2,063 matches
-
să intru. Mă taie căcarea, deschide repede și spune-mi unde-i WC-ul. Un sfert de oră mai tîrziu, stăm de vorbă dînd o tură cantinei, ca să-l adunăm și pe celălalt căpiat care face de gardă undeva dincolo de chioșcul alimentar al unității - e un răcan rotofei tot de la artilerie, dar de la altă baterie. Așa că, atunci cînd comandantul gărzii răsare din Întuneric ca să schimbe tura, ne găsește așezați pe niște lăzi de plastic În ușa cantinei, cu armele sprijinite de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un dîmb de nisip, pe o faleză joasă. Contururile zecilor de tunuri agresează linia orizontului, care Începe să sîngereze din ce În ce mai Întunecat. Marea se zbate. Fumăm, facem bancuri și ne pasăm o sticla pe care Cristian a produs-o de la un chioșc local. — Nu vă imaginați că e chioșcul pentru soldați, de-acolo v-am cumpărat biscuiții. Teachers-ul, a zis scoțînd din ranița de curier o sticlă, e de la Duty Free-ul de alături, pentru ofițeri. Theachers-ul e de fapt o sticlă de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
joasă. Contururile zecilor de tunuri agresează linia orizontului, care Începe să sîngereze din ce În ce mai Întunecat. Marea se zbate. Fumăm, facem bancuri și ne pasăm o sticla pe care Cristian a produs-o de la un chioșc local. — Nu vă imaginați că e chioșcul pentru soldați, de-acolo v-am cumpărat biscuiții. Teachers-ul, a zis scoțînd din ranița de curier o sticlă, e de la Duty Free-ul de alături, pentru ofițeri. Theachers-ul e de fapt o sticlă de rachiu albanez. Ne lucesc ochii În cap
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
evidentă... Ce, ție ți-a trecut? Vezi! A, și mi-a zis una foarte tare. Știi că George e rocker, și-a lăsat părul lung. Mi-a povestit că ieri s-au luat de el niște pensionari În stație, la chioșcul din cartier. S-au luat de el pe naiba... l-au... bătut... L-au văzut așa, mai pletos, și au Început să strige la el că e golan, că Iliescu o să-i facă praf pe toți ăștia ai lu’ Rațiu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Și ascultăm The Clash, albumul Combat Rock, la stația dichisită (pusă pe un televizor color), de pe un vinil pe care Îl știu foarte bine de la chefurile din liceu (și-a adus toată colecția aici). Ne-am Întîlnit din Întîmplare la chioșcul alimentar al unității, Într-una din zile, după ce am ieșit din post. M-a luat cu el la frate-său, care locuiește În blocurile militare, dincolo de șoseaua care vine spre unitate din șoseaua principală. Cum am ieșit din unitate? În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai mult specialiștii din acel domeniu, cum ar fi: medicină, construcții, fizică atomică, calculatoare etc. 4. Foi informative: sînt acele materiale al căror obiect de activitate este doar răspîndirea de informații din diferite domenii și care se găsesc la diferite chioșcuri și se distribuie gratis. Aceste foi au o arie mai mică de acoperire, promovînd în general informații dintr-o anumită regiune. Audio Vizualul 1. Radio: este vorba de diferite posturi de radio naționale, regionale sau locale. 2. Televiziune: sînt acele
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
am început să zbor!... De trei zile sufăr de ușoare crize de imponderabilitate Uite-așa, fără un scop precis,fără dorință declarată, mă trezesc plutind la câteva șchioape deasupra solului asfaltat,deci în aer. Prima criză m-a surprins la chioșcul de unde mi iau tutunul. În momentul în care am întins mâna și bancnota de zece mii, un flux magnetic m-a ridicat cu douăzeci de centimetri deasupra. Pe moment nu m-am mirat prea tare, mai ales că, simultan, și prețul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
