1,452 matches
-
Hercule (= Ovidiu) ar trebui să fie îmblânziți de către Tezeu (Albinovanus). Invitația preterețială la "exterminarea dușmanilor care obstacolau accesul în Istm" se naște din zbuciumul lăuntric al conștiinței sale. El este de-acum aproape disperat de lunga așteptare și de dorul chinuitor de Patrie: "să mi se dea licoarea de lotus care te face să-ți uiți Patria exclamă poetul -, eu o voi cumpăra cu o parte a vieții mele" (v. 19-20). În concluzie, vrem să scoatem în evidență că la Ovidiu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
filonului romanesc coincide, așadar, cu aproprierea unui procedeu tehnic (serialitatea) furnizat de inspirația contopirii primelor două romane de tinerețe (Aripa morței, Lulù) într-unul singur (Viața dublă), procedeu menit a dezvălui "în oglindă" legăturile subterane dintre texte numai aparent "diferite". Chinuitoarele tatonări ale debutului circumscriu, mai exact, o obsesie de natură formală, ce transformă epicul propriu-zis (și documentul așa-zicând "biografic") într-un material de lucru oarecare, fără relevanță estetică în sine pentru că Lovinescu își "revizuiește", de fapt, atât comentariile critice
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Așa se face că din prezent naratorul migrează iar în trecut, revizitat acum nu din dorința popasului afectiv în preajma iubirii de altădată, ci cu intenția clară de a descoperi un refugiu mai sigur și de a căuta un răspuns la chinuitoarea întrebare: Comment peut-on être cocu? Să fie Boubouroche un erou cu adevărat ridicol, de comedie? Și dacă da, atunci ce o îndeamnă pe femeie să-și înșele bărbatul? De ce infirmitate suferă candidatul etern la încornorare? După dușul rece de la teatru
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
orice încornorat a fost, mai întâi, bărbatul femeii sale! nu și Andrei, al cărui vis se spulberă înainte de actul imperativ al împreunării 178. Prin urmare, dacă în Comedia dragostei asistam la procesul de erodare și trivializare a pasiunii (pasiune trăită chinuitor, în suflet, carne și sânge, până la deznodământul sinistru), în cel de-al doilea roman al criticului îndrăgostiții nu mai trăiesc, ci își joacă amorul ca pe un spectacol galant, în vorbe și gesturi căutate, lipsite de orice umbră de naturalețe
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
la matcă se produce sub semnul sărbătorii și al petrecerii, al vinului și, mai ales, al iubirilor pasagere, de-o vară: oamenii merg la cazino, dansează, joacă tenis, dorm, conversează sau se plimbă prin parc, cu o totală nepăsare față de chinuitoarele dileme ale omului problematizant, deprins să despice firul în patru. În fond, tocmai preocupările "intelectuale" i-au alterat tânărului plecat la studii în străinătate personalitatea genuină, de "fiu al lupoaicei", și i-au pervertit sufletul, îndemnându-l s-o iubească
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vagi pentru a putea declanșa adeziunea, prin simpatie, a unei părți a opiniei publice. Într-adevăr, este greu să te opui unor cereri de principiu cum ar fi: "Trebuie mai multă justiție socială" sau chiar: "munca nu trebuie să fie chinuitoare, ar fi mai bine atunci să nu muncim". Aceste teme pot exercita o anumită atracție asupra personalităților slabe, pe care Nicole Martinez le numește personalități "milenariste" ("La mort dans le projet collectif", pag. 159-167, in Archives de Sciences sociales des
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
ori eroi. A dat dovadă cu multe prilejuri. Totuși, moartea lui Enkidu i-a provocat multă întristare, l-a transformat în „altă ființă”; iar călătoria îndepărtată și grea, cu scopul de a descoperi un răspuns și un remediu în legătură cu întrebarea chinuitoare privind realitatea morții, n-a dus la rezultatul dorit, ca și în cazul eroului din Tinerețe fără bătrînețe... Păstorul carpatic, la rîndul său, nu a pus mîna pe armă, pentru că dușmanii care se pregăteau să-l atace, în chip de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
taica să intre în biserică cu capul aplecat cu grație în semn de smerenie, cu pas vioi și cu o ținută relaxată, dovadă a detașării de cele lumești. Așa se urcase în caleașcă. „Doamne, ce am făcut?” Șirul de întrebări chinuitoare îi asaltau mintea de-i țiuiau urechile. Trecea în urma lui vodă prin cărarea deschisă în mulțimea de credincioși, răspunzând mecanic la plecăciunile ce nu-i erau adresate lui. Acum pasul domnitorului încetinise; după cum boierii plecau grăbiți capetele, înțelegea că erau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
