1,151 matches
-
să răspundă, moneda de 25 de cenți se învârtea deja în aer. Kara o prinse și o închise în pumn. - Am spus două din trei, da? Sachs încuviință. Tânăra femeie deschise palma, pe care stăteau trei monede: două de 10 cenți arătând cap, iar cealaltă, de 5, pajură. - Asta înseamnă că tu faci cinste. Capitolul VIII - Lincoln, ea e Kara. A fost avertizată, Rhyme își putu da seama, dar tânăra tot avea o mină surprinsă. Acea mină surprinsă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
refuzat până la urmă să-i cedeze cadavrul unuia care vroia să-l plimbe prin țară. L-a îngropat în curtea casei, dar când n-a mai avut bani, a primit vizitatori cărora le vindea și pietricele de pe mormânt, 25 de cenți bucata. Ramură relativ nouă, psihoistoria explică evenimentele istorice din perspectivă psihologică. După ea, am putea spune că americanii acelei perioade aveau nevoie de Jesse James, și atunci l-au „creat“, proiectând asupra lui propriile conținuturi inconștiente. „Lașul“ Robert Ford era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
școală, ceea ce cred că i-a plăcut tatei. Îi era teamă că aș putea să fug după vreo fustiță. Astfel, am mers la Liceul Central. Dimineața, înainte de plecare, tata îmi dădea două bilete. În acea perioadă două bilete costau 15 cenți. Cu unul trebuia să merg la școală, cu celălalt să mă întorc. Ca să nu-mi fie foame la prânz, îmi dădea o punguță de hârtie maronie care conținea o plăcintă Tasty, un sendviș, și poate chiar un sfert de litru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
meu era un mare iubitor al muzicii liturgice, care o cântă cantorii și rabinii. Ori de câte ori avea ocazia, el mergea până la Academie când veneau cantori deosebit de talentați. În acea perioadă tot ce își putea permite el era un loc de 75 cenți sau de un dolar, la balcon. Îmi amintesc, cu o astfel de ocazie tata a venit acasă supărat. Îi spunea mamei: „Am așteptat la rând timp de două ore și, când am ajuns la ghișeu, mi s-a spus, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
omletă și puțină înghețată. Sau biscuiți, brânză, fulgi de porumb și bomboane de ciocolată. Apoi mă dau cu ruj, așa par să zâmbesc chiar și atunci când nu o fac. L-am luat săptămâna trecută din Duane Reades cu 99 de cenți. A meritat fiecare bănuț. Însă partea cea mai bună a acestui stil de viață o reprezintă cumpărăturile. Totul e la reduceri în State. Dacă nu e la reduceri, nu cumperi. Simplu. Am o groază de prostioare. Toate cumpărate pentru că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
se poate de vag, hâtrul Michel. - Adică? - Adică a trebuit să ascult scuzele patronului. - Ce fel de scuze? - Pentru întârziere. - Și a meritat asta, după ce ne-a făcut? - Sigur că a meritat. - Adică? - Adică nu ne-a mai luat nici un cent. - Nu se poate! - Dacă îți spun eu, se poate. - Își permite așa ceva? - Decât o reclamă proastă, pe care s-a gândit că am fi putut să i-o facem noi, a găsit că aceasta e soluția cea mai convenabilă. Oricum
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
și târziu de dus acasă, dar eu mă simțeam mică și asexuată, iar în sufletul meu știam că trebuie să țin cont de timpul meu și nu era cazul, el zice pa, Toni cea solară. și pleacă, vorbim mâine, am cent! aha! dimineață, încep eu, ei?! de dimineață nu mă scol, nu, zic, de dimineață mă duc să citesc textul la un internet, a, da! o să-ți placă! În colțul blocului pașii o iau în stânga și imaginea lui cumva se deplasează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Mancuso era prea surprins de monstruoasa cămașă de noapte din flanelă, ca să mai răspundă ceva. — Ignatius, dragule, omu’ vr’a peste o mie de dolari pentru ce i-am făcut la casă. — O mie de dolari? Nu va căpăta nici un cent. Îl vom da imediat în judecată. Ia legătura cu avocații noștri, mamă. — Avocații noștri? Un antreprenor a făcut o evaluare, iar domnu’ Mancuso de colo zice că nu-i nimic de făcut. — A, da? Atunci va trebui să-i plătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mă ademenească, oferindu-mi mii de dolari ca să fiu secretarul său personal. Pentru moment nu sunt sigur dacă pot să accept concepția lui materialistă despre lume. Bănuiesc însă că până la urmă îi voi spune „Da“. Noi includem și