6,287 matches
-
în stare să aducă un moment măcar de escepțiune în vieața voastră calmă și neofensivă: nici rachitismul primatur al micelor chineze; nici legenda bietului Pim-Pim, fidelul vizitator matinal al Casei-Justiției; nici crâmpeiele de banan încrucișate pe ușa edificiului Mumei-Tutulor; nici chinul sărmanului chinez care este condamnat la intrarea Pungei-Publice să-ncerce a sătura pe nesăturabilul monstru; nici tăiarea limbei din jurisdicțiunea voastră. Vouă, ceaiul, și opiul să vi se dea,... și-ncolo, pace! O, de trei ori fericiți muritori!!!”. Schimbarea e
Două mii de chinezi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6563_a_7888]
-
1987 la Washington), dar dintre ei, cel care păstrează ceva din aerul unui învingător lăuntric, al unei pîrghii sufletești ce nu s-a lăsat frîntă, e tocmai Nicolae. Nu e vorba de a face aici o pledoarie masochistă în favoarea binefacerilor chinului trupesc, dar e limpede că suferința, atunci cînd cade pe o stofă aristocratică, duce la înnobilare prin dospire lăuntrică. Cele peste 600 de pagini ale Izgonirii din libertate conțin biografia și corespondența celor doi frați, precum și documentele din arhiva CNSAS
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
menționate de Yagoda m-au indus și pe mine în eroare. Prima a fost Pasărea vopsită, în care Jerzy Kosinski își povestea copilăria de coșmar din timpul războiului. Deopotrivă cu cititorii și comentatorii din toate țările, am fost impresionată de chinurile îndurate de băiatul obligat să rătăcească de unul singur printre țărani polonezi nemiloși cu alogenul (poate evreu, poate țigan) care nu semăna cu ei. Abia peste vreo două decenii am aflat, odată cu toată lumea, că această peregrinare avusese loc doar în
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
Mă odihnește un calm, o senzație de împăcare ca o morfină, în interiorul acesta al tău". Depărtarea de Emilia este asimilată cu lipsa narcoticului în cazul unui narcoman. Dependența pune stăpânire atât pe toxicoman, cât și pe îndrăgostit. În ambele cazuri, chinurile sevrajului sunt copleșitoare și echivalează cu „alungarea din Paradis". Scrisorile semnate de Ladima sunt elocvente: „Sunt cel mai nenorocit dintre oameni, Emy, când sunt departe de tine. Prezența ta, alături de mine pe stradă, de cealaltă parte a mesei, în sufragerie
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
-i răzgândi când fi-voi răposat. REGINA DIN PIESĂ: În veci să nam nici hrană, nici lumină, Nici nopți tihnite, nici vreo zi senină, Durerile ce-alungă voia bună Oricare vis frumos să mi-l răpună! Speranța mea s-ajungă chin amar, Să-am bucurii cât are-un pustnic doar 6 Osândă-n iad m-aștepte pe vecie De voi mai fi din văduvă soție. HAMLET: Măcar de și-ar călca acum cuvântul! REGELE DIN PIESĂ: Greu jurământ. Scumpo, te du
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
imaginea urgiei neputincioase, târzii, e o reașezare a perspectivei. Paștelui oamenilor, duminică de țară, cu bucurii copilărești, îi ia locul Paștele omului, al aceluia care îndură singurătatea și supliciul. E nișa pe care o ocupă Arghezi și Voiculescu, preferându-i chinul patimilor celui, mult mai greu, al seninătății mărinimoase. Abia un sonet al lui Voiculescu va întrezări, ambiguu, printre rânduri, finalitatea chinului dintâi: „Frumoasă, tăinuită în straie de solie/ Durerea mea aleargă să-ți ducă bucurie." La această experiență completă, a
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]
-
omului, al aceluia care îndură singurătatea și supliciul. E nișa pe care o ocupă Arghezi și Voiculescu, preferându-i chinul patimilor celui, mult mai greu, al seninătății mărinimoase. Abia un sonet al lui Voiculescu va întrezări, ambiguu, printre rânduri, finalitatea chinului dintâi: „Frumoasă, tăinuită în straie de solie/ Durerea mea aleargă să-ți ducă bucurie." La această experiență completă, a tristeții fulgerată de fericirea pe care-o promite și-o răscumpără, poezia noastră pascală, despărțită în idilă și coșmar, prima neștiutoare
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]
-
Bratu Iulian bărbat din comuna Sohodol, județul Alba, mărturisește că viața sa a devenit un chin după ce a participat la referendumul de demitere a președintelui, din 2012. Nicu T. susține că a fost dat afară de la locul de muncă, fiindu-i refuzată orice încercare ulterioară de angajare, din cauza faptului că zona respectivă este fief PDL, iar
Apel disperat către liderii USL: "După Referendum, nu mai am resurse de a trăi" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/61032_a_62357]
-
umană care își caută alinarea în literatură și în apropierea animalelor dragi, de aceea paginile care lasă o impresie durabilă sunt cele legate de genul necuvîntătoarelor: cîini, cai și pisici. E o rană în Alex Ștefănescu, o rană ivită din chinul la care oamenii își supun prostește animalele, dar o rană care dă naștere unor pagini dense și terifiante, ca de pildă cea referitoare la cățelul închis într-un sac și aruncat într-un șanț de lîngă șoseaua Bacăului (p. 246
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