seama că vorbește singură. Se uită după soare, pentru că pierduse noțiunea timpului și-i era teamă să nu-l prindă tânguitul muezinilor pe drum. Trecuse de amiază și până seara mai era mult. Cerul albicios de aburul mării, făcea zăpușeala chinuitoare. Oare ce gânduri se fugăriseră în mintea voievodului, fără ca să se contureze exact? Ce anume nu vroia să-și mărturisească? Ce anume i-a descoperit cugetul, încât recunoașterea acelui ceva să-l facă neputincios în fața singurătății și dornic de orice
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
emoticonii", prin aceștia emițătorul încercând să transmită fie o imagine de sine creată, fie propriile stări, emoții, cu ajutorul unor itemi grafici. Potrivit DEX, un "avatar" reprezintă, o "reîncarnare succesivă a unei ființe" și, în sens figurativ, o "transformare neprevăzută (și chinuitoare) care intervine în evoluția unei ființe sau a unui lucru". "Avatarii" din ciberspațiu, spre deosebire de sensul inițial, furnizat de DEX, au ajuns, pe tărâmul online, să reprezinte un fenomen de lărgire a funcționalității formelor de comunicare. Într-o formă "perimată", ei
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
încercasem să-i explic... Am vrut să mă dau jos la stația următoare, dar simțeam că nici resursele mele nu erau mari. Ce puteam să-i-mai spun? Abia mulți ani mai târziu aveam să înțeleg că singurătatea celor părăsiți nu e chinuitoare din iubire, ci din pricina chiar a acelei singurătăți. Și că e bun în acele ore grele oricine e alături de noi și că atunci se fac și cele mai mari greșeli: nu suporți acest gol care se face în suflet și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un ziar, la Mihai Novicov, să-i spun că deocamdată romanul meu merge greu și să-i solicit să mă angajeze la el la Flacăra, unde era director. Dar o obsesie abandonată și mintea odată eliberată de presiunea unei întrebări chinuitoare, revelația se produce tocmai prin eliminarea acelor văluri de care vorbește Tolstoi, care ascund adâncimile sufletului. Incursiunea mea nu era încheiată, dar se oprise în curgerea ei spre prezent. De ce? Îmi făcusem geamantanul și o luasem încet spre gară. Eram
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
își putea da demisia din grup, nu făcu nici o încercare de a intra în contact cu membrii acestuia. La zece fără douăzeci, vocile comandanților brigăzilor de asalt care vorbeau unii cu ceilalți răsunară în difuzorul său personal. Urmă o pauză chinuitoare, după care se făcu auzit șuieratul unui pulverizator cu gaz. Marin micșoră volumul, apoi, întrucât sunetul persista, scoase aparatul din funcțiune. Sună telefonul; era secretara care îl chema din camera alăturată. \ Colonelul Gregson vă solicită de pe teren. \ DAVID, SPUSE GREGSON
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
băut, survin vărsături de nepotolit. Pe măsură ce deshidratarea crește, pielea bolnavului se usucă, ochii i se încercănează, nasul îi devine proeminent, iar buzele i se învinețesc. Temperatura corpului coboară tot mai mult. Urina începe să se împuțineze. Adeseori apare un sughiț chinuitor. Trecerea la stadiul de colaps, de rapidă reducere a forțelor (dar fără sincopă), este marcată de agravarea unora din manifestările cele mai amenințătoare ale bolii; este vorba în primul rând de intensificarea tulburărilor circulatorii, putîndu-se ajunge la întreruperea activității inimii
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
putîndu-se ajunge la întreruperea activității inimii, la pierderea cunoștinței și chiar la încetarea din viață. Concomitent se produc deranjamente ale funcției renale, mergând până la anurie, suprimarea totală a secreției de urină. În această etapă de evoluție a bolii crește algiditatea, chinuitoarea senzație de frig. Privirea bolnavului devine fixă, ochii îi sunt sticloși, secreția lacrimală încetează, iar pupila se mișcă lent. Temperatura corpului poate scădea sub 300, ca totuși să urce brusc peste normal înainte de producerea decesului. Datorită aplicării, în zilele noastre
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
pentru populația săracă, obligarea preoților de a nu permite credincioșilor să meargă în Moldova și Țara Românească, controlarea severă a mărfurilor și negustorilor, interzicerea târgurilor. Se făceau cunoscute simptomele prezentate de bolnavii de holeră: slăbiciune, vomă, crampe și diaree, sete chinuitoare, figura sfrijită, ochii înfundați, membrele reci, convulsii și înțepenire, decesul putând interveni, în cazurile grave, și în câteva ore. La Târgu Mureș, ca urmare a ordinului din 15 ianuarie, s-au dat dispoziții medicilor de a-și procura Chlor calcis
