Situându-se la intersecția unor importante drumuri comerciale și având bogate resurse naturale, atestate în scrierile istorice din anul 1181, comitatul
Județul Satu Mare () [Corola-website/Science/296666_a_297995]
-
cuvântul "lęda" însemnând "pârloagă" — , , . În antichitatea târzie, diverse grupuri etnice au locuit pe teritoriul Poloniei de astăzi. Datele privind respectivele grupuri nu sunt exacte, iar afilierea lor lingvistică este controversată. Teritoriul Poloniei a fost locuit, între altele, de triburi slave, celtice, baltice și germanice. Este disputată, de asemenea, originea slavilor. În principal, se disting două teze în această privință: alohtonia și autohtonia. Cea mai cunoscută descoperire arheologică privind Polonia preistorică este o așezare fortificată din Biskupin, datată din cultura luzațiană (de
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
lui Mitridates al VI-lea în est și crestele Balcanilor în sud, iar pentru a consolida granița vestică a pornit o ofensivă împotriva scordiscilor, stabiliți în jurul anului 278 î.Hr. în vecinătatea muntelui Scordus. Această victorie de prestigiu asupra unui neam celtic se presupune că i-ar fi înlesnit procesul de uniune cu triburile dacice din arcul intracarpatic, amenințate de triburile celtice ale boiilor și a tauriscilor din Câmpia Panonică. Unificarea triburilor geto-dacice s-a terminat în jurul perioadei 60 î.Hr.-59 î
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
o ofensivă împotriva scordiscilor, stabiliți în jurul anului 278 î.Hr. în vecinătatea muntelui Scordus. Această victorie de prestigiu asupra unui neam celtic se presupune că i-ar fi înlesnit procesul de uniune cu triburile dacice din arcul intracarpatic, amenințate de triburile celtice ale boiilor și a tauriscilor din Câmpia Panonică. Unificarea triburilor geto-dacice s-a terminat în jurul perioadei 60 î.Hr.-59 î.Hr, când Burebista începe campania împotriva celților de pe Dunărea Mijlocie, din Bazinul Panonic. În această perioadă își mută centrul de
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
și securizarea hotarelor. De asemenea, Burebista nu a urmărit crearea unui stat mare care să fie alcătuit dintr-un conglomerat de populații, asemeni despoțiilor orientale, ci a urmărit întemeierea unui stat cu structuri omogene din punct de vedere etnic. Amenințarea celtică era cea mai apropiată de leagănul statului dac, considerând că boiii și tauriscii ajunseseră încă de prin secolul al III-lea î.Hr. până la Tisa, extinzându-se tot mai mult peste teritoriile locuite în vechime de geto-daci. Astfel, eliminarea pericolului celtic
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
celtică era cea mai apropiată de leagănul statului dac, considerând că boiii și tauriscii ajunseseră încă de prin secolul al III-lea î.Hr. până la Tisa, extinzându-se tot mai mult peste teritoriile locuite în vechime de geto-daci. Astfel, eliminarea pericolului celtic a fost cel întâi obiectiv vizat de Burebista, iar în acest sens a întreprins o serie de acțiuni ofensive împotriva acestora, în jurul anului 60 î.Hr. Informația sumară oferită de Strabon nu a permis stabilirea exactă a cronologiei acestor campanii: Dar
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
în niciun izvor al lumii antice în cursul secolului I î.Hr. După unirea cu triburile geto-dacice din zona intracarpatică, dispunând de o forță militară de apreciat, depășită doar de cea a Republicii romane, Burebista întreprinde o campanie fulgerătoare împotriva tribului celtic al boiilor conduși de către Critasiros, precum și împotriva aliaților acestora, taurisci și i-a înfrânt, undeva în zona Bratislavei de astăzi, probabil la Zemplin. Se presupune că itinerariul urmat de oastea lui Burebista a fost marcat de îngroparea unor tezaure monetare
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
măsură. Temperaturile nu scad prea jos iarna (având o medie de 0 - -15 °C), dar verile pot fi calde (media 30 - 38 °C). Precipitațiile pot fi foarte abundente pe parcursul anului. Primele de așezări pe acest teritoriu ar data din timpurile celtice. Denumiri precum Tibiscum, Timiș etc. dau mărturie până astăzi de acest fapt. Romanii au fost cei care au construit castrul de la Tibiscum care a fost descoperit de arheologi lângă satul apropiat Jupa, un castru care mai târziu a crescut devenind
Caransebeș () [Corola-website/Science/296877_a_298206]
-
-lea (d.Hr). Etnogeneza românilor transilvăneni este (înainte de Regatul lui Burebista) însă substanțial diferită, în aceste ținuturi atât primele forme de stăpânire cât și primele urme arheologice care atestă existența unei civilizații cu fundament etnic și cultural sunt de origine celtică, în acest sens nu putem afirma că elementul etnogenetic primordial a fost cel dacic, deși este cert ca în momentul venirii celților ținutul Transilvaniei trebuie să fi fost locuit. Un argument în acest sens este și conflictul ulterior din sec
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
celților ținutul Transilvaniei trebuie să fi fost locuit. Un argument în acest sens este și conflictul ulterior din sec.I î.Hr. dintre dacii carpato-dunăreni și celții panonici în timpul regelui dac Burebista. Este însă evident că gradul de asimilare a culturii celtice a fost atât de înalt încât numeroasele elemente arheologice de pe teritoriul Transilvaniei postceltice sunt complet diferite de cele dacice din regiunile extracarpatice și întru totul atribuibile culturii La Tène (aparținând celților). Astfel elementul celtic este cel mai notabil factor primordial
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]