1,049 matches
-
Într-o misiune!... După acele lămuriri, Petrică a răsuflat de două ori și a luat din nou... comanda: ― Am mâncat și n-am uitat să luăm romul cu noi. Era iarnă doar. Când eram gata, au apărut și cei patru cercetași. „Să trăiți, domn’ sergent” - s-a prezentat Păpădie cu ceilalți trei În urma lui. „Bine ați venit... Ia să vedem dacă În graba voastră nu veți fi uitat cevașilea”- i-a luat În primire Toader. ― Măi că strașnic mai erai - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să ne așezăm În puncte diferite, pe o rază de vreo trei sute de metri, și să supraveghem fiecare metru pătrat dinspre inamic. Eu cu Toader vom rămâne În acest loc. Spre dreapta, va pleca Petrică cu Undiță și unul din cercetași. În stânga, va merge Păpădie și celălalt cercetaș. Orice observați ne comunicați prin unul din cercetași. Credeți că e bine așa, băieți?” „Am vrea să știm cât va dura această observare?” - am Întrebat eu. „Până la chindie. Când soarele dă să apună
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o rază de vreo trei sute de metri, și să supraveghem fiecare metru pătrat dinspre inamic. Eu cu Toader vom rămâne În acest loc. Spre dreapta, va pleca Petrică cu Undiță și unul din cercetași. În stânga, va merge Păpădie și celălalt cercetaș. Orice observați ne comunicați prin unul din cercetași. Credeți că e bine așa, băieți?” „Am vrea să știm cât va dura această observare?” - am Întrebat eu. „Până la chindie. Când soarele dă să apună - chiar dacă este Înnorat, putem aprecia momentul - ne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să supraveghem fiecare metru pătrat dinspre inamic. Eu cu Toader vom rămâne În acest loc. Spre dreapta, va pleca Petrică cu Undiță și unul din cercetași. În stânga, va merge Păpădie și celălalt cercetaș. Orice observați ne comunicați prin unul din cercetași. Credeți că e bine așa, băieți?” „Am vrea să știm cât va dura această observare?” - am Întrebat eu. „Până la chindie. Când soarele dă să apună - chiar dacă este Înnorat, putem aprecia momentul - ne adunăm aici și vom hotărî cum să acționăm
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
putem lua o hotărâre” În scurtă vreme, a sosit Toader. După ce i-am explicat totul, a hotărât... „Petrachi, noi tr ie vom trece linia de patrulare și ne vom apropia cât mai mult de șosea. Undiță și cu ceilalți doi cercetași vor rămâne aici, pentru a ne acoperi retragerea În caz de nevoie. Până ne vom Întoarce, nu slăbiți din ochi tot ce e În raza voastră de vedere - Înainte și În spate - iar armamentul Îl țineți la Îndemână. Undiță, tu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
făcut loc potrivit fiecare, pentru a avea câmp vizual cât mai bun. Zgomotul motoarelor grele s-a topit undeva În dreapta. „Păpădie, ia fă tu câțiva pași până pe șosea și poate Îți dai seama ce mașinării au trecut” - a ordonat Toader. Cercetașul n-a așteptat să-i spună de două ori. În câteva minute, s-a și Întors cu răspunsul: „Pe omătul bătătorit sunt urme de cauciucuri de mașină și de șenile, dar se pare că nu au fost prea multe”. „Oricum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
n-am mai auzit comanda aiasta. Numai sergentul Limbosu striga așa, de parcă era apucat de streche - a vorbit cu aducere aminte tata Toader. ― Apoi de tartori de aiștia am avut și eu parte În perioada de instruire pentru a deveni cercetaș - a vorbit Petrică... La un timp, când toți se ospătau, s-a auzit glasul lui Nicu: ― Da’ să nu uităm pentru ce ne-am adunat, prietene Petrică... ― Și, cum spuneam... Zumzetul de motoare, venit din stânga, creștea, semn că se apropiau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prea mult. Între timp, am scos pansamentele individuale pe care le aveam la noi. Cu două din ele am pansat rana, care sângera puternic, iar cu celelalte am fixat piciorul rupt cu ajutorul celor două despicături de lemn. Între timp, ceilalți cercetași au Închipuit un fel de targă din crengi, pe care s-o putem trage pe zăpadă. Băieții s-au mișcat precum furnicile. Dintr-o creangă mai lungă, am făcut un fel de proțap, la care să tragem pe rând, câte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îi la car, da’ tânjala Îi la plug ori la grapî - l-a corectat tata Toader pe Petrică. ― În sfârșit, am pornit pe firul gârlei. Dacă