2,007 matches
-
că eram acolo pentru un interviu? O altă femeie mi-a aruncat o privire și a clătinat cu tristețe din cap. Ce însemna asta? Era foarte deconcertant. Oare aveam atârnată de mine hârtie igienică? Sau mi se prinsese fusta în chiloți? M-am verificat rapid, de sus până jos, dar n-am găsit nimic care să fie atât de evident în neregulă. Trăgând adânc aer în piept, am împins ușa grea, de sticlă și am intrat în hol. — Tu ești Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Gucci, iubito. Asta e ziua mea Gucci. Cu o mișcare gen Vanna White 1, Candace mi-a indicat pantofii, geanta și fusta. Apoi și-a băgat puțin mâna pe sub fustă și și-a scos la vedere șnurul de piele al chiloților tanga. Asta era o imagine pentru care vreo câteva generații de bărbați de pe întreg teritoriul Americii s-ar fi aliniat la un semn, dar pe mine m-a făcut să mă simt stânjenită. — Tot Gucci, s-a umflat ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
subiectul noii mele cărți! a țipat ea, aplecându-se ca să-mi ofere două sărutări prin aer. Stai puțin, păpușă, să nu uit! Ți-am adus un mic ceva! Candace a băgat mâna în geantă și a scos o pereche de chiloți roșii, din dantelă, strânsă ghem, pe care mi-a aruncat-o jucăușă. I-am mulțumit, fără să iau însă chiloții. Nu mă puteam împiedica să nu mă întreb dacă erau curați - sau dacă nu și-i dăduse jos, de pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu uit! Ți-am adus un mic ceva! Candace a băgat mâna în geantă și a scos o pereche de chiloți roșii, din dantelă, strânsă ghem, pe care mi-a aruncat-o jucăușă. I-am mulțumit, fără să iau însă chiloții. Nu mă puteam împiedica să nu mă întreb dacă erau curați - sau dacă nu și-i dăduse jos, de pe ea, în seara precedentă și nu-i băgase direct în geantă. — Să-i porți sănătoasă, păpușă! Candace mi-a mai trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Claire. Sper să rămâi pe-aici. Făcându-mi cu ochiul, Candace mi-a mai trimis două sărutări prin aer, după care s-a întors și a început să plutească spre biroul lui Phil. În vreme ce ridicam cu două degete perechea de chiloți de pe birou și o aruncam în coșul de gunoi, a început să-mi sune telefonul. — Există vreo șansă să pleci de la birou la o oră decentă și să vii la yoga? m-a întrebat Bea. E un curs la Om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
simțit că se rupe ceva în mine. Mi-am îngropat fața în mâini și mi-am dat drumul la plâns. Capitolul doisprezecetc "Capitolul doisprezece" Clopotul de sticlătc "Clopotul de sticlă" — Bellini? m-a întrebat o blondă cu o pereche de chiloți tanga și cu niște plasturi de sfârcuri în formă de pană de scris. Vivian le comandase special pentru toate fetele. — Îmmm, nu, mulțumesc. Sunt în regulă. Nu aveam de gând să stau destul ca să termin un bellini 1. Un bass
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
făcuse să roșească pe Eva. — Draga mea, ai un corp așa de adorabil! îi spusese Sally când Eva se întorsese grăbită și se năpustise în pantalonii de pijama, ca să evite să lase la vedere gaura pe care o avea în chiloți. N-ar trebui să-l lași să se veștejească degeaba. Chiar crezi că mi se potrivesc? Dar Sally se holba în continuare, cu obstinație, la sânii Evei. — Draga de țâțoasă, murmurase ea. Eva avea niște sâni remarcabili, iar Henry spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Sally încuie ușa și se așeză pe pat. întinse apoi o mână și-l trase pe Henry spre ea. — Trage-mi-o, dragule de Henry! zise ea și-și ridică fusta. Fute-mă, iubire! Trage-mi-o să-mi zboare chiloții de pe mine. Asta ar fi puțin cam dificil, comentă Wilt. — O! De ce? — Păi, în primul rând fiindcă, din câte se pare, nu porți așa ceva și apoi de ce-aș face-o? — Ai nevoie de un motiv? Un motiv ca să ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mi se pare că... — Nu-i vorba numai de asta, îl întrerupse tânăra aceea masivă, care nu putea fi abătută de la ale ei. De ce nu-i vorba? întrebă Wilt. — La femei e mai lent. Și trebuie să le dea niște chiloți impermeabili. Wilt se holbă la ea, dezgustat. — Ce să fie impermeabil? întrebă el reflex. — Chiloți impermeabili, repetă fata cea masivă. — Doamne Dumnezeule! zise Wilt. — Vedeți, când ajung la capătul funiei, le cad măruntaiele, continuă tânăra, administrându-i lovitura de grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