octombrie, noiembrie și, în sfârșit s-au limpezit apele. Neculai Balș a rămas șef de cancelarie iar Ion Moldoveanu revizor școlar al județului. Bine, bine dar din 10 noiembrie fusesem evacuați din cămin, așa că singura soluție ne-a oferit-o chioșcul unde vara cânta muzica, în parcul central din fața bisericii numită Sobor iar noaptea făceam noi serenade de lunateci. Noroc că aveam paltoanele și căciulile. Dormeam iepurește de teamă să nu vină cineva să ne fure lădițele cu lucrușoare. Dimineața le
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
l-a pălmuit pe netrebnic și l-a provocat cu martori la duel. Nu știu dacă acesta a avut loc, cert e faptul că, pentru încălcarea regulamentului, Marian a fost degradat continuând însă să fie prezent în fruntea fanfarei, în chioșcul din parcul ismailean. Poate tot acolo, în cofetăria unde l-am cunoscut, i-a venit ideea unei mărturisiri publice prin artă a nedreptății pe care o trăia. Vânzând o bucată de vie, cu banii obținuți a plătit transportul formației până la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Urmează o tăcere stingherită. M-aș plimba prin Istanbul, uitîndu-mă la minaretele care străpung aerul îmbibat de umezeală, mi-ar plăcea ca, după Moscheea albastră și Sfânta Sofia, să merg la Cornul de aur, să văd vestitele sale grădini și chioșcuri, să mă duc, apoi, la palatul Paleologilor și prin Fanar, să aud cu urechile mele cum sună în turcește cuvântul "siktir", dar mă jenez să mărturisesc aceste dorințe. Mă tem să nu fiu socotit snob. Mă supun, deci, majorității și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Suflă un vânt rece, umed, ploaia pare acum iminentă. Ne ducem apoi la muzeu. Avem, însă, puțin timp la dispoziție încît nu putem fi decât superficiali. Remarc o statuie a Artemisei, poate singura frumoasă, și o veselă înghesuială masculină la chioșcul unde se cumpără statuete priapice sau căni pe care e desenat un Priap grosolan. Nu sunt pudibond, dar îmi displace bărbăția prea afișată. Întotdeauna am bănuit că ea ascunde, fie o lipsă de considerație pentru dragostea fizică, fie complexe nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
asemenea aventură l-ar fi putut speria pe orice copil de vîrsta lui, dar Julius, mînat de dorința nestăpînită de a-l vedea pe pictorul Peter, a uitat ce-i frica și nu s-a rătăcit deloc. Uite, aici erau chioșcurile, dughenele, tarabele negustorilor ambulanți, grămezile de zarzavaturi, coșurile de pește strălucind În soare și carnea, vițeii și taurii despicați atîrnînd În cîrligele de măcelărie. Uite-l și pe Peter, În locul lui obișnuit, cu paleta, culorile și toate cele de trebuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de buzunare și alți cîțiva admiratori sinceri. Pipa i se deplasă puțin spre dreapta cînd zîmbi văzîndu-l pe Julius, cu o mînă Îi făcea semn să se apropie, iar cu cealaltă Îi arăta ceva mai departe În fund, spre un chioșc. Julius se apropie și, pentru prima dată În viață, dădu mîna cu cineva din proprie inițiativă, fără ca nimeni de lîngă el să-i fi spus: salută, băiete. Pictorul Peter cel din piață Îi făcu loc În mijlocul grupului de curioși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stînd tot timpul cu pipa În gură și pe deasupra bîlbîindu-se. Îi era foarte greu să se Înțeleagă cu localnicii, dar nu se dădea bătut. CÎteva minute mai tîrziu, Își luă rămas-bun de la toți și se duse cu Julius pînă la chioșcul unde păstra tabloul. Julius Îl luă cu amîndouă mîinile și Îl privi țintă cîteva clipe, Înainte de a spune că-i plăcea și că-i mulțumește foarte mult. Vilma și cu el erau acolo aidoma și coșul plin de pește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Într-adevăr Își strîngea marfa și pleca, dar numai pentru că sunase de intrare și nu mai era picior de copil În curte. Avea să se Întoarcă el, ca Întotdeauna, cînd suna de recreație: de ani de zile făcea concurență chioșcului de dulciuri foarte curate, pasteurizate, nord-americane și omogenizate pe care măicuțele Îl deschiseseră pentru a strînge bani În folosul misionarilor și pentru a-i stimula pe cei cu vocație