despre eșecul americanilor în Războiul din Vietnam. Urmărind în ordine cronologică evenimentele dintre anii 1963 și 1970 - asasinarea președintelui Kennedy, Ofensiva Tet, moartea lui Martin Luther King, căderea Saigonului -, Arborele de fum (2007) prezintă într-o manieră surprinzător de umană chinurile sufletești și fizice prin care au avut de trecut cei învinși și, totodată, cei aparent învingători. Un roman pe care mulți critici nu s-au ferit a-l numi o „capodoperă" și care a provocat reacții entuziaste în rîndul marilor
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
pliant promoțional și tern ca o broșură de instructaj tehnic. De o serbezime memorialistă deplorabilă, volumul e diluat ca o zeamă în care nu s-a adăugat nici un condiment stilistic. După 50 de pagini îți dorești din tot sufletul ca chinul lecturii să se termine și tresari îngrozit constatînd că mai sunt încă 350. Simțind instinctiv că n-are expresivitate, autorul caută s-o acopere prin exclamații dese, epitete vetuste și prin folosirea periodică a caracterelor aldine. Tot volumul este alcătuit
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
deja interesul prin nuvele publicate în revistele literare. În 1912, Liviu Rebreanu își "mărturisește" iubirea pentru Fanny: "Mulți cred că se laudă zicând: “Iată inima mea! Vi-o dau... n-am nevoie de dânsa... Mie nu mi-e frică de chinurile geloziei, mie nu-mi pasă de tremurările înfrigurate ale iubirii! De un singur lucru mă feresc: să nu fiu banal! Aș vrea să sufăr, aș vrea să scrâșnesc din dinți, să-mi smulg părul și să adorm cu genele muiate
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
Video Chat, fac schimb experiențe: - Auzi, tu ai folosit vreodată vibratorul? - Nu. De ce? - Păi nici să nu îl folosești, că eu am încercat aseară și mi-am spart doi dinți! Vezi și: Bancul Zilei: Soția naște, iar tatăl trece prin chinurile facerii
Bancul Zilei: Două blonde la Video Chat fac schimb de experiențe by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63140_a_64465]
-
Biletele la teatru erau anulate. Nu mai vedeai pe nimeni, nici copilul de cinci ani, nici consilierul conjugal, nici sponsorul, nici măcar câinele. Ne temeam de alarmele de incendiu. În același timp însă, eram băgați cu toții și, după cinci zile de chin, era posibil să ne mire și pe noi transformarea pe care o suferise echipa. Mâncarea comandată prin telefon, toată lumea râzând în câte un compartiment de lucru, efortul comun de a rezolva o problemă complicată - cinci sau șase zile petrecute în
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
a alegerilor parlamentare, apreciind că suprapunerea acestora cu cele locale este "o idee nefericită". "Poate că ar fi fost motivată, la un moment dat reprezentanții PSD au exprimat un asemenea idee - o devansare a alegerilor parlamentare ca să se mai reducă chinurile oamenilor cu această guvernare care se dovedește incapabilă să rezolve problemele de fond ale țării. Dar suprapunerea lor înseamnă - la alegerile locale vor fi patru buletine de vot pentru primari, consilierii locali, președinții consiliilor județene și consiliile județene, s-ar
Poate ar fi motivată o devansare a alegerilor parlamentare care să reducă chinurile oamenilor cu această guvernare, declară Ion Iliescu () [Corola-journal/Journalistic/47728_a_49053]
-
scriitorul care a consimțit să-și lase malul Begăi pentru a se așeza în cazanul bucureștean are timbru ironic și înclinație meditativă, din încrucișarea lor ieșind o stofă mucalită de introvertit care gustă plăcerile vieții. Numai că, ajuns în pragul chinului septuagenar, vîrstă cînd degradarea biologică tinde să pună resemnare în colțurile sufletului, Livius Ciocârlie intră în pielea unui observator care descrie cu minuție ravagiile anilor. Judecat după detașarea cu care își contemplă declinul, Ciocîrlie dă aparența unui spirit crud, care
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
nu este nimic scandalos în aceste pagini: dimpotrivă, ele ne ajută să înțelegem mai bine candoarea din poezia lui Aurel Dumitrașcu și puritatea neoromantică pe care o întâlnim în volumele sale antume. La fel de bine a procedat editorul și cu pasajele chinurilor fiziologice ale poetului (mai întâi la Piatra Neamț, apoi pe patul de moarte, la Spitalul Fundeni), ca și cu numele scriitorilor comtemporani, care apar în clar, chiar și atunci când sunt surprinși în ipostaze morale neconvenabile. Rândurile lui Aurel Dumitașcu nu sunt
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
casă cu gîndul de a merge în oraș, și cînd, strigat fiind de părinții care munceau ogorul familiei, i-a privit ca pe niște arătări infime, de acută insignifianță culturală, căzuți din ordinea conceptului, care se zbăteau silnic sub apăsarea chinului georgic, din neputința de a intui lava ideilor. Iar el, Ion Papuc, el efebul înalt, deșirat și slab ca o fantomă, el simțea că nu poate să rămînă la treapta minoră a țărînei agricole, humusul conceptelor fiind singurul ferment în
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
rămăsese doar paltonul tău agățat de cuier gârbovit de durere cu umerii căzuți și mânecile moi. Dar când l-am strâns la piept ca pe un tovarăș de suferință nu m-a recunoscut sau fiindcă nu vroia să-și împartă chinul cu mine mi-a alunecat din mâini inert la pământ.
