2,433 matches
-
chelnerul cu nevastă. Nu voia să fie nedrept. Atât că se grăbea. — Ei, și tu? Nu ți-e frică s-ajungi acasă mai devreme decât de obicei? — Încerci să mă jignești? — Nu, hombre, glumeam și eu. — Nu mi-e, spuse chelnerul care se grăbea, ridicându-se după ce trăsese obloanele până jos. Am Încredere, am Încredere deplină În ea. — Ești tânăr, ai Încredere și ai o slujbă, spuse chelnerul mai În vârstă. Ai totul de partea ta. — Și ție ce-ți lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Încerci să mă jignești? — Nu, hombre, glumeam și eu. — Nu mi-e, spuse chelnerul care se grăbea, ridicându-se după ce trăsese obloanele până jos. Am Încredere, am Încredere deplină În ea. — Ești tânăr, ai Încredere și ai o slujbă, spuse chelnerul mai În vârstă. Ai totul de partea ta. — Și ție ce-ți lipsește? — Toate, În afară de slujbă. — Ai tot ce am și eu. Nu. N-am avut niciodată Încredere și nici tânăr nu mai sunt. — Hai, lasă. Încuie și termină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
slujbă. — Ai tot ce am și eu. Nu. N-am avut niciodată Încredere și nici tânăr nu mai sunt. — Hai, lasă. Încuie și termină cu prostiile. — Și eu sunt genu’ căruia-i place să stea până târziu la cafenea, spuse chelnerul mai În vârstă. Sunt ca ăia care nu vor să meargă la culcare. Care au nevoie de o lumină pe timpul nopții. — Eu vreau să merg acasă și să mă bag În pat. — Suntem din specii diferite, spuse chelnerul mai bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cafenea, spuse chelnerul mai În vârstă. Sunt ca ăia care nu vor să meargă la culcare. Care au nevoie de o lumină pe timpul nopții. — Eu vreau să merg acasă și să mă bag În pat. — Suntem din specii diferite, spuse chelnerul mai bătrân, care Între timp Își Îmbrăcase hainele de stradă. Nu ține numai de tinerețe și tupeu, deși lucrurile astea sunt minunate. În fiecare noapte mi-e greu să-nchid, pentru că s-ar putea să fie cineva care să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vină la cafenea. — Hombre, există bodegas deschise toată noaptea. — Nu-nțelegi. Asta-i o cafenea curată și plăcută. E bine luminată. Lumina-i foarte bună și unde mai pui că acum mai e și umbra de la copac. — Noapte bună, spuse chelnerul mai tânăr. — Noapte bună, Îi răspunse celălalt. Stingând becurile, continuă să vorbească singur. Desigur că-i vorba de lumină, da’ mai e nevoie și ca locul să fie curat și plăcut. Nu vrei muzică. Cu siguranță, nu vrei muzică. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i cu tine. Zâmbi, oprindu-se În fața unui bar care avea afară o strălucitoare mașină de cafea cu aburi. — Ce să-ți dau? Întrebă barmanul. — Nada. — Otro loco mas, spuse barmanul și-i Întoarse spatele. — O ceașcă mică, spuse apoi chelnerul. — Barmanul Îi turnă. — Lumina e foarte tare și plăcută, dar barul nu-i lustruit. Barmanul Îl privi fără să-i răspundă. Era prea târziu În noapte ca să mai aibă chef de conversație. — Mai vrei o copita? — Nu, mulțumesc, spuse chelnerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
chelnerul. — Barmanul Îi turnă. — Lumina e foarte tare și plăcută, dar barul nu-i lustruit. Barmanul Îl privi fără să-i răspundă. Era prea târziu În noapte ca să mai aibă chef de conversație. — Mai vrei o copita? — Nu, mulțumesc, spuse chelnerul și ieși. Nu-i plăceau barurile și bodegas. O cafenea curată și bine luminată era cu totul altceva. Acum, fără să mai stea să se gândească, o să se ducă acasă, În camera sa. O să stea Întins În pat și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de afaceri thailandezi, ni se aruncau priviri piezișe și se făceau comentarii șoptite. Am știut că marele final venise când și-a lăsat capul În jos până a ajuns cu fruntea pe masă și acolo a rămas până când au venit chelnerii și l-au ridicat de subsuori și l-au târât până la mașina cu șofer care-l aștepta afară. Când le-am spus chelnerului și șefului de restaurant că domnul Glick promisese să plătească, au ridicat neajutorați din umeri. Astfel, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
