1,541 matches
-
299 de dolari. Dar ale tale sunt mai drăguțe. Kitty râse. — Sunt de la Payless 1. 19,99 dolari. Astăzi le-am cumpărat. Draga mea, par scumpă, dar nu sunt. Doar mă prefac, ca toată lumea. Nu? — Eu sunt exact opusul tău, chicoti Desert Rose. Sunt scumpă, dar mă prefac. Se uită În jur să vadă dacă o auzea cineva, apoi șopti pe un ton conspirativ. Am operații estetice În valoare de 50000 de dolari. Dar nu ți-ai da seama, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Știți, zise Kitty În mașină, Înainte de-a pleca, un prieten de-al meu, Ben Cantor, mi-a spus că Los Angelesul e plin de oameni de origine iraniană și că ar trebui să mă feresc de bărbații iranieni. Da? chicoti Desert Rose. Îi cunosc pe bărbații iranieni ca pe buzunarele mele, știu cum le merge mintea. Sunt o nimica toată. Știu cum să obțin ce vreau de la ei. Dar nu prea Îmi plac, spuse după o pauză. — Ai dreptate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
șoferul. Urcați În spate! Camionul, plin deja până la refuz cu muncitori tineri, În salopete gri, zdrențuite, se târî Înapoi În trafic. Kitty se ținea strâns de Desert Rose și de o bară, În timp de muncitorii o dezbrăcau din priviri, chicoteau În spaniolă și se Împingeau În ea la fiecare hurducătură și la fiecare curbă, mai mult decât spuneau legile fizicii că ar fi fost normal. Însă Kitty știa că nu aveau acte În regulă și că nu voiau necazuri. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Europa. Se opriră Într-un port, se plimbară puțin, băură o cafea și se urcară Într-un alt tramvai, la Întâmplare. — Săracul Charlie, habar n-are că e vânat și că vânătorii se apropie! zise Kitty. — A, ba știe, știe... chicoti Desert Rose. Și Îi place, crede-mă! — Bine, dar ai zis că nu prea dă dovezi de afecțiune! — Da, ciudat, nu Înțeleg de ce. Azi flirtează, mâine dispare pentru cine știe cât timp, fără să mă anunțe, fără să-mi răspundă la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu un zâmbet poznaș. — Depinde de ce Îți dorești. Chiar vrei? continuă Desert Rose să-l provoace. — Bineînțeles, de ce nu? bravă el. — Da, sigur, te prefaci că ar fi În regulă, dar mori de frică. Te-ai speriat ca un iepuraș, chicoti ea. Pot să-ți citesc gândurile. Știu dinainte tot ce vei zice și vei face. Hai să-l mai tachinăm puțin, Îi șopti ea lui Kitty, care nu se băgase deloc În discuție, mulțumită acum că devenise o persoană mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Europa erau parcă mai mici, nu? — Totul e supradimensionat aici, spuse bătrânul uitându-se În sus, la una dintre statui care, pe lângă el, părea de-a dreptul gigantică. — Exact ca peștii familiei Rothschild. I-ați văzut? — O, Doamne! Sunt grași! chicoti el. Seara, Charlie se oferi să-și schimbe biletul de avion, astfel Încât să se Întoarcă Împreună la Los Angeles. Își luară rămas-bun de la gazdele lor, ieșiră din San Francisco și se duseră la aeroportul Oakland. Charlie și Desert Rose Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și ele, se Întinseră și Începură să se uite prin parcarea destul de banală În lumina cenușie a apusului și, probabil, În orice altă lumină. — Îl lauzi de parc-ar fi un copil! Mi se pare foarte distractiv să vă urmăresc, chicoti Kitty. — Charlie e un copil mare, șopti Desert Rose plină de admirație. E dezorganizat, Întârzie de fiecare dată, e răsfățat și are senzația că toată lumea trebuie să-l servească doar pentru că există. — Iar tu Îl iubești cu toată ființa ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Kitty, de câte ori ne Întâlnim se Întâmplă lucruri interesante, ne distrăm neașteptat de bine. Ca În noaptea aia când i-am cunoscut pe bărbații iranieni. Deci te-ai hotărât dacă vrei să te culci cu Paul? Întrebă Kitty. — De fapt, nu! chicoti Diane. Dar mai am numărul lui de telefon. M-a sunat. Nu l-am sunat Înapoi. Tăcu, se uită În jur, apoi Începu să vorbească afectat, extaziată: — Dumnezeule, e atât de minunaaat! — Ce, expoziția? Întrebă Kitty uimită. Nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