care nu putea fi abătută de la ale ei. De ce nu-i vorba? întrebă Wilt. — La femei e mai lent. Și trebuie să le dea niște chiloți impermeabili. Wilt se holbă la ea, dezgustat. — Ce să fie impermeabil? întrebă el reflex. — Chiloți impermeabili, repetă fata cea masivă. — Doamne Dumnezeule! zise Wilt. — Vedeți, când ajung la capătul funiei, le cad măruntaiele, continuă tânăra, administrându-i lovitura de grație. Wilt o privi furios și plecă din clasă, poticnindu-se în drum. — Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
prag, să se asigure că nudul se afla în aceeași poziție, anesteziat. Somn impudic, intangibil. Căută printre sutiene și ciorapi și fotografii, între prosoape, cosmetice și pantofi. Cum își permitea politista să doarmă, când necunoscutul cotrobăia printre peruci, combinezoane și chiloți și salopete de antrenament? Într-atât de buimăcitor fusese seismul, încât i se îngăduise o permisie nelimitată, somnul acesta neverosimil și nelimitat? Nu, nu găsise recuzita de deghizare. Nici revolverul, nici uniforma, nici ordine și rapoarte. Inutilitatea investigației se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
alb al toreadorului,spre iscoada fără halat. Se decise repede: străinul era persoana mai importantă. Vreun inspector, ceva, cineva, de control, ăștia cu puterea. Se ridică în picioare, avansă spre Tolea. Își desfăcu nasturii de la pantaloni, apoi cureaua, rămase în chiloți largi, legați la brâu cu un bandaj lat și gros. Desfăcu bandajul, solicitând atenția lui Tolea. — Acum două luni m-au operat. Dar a început iar să supureze. Sau ventreze. Eventreze, nu știu cum se spune... Mda, bine, bine... n-am ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
astfel de imagini nu reușesc să stârnească erecții țepene, zvâcninde. Cu seriozitatea sa dintotdeauna când avea ceva de făcut, Tom s-a așezat cuminte pe pat și a început să răsfoiască revistele. După un minut sau două, avea pantalonii și chiloții la glezne, își apucase mădularul cu mâna dreaptă și continua să întoarcă paginile colorate cu stânga; nu mai era decât o chestiune de timp până să termine treaba. Apoi, într-o revistă pe care ulterior a identificat-o ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și ne ducem la Cocoon să mai bem câteva pahare. În Cocoon pun toată ziua proiecții cu prezentări de modă pe niște ecrane mari. Eu și Debbie stăm cu mâinile încrucișate și ne uităm la manechini care defilează în niște chiloți mulați și încercăm să nu pufnim în râs. Sunt destul de veselă acum și în principiu râd din orice. Sunt destul de tentată să îi spun lui Debbie despre Adam, dar din fericire mă abțin. Mi se confesează că s-a culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
îmi dau seama că trebuie să spun ceva. —Ești bine? întreb eu cu stângăcie, conștientă că oamenii se uită la noi și simțindu-mă puțin timidă, pentru că nu sunt obișnuită cu atâta atenție. Mă tot gândesc că mi se văd chiloții sau așa ceva. Mă simt grozav. Puțin obosit, dar, în afară de asta, minunat, râde el, scoțând la vedere niște dinți albi ca neaua. Mă întreb dacă sunt falși. Încă un pahar de vin? întreabă el, iar eu dau din cap înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un actor amator prost. Care... nu se simte bine... și... OK, ce să mă complic atâta, am să mi-l notez și gata. Scriu În blocnotes „rebranduire“ și „Doug Hamilton“ și mă foiesc ușor pe scaun. Dumnezeule, ce mă strâng chiloții. Vreau să spun că, după părerea mea, bikinii tanga nu sunt prea confortabili În general, dar ăștia sunt pur și simplu cumpliți. Lucru care s-ar putea să fie din cauză că sunt cu două numere mai mici. Lucru care ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care nu Îl pot opri. Câteodată cred În Dumnezeu, fiindcă, altfel, cum am mai fi aici acum ? Dar, pe urmă, mă gândesc, de ce există războaie și chestii de-astea... — ...să port bikini tanga, pentru că nu ți se vede dunga de la chiloți. Dar sunt atât de inconfortabili la purtat... — ... mărimea patruzeci, și n-am știut ce să fac, așa că i-am zis pur și simplu „Vai, sunt extraordinari...“ — ... ardei copți, felul meu de mâncare preferat... Într-un club de lectură, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