Poeme by Ruxandra Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4695_a_6020]
-
o întrebare, iar el mi-a răspuns. Nici unul din noi n-a rostit nici un cuvânt. Indiferent ce avea să se întâmple, el n-o să ne tulbure. Nu va face nimic ca să amenințe sau să distrugă ce construiserăm noi cu atâtea chinuri. Da, dragă, am strigat și eu la ea. Cine-i acolo? a întrebat ea. Am studiat încă o dată chipul lui Daniel, pentru a identifica cea mai mică urmă de nemulțumire. Dar n-am găsit nimic. Era doar seriozitate sau o
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
surâs se lasă fecundat./ Abia atunci gândirea sa adâncă/ Rămâne grea, și plină e de rod/ Când mintea i se sparge ca de-o stâncă/ În țăndări, de al rochiei izvod./ Artistul e-a domniței lui mireasă/ Și-n grele chinuri naște mintea sa;/ Deși din carnea lui a fost să iasă,/ Poemul e asemeni și cu ea./ Pătrunde, deci, din nou în al meu gând/ Să-ți nasc copii, ce n-or muri curând.” Există, la Eugen Suciu, un parcurs
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
Sorin Lavric Keith Ward, Marile întrebări din știință și religie, trad. din engleză de Dina Litzica, București, Editura Curtea Veche, 2011, 372 pag. De cînd teoria cuantică și-a întronat hegemonia în lumea fizicii, teologii au început să răsufle ușurați: chinul de a ține piept asediului pozitivist a trecut, detaliu cu atît mai încurajator cu cît în tabăra dușmanilor se simte o stranie degringoladă. E ca și cum știința se clatină din neputința de a-și păstra acele reguli de a căror valabilitate
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
și 23 martie a.c. are loc la Granada un colocviu reunind traducători spanioli și catalani ai lui Paul Celan; Nora Iuga s-ar fi putut deplasa acolo cu cele două volume văduvite de orice ecou românesc, dând seamă lumii despre „chinurile facerii” acelor tălmăciri nefericite...) Aceeași încăpățânată dragoste aproape c-o împinge în brațele unei noi traduceri, acum, la peste opt decenii de viață: o carte semnată de Kathrin Schmidt, un scriitor, dar mai ales un om deosebit... E greu să
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
din punctul de vedere al înlănțuirii și „criptării” cuvintelor trebuie pomenit în acest context și Atemschaukel (Leagănul respirației), roman tradus tot de Alexandru Șahihian. Care descrie pentru prima oară, cu un curaj pe care nu l-a avut încă nimeni, chinurile îndurate de germanii din România - duși fără discriminare de vârstă sau stare de sănătate în lagărele de „reconstrucție” din Uniunea Sovietică. Dialogurile autoarei se împletesc cu amintirile lui Oskar Pastior, m. 2006, acest mare poet (care, dacă n-ar fi
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
poate înfățișa altminteri decât îi vede, plastilină în mâinile unor clanuri cu ambiții, care le hotărăsc cărarea vieții, nu o dată, încă de la naștere. Copilul e un adult mic, aceasta este dogma. Iar educația de toate soiurile - să ne amintim de chinurile independentului, voluntarului Cănuță - e o permanentă luptă cu naturelul, pentru a-l face să răspundă unor cerințe sociale pe care părinții vremii le socot imuabile. Lumea atât de schimbătoare nu se teme, nicidecum, că roadele pedagogiei de azi se vor
Caragiale și copiii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4588_a_5913]