rămână singuri. — La ce hotel stai? Întrebă Matthew. Ai nevoie de-o mașină să te ducă? Cât de mult și-ar fi dorit să-i dea adresa vreunui hotel celebru, să-l impresioneze! — Dorm În rulotă, zise ea. — În rulotă? chicoti el. — E amuzant, spuse Kitty, stânjenită că vorbea ca o femeie de lume cu prietenii lui, dar dormea Într-o rulotă. — Sunt convins! zise el amuzat. — Ei bine... Se uită În ochii lui, Încercând să-și dea seama dacă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de ea pe la spate. „Bătrânul“ era ceva nou pentru ea. Da, Kitty era piesa de bază la care apela Desert Rose când dorea să turuie povești răutăcioase despre aventurile ei care să stârnească invidia, dar și râsetele. Parcă o auzea chicotind: „Mă Întreb ce-o să mai inventeze după asta? Kitty se uită la granițele vestice ale imperiului ei și plânse, pentru că nu mai rămăseseră lumi de cucerit!“. Era gata să-și iasă din minți, totuși o frământa Întrebarea asta hamletiană - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
faimoasa partidă de sex oral a lui Hugh Grant - toată i se iviră brusc În minte lui Kitty. — Ce dracu’ ai zis? țipă blonda sexy de pe ecran, iar liceanul Îi răspunse: Nu e frumos să mă lași așa, excitat. Matthew chicoti, fața i se Înroșise de excitație, Își trecu mâna prin părul ei și Își plimbă limba pe gâtul ei. Kitty se retrase. — Du-te dracului! zise fata din film. Kitty se ridică brusc, trăgându-și bretelele bluzei albastre, de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cafea, zise ea, Întinzându-i o ceașcă. Apoi puse tava pe noptiera cea mai Îndepărtată de el. — Serios? Întrebă el surprins. Foarte drăguț din partea ta. Habar n-aveam că am și filtre prin casă. — Nu ai. Dar m-am descurcat. Chicoti și sorbi din cafea. Era prea Întuneric. Se simțea o puternică Încărcătură erotică acolo, Între umbre, lângă patul lui. — Ai putea să aprinzi lumina, te rog? Întrebă ea neliniștită. Apăsă un buton și storurile se deschiseră cu un ușor scârțâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
chiar locuiești aici? Îl Întrebă, pusă pe șotii. O amuza gândul că se putea să nu fie casa lui. Dacă nu e casa ta, nu-mi pasă, de fapt chiar aș prefera să fie casa unui prieten, ar fi drăguț... chicoti ea. Își dorea să nu fi fost casa lui, iar el să vadă că sentimentele ei erau reale. Sigur că e casa mea, răspunse el amuzat și puțin distrat. Dar nu vin aici foarte des, stau mai mult În Bel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
l-am primit vreodată, zise Diane, furioasă și amuzată În același timp. Tu primești bilete de avion gratis până la San Francisco, Îți petreci noaptea În Malibu, iar eu mă aleg cu un tip care-mi cumpără cadouri de la Armata Salvării! chicoti ea. Nu e drept. Câți bărbați de culoare au case În Malibu? N-am găsit nici un singur negru mai de Doamne-ajută Într-un an Întreg. — Mi-a venit o idee, zise Kitty. De ce nu dai un anunț la Craigslist, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ani, proaspăt debarcați printre noi. — E o idee grozavă, spuse Diane. Doar că mi-ar da cam mult de furcă. — Angajează un intern să-i sorteze. Acreditări, referințe, eu așa am Început. — Ești imposibilă, m-ai terminat cu ideile tale, chicoti Diane. Dar veselia Îi pieri când veni nota de plată. Dintr-un motiv necunoscut, ospătarul așeză nota mai aproape de Kitty, iar Diane sări jignită. — Să nu care cumva să-i lași bacșiș, a fost groaznic de nepoliticos. Dar ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Încă o dată. Când apuse soarele, erau Încă În patul lui supradimensionat, răvășit. — În seara asta mergem la un restaurant italienesc, o anunță el cu o solemnitate prefăcută. Nu crezi că a venit momentul să avem și noi o Întâlnire adevărată? Chicotiră amândoi. — Nu! Urăsc Întâlnirile, zise ea râzând. Nu ți-am zis? — Nu, nu mi-ai spus prea multe despre tine. — Nici tu. De exemplu, care e cea mai scandaloasă poveste a ta? Ochii lui Matthew străluciră amuzați. — Eram la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
băusem cam mult, Emilia s-a apropiat de urechea mea și mi-a șoptit: „Mă credeai proastă?” Am priceput imediat că găsise, când mersese cu mine, un prilej să ridice pânza care acoperea bucata de marmură. „Dar nu-i nimic, chicoti ea ca să mă consoleze, ai să faci tu o sculptură mare dacă o să ai energia necesară”. Rușinat, furios, am reacționat grosolan. Am îmbrâncit-o, „du-te dracului cu energia ta”, apoi am plecat trântind ușa. Din întâmplare, pașii m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