teamă că ar fi fost destul de dificil. Mă privește cu un mic surâs. Erați pornită rău. — Mi-e Îngrozitor de jenă ! Încerc să zâmbesc, dar nici măcar nu mă pot uita În ochii individului. Vreau să spun că i-am povestit despre chiloții mei. Și despre punctul meu G. — Nu vă faceți probleme. Am fost foarte panicați, cu toții. Am tras o ditamai sperietura. Își ia rucsacul și se ridică de pe scaun, după care mă privește. Credeți că o să ajungeți În siguranță acasă ? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o să ajung să Îmi placă jazzul. N-am nici o Îndoială. Mă uit cu duioșie cum se Îmbracă, Își curăță dinții cu ața dentară și Își ia servieta. — Ai purtat cadoul de la mine, spune cu un zâmbet mulțumit, uitându-se la chiloții mei, aruncați pe jos. — Îi... port destul de des, zic, cu degetele Încrucișate la spate. Sunt superbi ! — Îți urez o zi frumoasă la ai tăi. Vine lângă pat și mă sărută, după care șovăie. Emma ? — Da ? Se așază pe pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
derulează frenetic Înapoi, În efortul de a-mi aminti, de-a pune cap la cap ce i-am spus. Vreau să zic, o Doamne, i-am povestit acestui individ practic totul despre mine. Totul. I-am spus ce fel de chiloți port, ce fel de Înghețată Îmi place, cum mi-am pierdut virginitatea și... Îmi Îngheață sângele În vine. Îmi amintesc și un lucru pe care n-ar fi trebuit În veci să i-l spun. Ceva ce n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
place Abba, dar nu suportă jazzul... O, nu. O, nu, o, nu... Connor mă fixează de parcă i-aș fi Înfipt un țăruș direct În inimă. — Nu suporți... jazzul ? *** E ca Într-un vis din ăla În care toată lumea Îți vede chiloții, și vrei să fugi, dar nu poți. Nu mă pot dezlipi din locul ăsta. Tot ce pot face e să rămân uitându-mă În gol spre ecranul pe care vocea lui Jack continuă inexorabil. Toate secretele mele. Toate secretele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În clipa În care mă copleșește un nou val de jenă, la aducerea aminte, Închid ochii. În viața mea nu m-am simțit mai penibil. Niciodată nu m-am simțit mai... expusă. Acum știe toată lumea că nu pot să suport chiloții tanga și că nu fac kick-boxing și că n-am citit În viața mea Dickens. Vocea Îmi tremură din ce În ce mai tare și, fără voia mea, scot un suspin uriaș. O, Doamne, Lissy. Ai avut dreptate. Mă simt așa o... cretină totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
senzație nemaipomenită - adevărul e că, oricât aș înflori acum povestea, tot mama trebuie să-l descopere pe Omul din baie, făcând turul apartamentului ca într-un film de acțiune, trebuie să intre în final peste el, și el, surprins în chiloți, să țipe, scoțând aburi prin toți porii, Închideți că se face curent! - Dumneata ce faci aici, cine ești? - Fac baie, e vreo problemă? - Păi, este o problemă. Cunoști de undeva casa asta? - Dacă era deșchis... - Și cum intri așa într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de un ceas în toată viața ei, mă și întreb dacă știa să-l citească... În noaptea aia nu știu ce a făcut să nu mai plece acasă. Cum scriam în bucătăria lui Ilie, după ce toată casa adormise, îmbrăcat sumar numai în chiloți, nici nu i-am auzit pașii în picioarele goale, m-am trezit numai mușcat de umăr. Zina ieșise probabil la budă ori după un pahar de apă, și văzuse lumină la bucătărie. Peste umărul meu ar fi greu să descifreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
alta cinci-șase tablete de ciocolată. O săptămână fără luminile terorizante ale policandrului din camera mea mi-a prins bine, dar curând după revenirea în oraș trebuie să mă readaptez. Aprind, de data asta intenționat, toate brațele caracatiței și încep, în chiloți și cu picioarele mele noduroase indecent dezgolite, să umblu prin hârtiile puse în ordine, de pe care Figaro a fugit stârnită. Ceva îmi dă o stare de liniște: povestea Zinei o presupun securizată într-un fișier cu parolă, în PC-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]