douăzeci de cenți pe zi pentru biletul de tramvai, pleda domnul Gonzalez. — A! Păi asta schimbă lucrurile, recunoscu Ignatius. Voi accepta să iau slujba temporar. Trebuie să recunosc că Planul Levy Pants mă atrage. — O, sunt încântat, lăsă să-i scape domnul Gonzalez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un scaun de la bar. Pen’ cei două’j’ de dolari pe săptămână, nu-ț’ închipui că-i fi conducând aci o plantație. Lana Lee înfășură un elastic în jurul unui pachet de bancnote și făcu teancuri mici cu monedele de 5 cenți pe care le scotea din mașina înregistratoare de încasări. — Nu mai da cu mătura în bar! strigă ea. Dracu’ să te ia, mă scoți din sărite. Vrei măturat domol, ia-ți o bătrână. Eu mătur cu foc. Mătura se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Să mă trimeț’? Hei! Știam că-s aici numa’ să mătur și să șterg. Jones suflă o formație de cumuluși. Un’ naiba vrai să mă trimet’? — Ascultă aici, Jones. Lana Lee lăsă să cadă un teanc de monede de 5 cenți în mașina de înregistrat încasările și scrise o cifră pe o bucată de hârtie. Nu trebe decât să sun la poliție și să le comunic c-ai rămas fără lucru. Mă înțelegi? — Și eu trebe doar să sun la puliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai e acum? Ignatius își imagină că s-a întâmplat ceva în familia mamei sale, un grup de oameni care tindeau să aibă parte numai de violență și durere. De pildă, un derbedeu îi furase unei mătuși bătrâne cincizeci de cenți, o verișoară fusese lovită de tramvaiul de pe Magazine Street, un unchi mâncase o prăjitură cu frișcă veche, un naș atinsese o sârmă cu curent electric căzută jos în timpul unui uragan. — E biata domnișoară Annie, vecina noastră. Azi-dimineață era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
alb mă trăda; au știut toți că eu sunt vânzătorul, adică un paria. — Ce-ai zice să mai încerci o dată? — Cum? în halul în care mă vezi că sunt, te aștepți să o pornesc din nou pe străzi? Cei zece cenți pe care îi am vor fi încredințați unui conductor de tramvai de pe St. Charles Street. Restul zilei am intenția să-l petrec într-o cadă cu apă fierbinte, ca să mă pun cât de cât pe picioare. Atunci ce-ai spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cei de culoare primesc hrană și haine de pomană? La ce te to’ gândești cân’ stai aici și-ți numeri bănuții? La ce? Un’ trăiesc eu știi cum cumpără lumea țigări? N-au cum cumpăra pachetu-ntreg, cumpără cu bucata, doi cenți țigara. Crez’ c-o mamă de culoare o duce bine? Pe naiba! Nu-ndrug prostii. Mi s-a făcut lehamite să fiu vagabont și să-mi țin zilele cu-asemenea salar. — Cine te-a cules de pe străzi și ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe care un ac de siguranță îl ținea strâns în jurul șoldurilor, Ignatius stătea la biroul din camera sa și își umplea stiloul cu cerneală. În hol, mama lui vorbea la telefon cu cineva, spunând: — Ș-am folosit pân’ la ultimul cent banii de asigurare pe care-i lăsase sărmana lui bunică Reilly, ca să-l țin la universitate. Nu-i îngrozitor? Bani aruncați pe fereastră! Ignatius râgâi și deschise un sertar să caute hârtia de scris pe care credea că o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
așa bătrân, Irene. — Câți ani are? Cam vreo șaizeci și cinci, cred eu. — De, asta nu-nseamnă prea bătrân. Biata mea tanti Marguerite, aia despre care ți-am spus că au bătut-o niște draci de copii ca să-i ia cincizeci de cenți din pungă, împlinește optzeci. Doamna Reilly își termină băutura. Santa, te superi dacă-mi mai torn un pahar? — Irene, ai să cazi lată la pământ, fato. N-am chef să-i prezint bătrânului ăluia drăguț o bețivancă. — Îmi torn doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
reducere măcar pentru propriii tăi angajați, spuse Ignatius grav. După o analiză a încasărilor din ziua aceea, dacă scădea costul crevurștilor pe care îi mâncase, suma cu care urma să se întoarcă acasă era exact un dolar și douăzeci și cinci de cenți. — De fapt am devenit clientul tău cel mai bun. Domnul Clyde își înfipse furculița în fularul vânzătorului Reilly, poruncindu-i să iasă din garaj și îl amenință că îl va da afară dacă nu va veni devreme a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