capul În jos până a ajuns cu fruntea pe masă și acolo a rămas până când au venit chelnerii și l-au ridicat de subsuori și l-au târât până la mașina cu șofer care-l aștepta afară. Când le-am spus chelnerului și șefului de restaurant că domnul Glick promisese să plătească, au ridicat neajutorați din umeri. Astfel, m-am pomenit obligată să achit nota, care nu era dintre cele mai mici, dacă luăm În considerare numărul de persoane, cantitatea și calitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să nu-l guste nimeni. Harry sări peste cină și bău patru sticle de bere birmaneză În timp ce se plimba În sus și-n jos pe doc, scrutând peisajul din ce În ce mai estompat, lacul din ce În ce mai Întunecat. Băieții care cărau bagajele, acum Îmbrăcați În chelneri, stăteau gata să servească la bar, cu mâinile la spate. Când Heinrich apăru pentru cel de-al cincilea whisky cu lămâie, Harry Îl Încolți. Trebuie să discutăm. —O, Doamne, tot Îngrijorat suntem, Înțeleg. Heinrich Își scutură țigara Într-un vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
gară, cum făcuse odinioară Ioana, și venirea mea nu mi se mai arăta așa de pustie, aveam pe cineva ca să mă sprijine. Cum îmi devenise imposibil să mai tac, confidențele către el nu mi se păreau deloc ridicole. În timp ce, împrejur, chelnerii se agitau, clienții se enervau așteptând consumația sau plata, se intercalau strigăte din care nu puteai desprinde nimic clar, cu toate că cuprindeau toată atmosfera. În fața noastră, berea din pahare pierduse spuma și orișice tentație. Cum voi fi arătat la chip în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la mănăstire? Și încă tinere, cu jupon și papiote! Ori îți bați joc de călugări fiindcă ești ateu? Dacă ai vreo afacere la Piatra, îți recomand otel ‹‹București››. 1 Om deștept (fr.). 2 Grosolan (fr.). 3 Lingău (fr.). Confort englezesc, chelneri în haine naționale, orchestră până la patru dimineața sub geamuri, în grădină... Nedeprinsă să dorm la concert, am profitat de ocazie și m-am cultivat. Am citit toate articolele, toate telegramele, toate informațiile, toate foiletoanele și toate anunțurile din jurnalele în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
iarăși am păcătuit... Necuratul nu mă lasă o clipă În pace. De unde Îmi vin gândurile astea, dacă nu de al el?“. Din ce În ce mai des, la poartă apărea acest Ippolit cu părul uns cu unt și mustățile În furculiță, aducând cu un chelner sau frizer, Îmbrăcat Într-un halat alb, cu nelipsitul lui ștergar dungat aruncat pe umăr și o pereche de găleți. Oprindu-se sub cumpăna ce semăna cu un cioc uriaș de cocostârc, după ce-și lepăda gălețile, Ippolit se bărbierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu o suficientă amărăciune În suflet datorită celor văzute.Li se făcură foame. Intrară la restaurantul Fântânica ce se afla În apropiere ospătându-se cu unele răcituri de la bufet. Cerură ospătarului ceva să bea. Nu mică le fu mirarea când chelnerul le aduse o sticlă de vin alb care avea o binecunoscută etichetă, Fetească Regală vin de regiune. Gică Popescu care Încă mai păstra În memorie procesul straniu de fabricare a vinului, spuse ospătarului. „Adă te rog două pahare, ba nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care stătea la o masă cu banchete împreună cu Sue. — Barbara! a zis ea. Te-am căutat. Voiam să-ți mulțumesc încă o dată pentru că m-ai ajutat vineri. Am ridicat din umeri. — N-ai pentru ce. Apoi i-am făcut semn chelnerului care îmi arăta masa. — Trebuie să plec. — Oh, dar de ce nu stai cu noi? Sheba îmi zâmbea luminos. Sue, care stătea în fața ei, bătea cu degetele ei ca niște cârnăciori în masa Formica și privea încruntată. — Nu știu... am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dar și o vagă dezamăgire. Era posibil să nu fi venit niciodată vorba despre mine în conversațiile lor? — Sigur? am zis eu. Nu vreau să vă deranjez... — Nu te prosti, a zis Sheba. — Bine, atunci, și m-am întors spre chelner, o să stau aici. — Grozav! Sheba s-a întors ca să-mi facă loc lângă ea pe banchetă. Sue și-a aprins o țigară. Expresia ei sugera angoasa incomunicabilă, adânc personală a cuiva care tocmai și-a pris degetul în ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