cei doi care trăgeau targa oboseau, treceau În spatele șirului, urmând „la ham” alți doi cercetași... Toader gemea continuu de durere. Nu-l puteam ajuta cu nimic, decât cu o gură de rom și grabă În deplasare... Când am ajuns la ieșirea din crăpătura gârlei, strălucirea soarelui pe albul zăpezii ne-a orbit... Am Închis ochii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În sufletul său... Dinspre miazănoapte, cerul Începuse să se acopere de nori groși, care cotropeau destul de repede siniliul Înalturilor... Ne-am luat bagajele și am pornit la drum. Trecuse de multă vreme de amiază. Se apropia vremea chindiei. Doi dintre cercetași s-au Înhămat la „targa” pe care se afla Toader. Mersul era destul de ușor, fiindcă nu ne mai Împiedecam la fiecare pas de tufanii crescuți aiurea pe făgașul gârlei... Pe când ziua se Îngâna cu noaptea, a pornit să ningă... La
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
oameni - a șoptit Maria rezemându-și capul de umărul lui Gruia. ― Când m-am văzut lângă copac și nu am dat de nimeni, am rămas mut! Mă Întrebam: „Cine a dat acel semnal luminos, dacă nu căpitanul, Însoțit de doi cercetași, cum ne-a fost Înțelegerea?” Din vălul de ninsoare Însă s-au aruncat asupra mea două umbre, punându-mi țeava automatului În piept, cu somația șoptită: „Malcite!”... În secunda următoare Însă, două lovituri Înfundate i au pus la pământ pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
șoptită: „Malcite!”... În secunda următoare Însă, două lovituri Înfundate i au pus la pământ pe cei doi nechemați. Era opera lui Păpădie și a lui Undiță, veniți din laterale... ― Mari meșteri! - a apreciat Despina. ― „Unde este căpitanul, cu cei doi cercetași?” - m-am Întrebat eu. „Undiță, rămâi cu acești ruși, iar eu cu Păpădie mergem să-l căutăm pe căpitan”. ― Săracu’ căpitan! - a oftat mama Maranda. ― Întâi am stat să ascultăm, poate auzim vreun semn că sunt pe undeva pe aproape
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Însă nici un zgomot. În cele din urmă, prin ninsoarea deasă, un geamăt Înfundat a ajuns până la noi... Ne-am Îndreptat În acea direcție, cu speranța să avem noroc totuși să-i găsim În viață pe căpitan și pe cei doi cercetași... Mergeam cu mare grijă, ca nu cumva pe lângă ei să fie vreun rus de pază... Din zidul de ninsoare am auzit clar: „Gatova, rebiata? Nu, paidiom!” „Gatova, gatova” - a răspuns Păpădie tușind, ca să nu priceapă „celovecul” că e o voce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ar fi fost ștrangulat. „Unde-s cei trei ostași?” - l-a Întrebat Păpădie În șoaptă. „Vot tam!” - a răspuns individul, arătând cu capul În stânga lui. Am pornit ca fulgerat În acea direcție. Acoperiți complet cu omăt, căpitanul și cei doi cercetași ședeau ghemuiți, cu niște cârpe răsucite În gură și mâinile legate cu sfori... I-am dezlegat cât am putut de repede. Tremurau ca varga de frig și poate și de teamă, la gândul ce-i poate aștepta... Nu mi am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
până la opincă... Atunci am avea În față o lume nouă. O lume nebănuită. O lume necunoscută. O lume care ar clipi des din cauza luminii prea puternice pentru ea... Și dacă am reveni la realitate, am constata că aseară, la „Hanul cercetașului”, s-a scris deja Începutul acestei „Enciclopedii”. ― Da, domnule profesor. S-a scris doar... prima literă. ― Adică s-a aruncat doar o picătură de apă Într-un ocean... Liniștea care s-a așternut pentru o vreme le-a dat posibilitatea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apreciat situația gândul de veghe. „În sfârșit, aud și eu o vorbă deșteaptă de la tine, cumetre” - l-a luat la vale Gruia... La plecarea spre casă, profesorul l-a Întrebat pe Gruia: ― Care-i ora când ne Întâlnim la „Hanul cercetașului”? ― E aceeași la care ne-am văzut și seara trecută. ― Aș fi vrut să fie prezent și tatăl meu, mare amator de istorii nemaiauzite, dar vârsta și tratamentul rusesc, până a reușit să scape de el, Își spun cuvântul. ― Să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