noul său costum, ultima glumă pe care i-o făcuse sergentul. Purta o șapcă de baseball și un costum de Moș Crăciun. * Ignatius o ignoră pe mama sa care bătea în ușă, plângându-se că-i adusese numai cincizeci de cenți acasă pentru munca din ziua aceea. Măturând de pe masă cu mâna colile de hârtie Big Chief, yo-yo-ul și mănușa de cauciuc, deschise jurnalul și începu să scrie. Dragă cititorule, O carte bună este sângele prețios al unui spirit maestru, îmbălsămat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu milă: „Ce trist mi s-a părut! Ar fi trebuit să-i dăm ceva“. Din păcate nici unul dintre ceilalți (care erau fără îndoială conservatori de dreapta) nu a răspuns favorabil îndemnului ei la caritate, gândind, cu siguranță, că niște cenți aruncați în calea mea ar fi un vot de blam pentru prosperitatea statului. „N-ar face decât să se ducă și să-și mai cumpere ceva de băut“, își împărtăși opinia, cu voce nazală și o mulțime de „r“-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prânz, și atunci numai din pricina bătăilor în ușă și strigătelor violente ale mamei sale. Acum, că era afară pe stradă, avea o problemă. Premiera comediei sofisticate avea loc la cinematograful Orfeum. Reușise s-o tapeze pe mama lui de zece cenți, ca să aibă pentru autobuz la întoarcere, deși îi păruse rău chiar și pentru atâta. Trebuia să se silească să vândă repede vreo cinci, șase crenvurști, să parcheze pe undeva căruciorul și să meargă la film, îngăduind astfel ochilor lui neîncrezători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prin cameră, aruncând pe jos colile cu însemnări, călcându-le în picioare, scoțându-le de sub pat. Reuși să găsească câteva monede rătăcite și se duse să le numere la masă, unde mai găsi vreo două. În total avea șaizeci de cenți, un total care limita posibilitățile lui de scăpare. Totuși își putea permite un port sigur pentru restul serii: Prytania. După ce cinematograful se va fi închis, avea să treacă pe Constantinopole Street ca să vadă dacă mama lui se întorsese acasă. Înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
atâta tristețe poemelor epice vikinge. Amory și-a amintit de Kipling: „Beaches of Lukanon before the sealers came.“ Totuși oceanul continua să producă muzică, infinit de tristă. Ora zece i-a găsit fără un sfanț. Cinaseră copios cu ultimii unsprezece cenți și, cântând, se preumblaseră printre cazinourile și arcadele luminate Înșirate de-a lungul promenadei de scânduri, oprindu-se ca să asculte aprobator jazzband-urile care se produceau. Kerry șterpelise de undeva o chetă pentru Orfanii de Război Francezi, care Însuma un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
printre cazinourile și arcadele luminate Înșirate de-a lungul promenadei de scânduri, oprindu-se ca să asculte aprobator jazzband-urile care se produceau. Kerry șterpelise de undeva o chetă pentru Orfanii de Război Francezi, care Însuma un dolar și douăzeci de cenți, cu care-și cumpăraseră niște brandy, În caz că ar fi răcit În noaptea ce Începuse. Își terminaseră seara la un cinematograf, izbucnind În hohote de râs sistematice la o comedie străveche, spre enervarea uimită a celorlalți cinefili. Intraseră cu ajutorul unei strategii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de vitralii și echiparea seminarului teologic. Avocatul meu, domnul Barton, Îmi scrie că miile mele de dolari sunt investite În cea mai mare parte În liniile de tramvai și că numitele Tramvaie Urbane pierd bani, din cauză că biletul costă numai cinci cenți. Imaginează-ți un stat de plată care dă trei sute cinncizeci de dolari pe lună unui muncitor care nu știe nici să scrie, nici să citească! Totuși, eu cred În astfel de investiții, chiar dacă mi-a fost dat să văd cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din acel an și finanțarea unor Îmbunătățiri strict necesare. De fapt, avocatul lăsa să se Înțeleagă că Întreaga proprietate nu era decât o piatră de moară pe umerii lui Amory. Cu toate acestea, chiar dacă știa că nu va produce nici un cent venit În următorii trei ani, Amory s-a hotârât, cu un ușor sentimentalism, să nu o vândă - cel puțin deocamdată. Ziua În care i-a Împărtășit lui Tom Îngrijorarea lui a fost absolut tipică. Se sculase la amiază, luase prânzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]