e doar un fel frumos de a spune că vreau să mulțumesc pe toată lumea. — Ei bine, nu încerca să le faci pe plac și elevilor, am zis eu, cu gândul la problemele ei cu disciplina. Acolo zace haosul. A venit chelnerul să ia comanda. Sue a vrut lasagna. (E așa de lacomă, Sue.) Sheba se gândea la o salată, dar când m-a auzit pe mine cerând minestrone, a hotărât că vrea și ea la fel. Asta a înnebunit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vrut lasagna. (E așa de lacomă, Sue.) Sheba se gândea la o salată, dar când m-a auzit pe mine cerând minestrone, a hotărât că vrea și ea la fel. Asta a înnebunit-o pe Sue, se vedea. Și când chelnerul s-a îndepărtat, mi-a aruncat un zâmbet acru, plin de reproș. — Ce spui, Barbara - să nu încercăm să le facem pe plac elevilor? Mă tem că trebuie să te opresc, pentru că nu sunt de acord. Nu e nimic rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu un râs scurt, ascuțit. E ca și cum ai fi studiat tamburina... — O, nu, a zis Sheba. Nu există cântăreți la block-flöte cu faimă mondială, ca și cântăreții la violoncel și tot așa? Sue s-a încruntat. — Bine, da... Tocmai venise chelnerul, cu supele noastre. — E delicioasă! a zis Sheba, gustând din a ei. Ce idee bună ai avut, Barbara! Pe partea cealaltă a mesei, o simțeam pe Sue uitându-se urât la mine. Am zâmbit, am dat din umeri și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
un ins aspru, cu o tichie de moș Crpciun pe cap și o rămurică de vâsc în spatele urechii. Țipa ininteligibil la colegii lui și la cei trei clienți care stăteau la bar. — E în regulă, Barry? a zbierat la un chelner care trecea când am intrat eu. Avea un puternic accent londonez - accentul cuiva căruia îi place să chinuie dialectul. Când m-a întrebat ce vreau să beau, a fost așa o agresiune explozivă, încât, deși mi-era sete, am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să primească oferta asta, John i-a zis să vină să lucreze la firma lui de asigurări, a șoptit Mary cu vocea ei de copiliță, care contrasta puternic cu chipul ei de femeie de vârstă mijlocie. Când i-a cerut chelnerului să-i mai aducă niște sake, omul a fost nevoit să se apropie mult de ea ca s-o audă, gest care-a făcut-o pe Mary să roșească. Tot timpul o ducea numa’-ntr-un plâns. Vi-i închipuiți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
greșit colțul unde urma să ne Întîlnim și din cauza ta am Întîrziat douăzeci de minute. — N-are nimic. Nu știu dacă numai harta mea e de vină... sînt tare Încîlcite și pasajele astea subterane... — Ba are. Am cerut cafea unui chelner În vestă albă, care a venit să ne ia comanda. Am continuat apoi: — Cu o hartă ca aceasta, nici nu-i de mirare că domnul Nemuro n-a putut ajunge aici. — Exagerați. Am așteptat o oră și zece minute. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tîmpenie? — Cum ziceai că o cheamă pe fata aceasta... pe model ? — Saeko. Zice că are douăzeci și unu de ani, dar eu cred că are douăzeci și cinci-douăzeci și șase. Și-a ridicat ochelarii brusc și mi-a spus tăios: — Atenție! Vine chelnerul! Am Întors fotografiile cu fața-n jos și mi-am ridicat privirile. Exact În direcția mea, afară, la umbra unui stîlp stătea pe vine un bărbat Între două vîrste. Privea distrat În jurul lui. Poalele paltonului atingeau lespedea de gresie, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lui Petru Groza). O cârciumioară pe cinste! Elegantă, cochetă. În fața ei, parcate căruțe și tractoare vechi. Lumea bea Stela Artois. De mâncat, mănâncă doar camionagiii de drum lung. Celorlalți le-ar fi rușine. Ce, ei n-au mâncare acasă? Un chelner simpatic foc, cum doar la Quattro Stagioni în București am întâlnit, mi-a răspuns când m-am îndoit că pot mânca la ei: - Vai, doamnă, dar vă pregătim ce meniu vegetarian vreți. Avem și fructe de mare la congelator. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Într-o seară, prietenul Cristophe ne-a invitat pe câțiva sărăntoci de grade diferite la un restaurant pe malul lacului. O portugheză, un ceh, eu și un albanez - ca să respect ordinea dată de gradele de pauperitate. Au început să vină chelnerii, întâi cu șervete calde, apoi cu vitrine pe rotile: 20 de feluri de pește, 14 feluri de pâine, 20 de feluri de brânză, fructe din care puține văzusem (eu în ’90 îi cumpăram băiatului meu banane, din ’92 îi cumpăram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]