totuși, de ce Încă mai avem - a răspuns Gruia, gândindu-se la felul cum suportă bătrânețile ai lui. La același ceas din noapte, ca și cu o zi Înainte, două birje, fiecare cu câte doi cai frumoși, opreau la poarta „Hanului cercetașului”. Ritualul și-a urmat calea ca și În seara precedentă. Numai că... Petrică, Într-un costum elegant, cu soția la braț, i-au Întâmpinat pe musafiri după toate regulile ospeției... ― Bine ați venit, dragii noștri dragi! Am vrea să vă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu fractura acestuia. Pierduse mult sânge și era inconștient. Am vrut să știu cum Îl cheamă, dar nu am găsit nici un document asupra lui. Era Îmbrăcat În combinezon alb de camuflaj, semn că ar fi putut face parte din rândul cercetașilor. Am alergat Îndată la profesor și i-am prezentat situația. ― Vai, vai, vai! - s-a jelit Elena, ca și cum ar fi fost de față la Întâmplare. ― „Nicule, du-l imediat În sala de operație și pregătește-te pentru a mă ajuta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a Întrebat de ce am venit la el. Am Început să-i spun de ce l-am căutat abia când i-am ghicit Întrebarea din priviri. Când a auzit că am aflat că el este salvatorul meu, m-a Întrebat: „Ai fost cercetaș? Și când te-au rănit purtai combinezon de camuflaj alb?” „Întocmai, domnule profesor” - am răspuns eu, cu inima gata să-mi iasă din piept. „Ce grad aveai?” „Sergent”. ― Ia uite cum se leagă lucrurile - a băgat de seamă Elena. ― „Da
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mine a fost un sergent care era Îmbrăcat așa cum ți-am spus, dar era inconștient și nu avea nici un act din care să aflu cum Îl cheamă, pentru a-l trece În registrul răniților de care ne-am ocupat”. „Noi, cercetașii, nu purtam documente asupra noastră” - am precizat eu. „Să știi Însă că nu te-am operat singur, ci cu neprețuitul meu ajutor, pe care l-am avut și... Îl am. Și care este prezent aici În clinică”. ― Ce minune! - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu este primită, iubitule - l-a apostrofat soția lui. ― Mă Întrebam eu unde a dispărut nenea Mitru, dar miroazna de gogoși mă face să cred că ați pus voi ceva la cale. Ia să vedem noi dacă simțul meu de cercetaș mai funcționează - a răspuns Petrică. În acea clipă, În uralele comesenilor, a intrat nenea Mitru, cu două străchini cu gogoși aburinde... După ce le-a așezat pe masă, a vorbit, mai mult pentru sine: ― Fugi, băiete, și adu celelalte două străchini
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
suliți pe cer, eu voi fi cu bihunca la poarta voastră. ― Numai dacă ai să cânți precum cucuveaua - așa ca acolo În pustiurile rusești - am să știu că ești tu și o să ieșim cu mare grabă. ― Se vede treaba că cercetașul Toaibă a Îmbătrânit. ― Adică? ― Unde ai auzit tu cucuvea cântând dimineața? Această vietate cântă doar noaptea... ― Am vrut să văd dacă mintea ta este tot atât de ascuțită ca acum... Câți ani, Petrache? ― Nu mă pune să socotesc anii, fiindcă la această
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Pe cai! Avem nevoie de oarece timp de pregătire pentru diseară - a Încheiat profesorul vorba... În acea seară, două birje au oprit În preajma hanului. Pe dată, poarta s-a deschis și „hangiul” i-a Întâmpinat: ― Bine ați venit la Hanul cercetașului, boieri dumneavoastră. ― Bine te-am găsit. Bucuros de oaspeți? - a răspuns Nicu. ― Bucuros peste măsură. Da’ intrați, că „fimeia me” - cum Îi spune fratele meu, tata Toader, mamei Maranda - vă așteaptă cu mare nerăbdare să văăă... ― Da’ cu ce-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În libertate. E vorba de un curaj nemăsurat! Să auzim... Tatăl lui Nicu cu un zâmbet abia ghicit sub mustața albă, a răspuns: 235 234 ― Ceea ce am făcut eu nu seamănă cu nimic din cele ce ați făcut voi ca cercetași sau Nicu ca medic. Voi ați făcut totul În slujba oamenilor care așteptau acel bine, pe când eu... Eu mi-am salvat doar viața. ― Tocmai asta vrem să aflăm. Cum ai reușit acest lucru? - l-a Îndemnat Petrică. ― Nu-i doresc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu alivenci și o bunătate de vin - a intrat În vorbă soția lui Petrică. ― Da’ de unde până unde alivenci? Aici, În târg? - a Întrebat Gruia. ― Eu cred că n-ai luat seama unde te afli. Păi aici nu-i Hanul cercetașului? Apoi la un han, de-a lungul vremii trage multă lume. Și iaca că s-a nimerit și cineva care știe să facă alivenci. Nu-i așa jupâneaso? Spunând acestea, Petrică a prins-o de mijloc pe „jupâneasă” și a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]