chiar dacă am făcut asta cu silă. Încât mediocritatea mea semăna cu o cameră curată în care nu găseai nici un gunoi. Totul era de duzină, ieftin, descurajant; eram prea conștient de asta ca să devin un impostor oarecare. Mi-am amintit fraza chicotită de Emilia: „Nu-i nimic, ai să faci tu o sculptură mare, dacă o să ai energia necesară”. Nu, nu aveam această energie. M-am dus să-l rog pe meșterul cioplitor de cruci să mă primească înapoi. Am rămas mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mișca fără să vadă și fără să audă, făcându-și treaba în mod mecanic. Vecinul meu de masă mi-a șoptit, râgâind, că fata își omorâse tatăl pentru că nu mai putuse îndura bătăile. Judecătorii au achitat-o, „dar viața, a chicotit vecinul meu de masă, e mai necruțătoare ca justiția; ea nu iartă”. Nu mai suportam frigul, femeile mutilate, nebunii, pe vecinul care chicotea și am mai băut o sticlă după care m-am întors acasă. L-am visat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fata își omorâse tatăl pentru că nu mai putuse îndura bătăile. Judecătorii au achitat-o, „dar viața, a chicotit vecinul meu de masă, e mai necruțătoare ca justiția; ea nu iartă”. Nu mai suportam frigul, femeile mutilate, nebunii, pe vecinul care chicotea și am mai băut o sticlă după care m-am întors acasă. L-am visat din nou pe Bătrânul. Mi-a zis poruncitor: „Te aștept, domnule sculptor”. Mă așteptam să adauge: „Nu mă sili să te aduc cu forța”. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dizgrațios din pricina pielii albe, un alb veșted și parcă umed, ca acela de pe burta peștilor, bolnăvicios și neatins de soare. Umerii strâmți, căzuți, și picioarele prea subțiri accentuau această impresie. Intra în mare cu multe precauții, bălăcindu-se la margine, chicotind și fugind înapoi de cum îi ajungea apa la genunchi, după care, căpătând curaj, avansa, înfrunta chiar câteva valuri, scoțând de fiecare dată țipete scurte, de plăcere amestecată cu teamă. Nu știa să înoate. Dacă-l răsturnau valurile și înghițea apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pielea lui albă, de un alb veșted, parcă umed, ca acela de pe burta peștilor, ce-i făcea trupul și mai dizgrațios. A intrat în apă cu obișnuitele precauții caraghioase ale unuia care nu știe la o vârstă înaintată să înoate. Chicotea și fugea înapoi de cum îi ajungea apa până la genunchi. Deodată, din bălării, a țâșnit un buldog furios care s-a repezit ca un blestem negru asupra lui. Toți cei care ne aflam pe țărm am înlemnit pentru că, ne-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ivan aduce doamnelor doua martiniuri și aruncă o uitătură urîtă rusului. Pe Wakefield Îl ignoră cu desăvîrșire. — Mel., Whit., privind globul crist., silabisește vizitatoarea citind de pe șervețel. Cine sînt ăștia? Mel și Whit? — Doi tipi care se uită după gagici! chicotește Ivan. Turistele rîd. Nu se mai simt rătăcite, sînt acasă, În lumea lui Zamyatin. Una dintre ele Împăturește harta și-o pune la loc În poșetă. — Soții noștri sînt la o convenție, explică ea celor doi domni. — Ah, da, convenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bat palma cu el. — Și unul dintre ei o să fie noul Stalin, Îl apostrofează Wakefield. — În limbaj american, ești o pizdă rea, tovarășe Wakefield, spune cu superioritate rusul, scăldîndu-se În adorația celor două turiste. — Vrei să spui, o piază rea, chicotește una dintre ele. Deși, În general, Wakefield Își spune sieși cam toate cele, n-ar recunoaște În ruptul capului că În ultimul timp a privit viața cu ceva mai puțin scepticism. A visat cu ochii deschiși la vremea În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
suportul matematic al formării imaginii. La un moment dat, În istorie, pentru creierul nostru lumea a devenit materială. Acum ne Îndepărtăm de acel moment și dispariția materialului generează niște numere foarte interesante. — Nu știam că te interesează ființele umane, Farkas, chicotește Paulee. — Numai pentru că generează formule, Paulee. Domnul Wakefield a descris ceva ce eu pot ilustra. Scoate din buzunar un stilou și Începe să scrie pe fața de masă o formulă foarte complicată. Vedeți? Privesc cu toții. Privește și Wakefield, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]