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cu tot pântecele de parapet, întinsă către cerul rotitor, aștepta ca în inima ei tulburată să coboare pacea și să se facă tăcere. Ultimele stele ale constelațiilor căzură în ciorchini, mai jos, pe cerul deșertului, și încremeniră. Atunci, lină și chinuitoare, apa nopții începu s-o umple pe Janine, înecă frigul, urcă încetul cu încetul din străfundurile tainice ale ființei sale, și se revărsă în valuri neîntrerupte până la gura-i plină cu gemete. O clipă mai târziu, răsturnată pe pământul înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
venit în simțiri, eram singur în beznă, lipit de perete, plin de sânge închegat, un căluș de ierburi uscate cu miros ciudat îmi umplea gura fără limbă, care nu mai sângera, și în acel gol nu trăia decât o durere chinuitoare. Am vrut să mă ridic, dar m-am prăbușit la pământ, fericit, nespus de fericit că, în sfârșit, voi muri, moartea e și ea răcoroasă, iar umbra ei nu adăpostește nici un zeu. Nu, n-am murit, și într-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
buzunar. Apoi, fără să se uite la prizonier, intră în cameră. Rămase multă vreme întins pe divan, privind cum cerul se întunecă treptat și ascultând tăcerea. În primele zile când venise aici, îndată după terminarea războiului, tăcerea aceasta îi păruse chinuitoare. Ceruse un post în orășelul de la poalele munților care despart deșertul de podișurile înalte. Acolo, pereții stâncoși, verzi și negri către miazănoapte, trandafirii sau violeți spre miazăzi, se înălțau la hotarul veșnicei veri. Îl numiseră într-un post aflat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lături ușile mari de sticlă : grupuri de bărbați și femei vor încercui tot mai strâns necunoscuta, surprinsă, în prag, de asemenea neașteptată întâmpinare. Privirile o vor cerceta îndelung. S-ar auzi pulsul mărunt al pendulei. Agresivitatea acestor prime câteva clipe, chinuitoare, fără sfârșit, va stărui multă vreme... Prietenii se deprinseseră deja să folosească, cu destulă pricepere, surpriza. Probă eficientă, un bun mijloc preliminar de cunoaștere. Surpriza i-ar lovi, însă, nu în mai mică măsură, de data asta, și pe ei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. 33. Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?" 34. Și stăpînul s-a mîniat și l-a dat pe mîna chinuitorilor, pînă va plăti tot ce datora. 35. Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său." $19 1. După ce a sfîrșit Isus cuvîntările acestea, a plecat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
un minut în picioare, cu ochii după Klapka, apoi se prăbuși pe scaun, în fața hărții, agățîndu-se de compas ca de o nădejde mântuitoare. Dar nici degetele nu-l mai ascultară... În sufletul lui, ca și împrejurul lui, simțea o scârbă chinuitoare, în care i se scufunda toată viața. Își rezemă capul pe palme, privind liniile, punctele, unghiurile însemnate pe hartă. I se păreau niște semne cabalistice și se mira cum le-a putut înțelege până azi. Și, în același timp, îi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
taină oficială... Așa că de acuma n-am nici o grijă, sunt liniștit! Pe Bologa vioiciunea și seninătatea căpitanului îl supărau. Cu glas de imputare, îl întrerupse: ― O taină oficială ce importanță are pentru noi? Și încrederea, și bănuiala sunt deopotrivă de chinuitoare! ― Nu, nu! strigă căpitanul cu căldură. Să nu exagerăm! Oameni de treabă sunt pretutindeni și în toate neamurile. De ce să exagerăm?... Ei bine, colonelul e un om, indiferent de situația lui, asta trebuie s-o recunoaștem! De altfel, secretul ne
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mușcată. În tulburarea de lumină pereții parcă se îndoiau și lucrurile din casă tremurau foarte straniu. Bologa închise pleoapele și se prăvăli pe un scaun ca o grămadă de carne. Legănarea amețitoare îi bâjbâia în suflet, însoțită de un vâjâit chinuitor, încît se apucă cu mâinile de masă, simțind că altfel s-ar prăbuși. ― Don' locotenent, trăiți, v-am așteptat cu masa toată ziua, zise Petre de lângă sobă, crezând că stăpânul său așteaptă să înceapă el vorba. Bologa se cutremură, parcă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îi amintise chiar și în clipa pornirii trenului, mai întrebă câte ceva pe gropar despre sărbători, gîndindu-se numai că Ilona va rămâne singură aici. După ce dispăru groparul, Apostol, fericit, dădu să caute pe Ilona, o așteptă... Nimic. Îl cuprinse o tristețe chinuitoare când îi trăsni prin cap că fata o fi dormind undeva prin vecini sau la vreo rubedenie. Numai la cină și întîmplător îi spuse Petre că "fetișcana" s-a încuiat în odăița din fund și nici nu crâcnește, parc-ar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]