religioasă. Piratul, negustor priceput, reuși să primească banii, dar nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și el să fredoneze Zaraza. Ideea-i veni tocmai pe când murmura, cu ochii pe jumă tate închiși de plăcere, cântecul fatal. A doua zi după Sf. Dumitru, Zaraza ieși, după obicei, pe-nse rate, să-i ia tutun iubitului ei de la chioșcul din colț. Peste Calea Victoriei, în dreptul clădirii Casei de economii, se lăsase un amurg greu, unsuros, prin aurul stins al căruia femeia nu-și dădu seama că din invalidul care vindea acolo nu mai rămăsese decât cârja, ținută acum sub braț
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
suflul unui vânt aducător de puțină răcoare, asfaltul străzilor s-a încins peste măsură, până și labele unui câine, scos acum, ori aflat permanent la plimbare, ar putea lăsa urme, în timp ce oamenii arată ca niște caltaboși fierți în suc propriu. Chioșcurile cu răcoritoare sunt luate cu asalt, nimeni nu mai vrea să știe dacă mai au suc de zmeură, brifcor, limonadă sau altceva, tot ce se găsește, tot ce se dă e bun, fie că a fost sau nu păstrat la
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cheme la el pe tovarășa Niculina Udrea, sau o să-i dea un telefon. Numai de n-ar uita... “Bună dimineața, tovarășe prim!...” “Bună dimineața” “Bună dimineața”, îl iau în primire mai multe voci. Ce-i aici. O coadă la un chioșc alimentar. “Ce mai faceți, oameni buni?” “Se dă orez la liber” “Nu doriți și dumneavoastră?” “Ce să facă dânsul cu el? Că, e de ajuns s-apese pe un buton și... gata!” “Tacă-vă gura, bre, oameni cu scaun la
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ăstora care sunt înrăiți și flămânzi. Mai bine să-ncerce să facă ceva. “Bine, dragi oameni buni. Am să-ncerc să v ajut.” La auzul acestor vorbe, mulțimea începe să-și manifeste zgomotos satisfacția și-i face loc spre intrarea chioșcului. “Deschide! Sunt primul secretar al județului!” “Îndată, îndată”, se auzi din interior o voce tremurată. Ușa se deschide și demnitarul intră. “Ce caută oamenii ăștia aici?” “Păi, să trăiți, să vedeți, m-au ajutat la descărcarea mărfii...”... “Minte, minte”, făcură
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fac” “Vreau să văd asta chiar acum” Văzând că n-are de ales, gestionarul se execută. Când acesta termină de făcut ceea ce i se ordonase, primul secretar îi întreabă pe cei de lângă geam: “E bine, oameni buni?”... “E bineeeee!”... Părăsi chioșcul și-și continuă drumul spre sediu. La intrare, milițianul îi prezentă, regulamentar, onorul. Îi răspunse plictisit. Ajunse, în sfârșit, în birou. Ceru, prin secretara tehnică, legătura cu Direcția Comercială. După numai câteva secunde auzi: “Tovarășul director Nedelcea e în telefon
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
5 Vianu, Tudor , Arta prozator i lor români, vol. II , Editura Pentru L iteratură , București , 1966, p .268. </ref> Viața eroului devine insuportabilă, el nemaiputând citi "nici o carte" și chiar părăsește universitatea. Despărțirea temporară și întâlnirea, întâmplătoare, cu Ela în fața chioșcului de ziare de la Independența, într-o după-amiază de vară bucureșteană, stânjeniți, ca doi străini, prilejuiește personajului limpezirea lăuntrică, o adevărată revelație: Astfel, Ela apare ca o imagine fluctuantă, și nu are ; <ref id="6">6 Ionescu, Eugen, cronică literară în
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
o porni repede pe urmele fetei. O ajunse pe culoarul de dincolo de bare și plecară Împreună. Barele continuau să se Învîrtă cu același sunet surd, Înfundat, de lemn lovit, călătorii Întîrziați treceau cu pași Înceți pe pardoseala de ciment, la chioșcul de ziare negustorul Își vindea marfa privind doar din cînd În cînd, obosit, spre mortul de pe bancă și spre mulțime, iar În spațiul gol din jurul băncii polițiștii așteptau În picioare, cu același calm imperturbabil. Un om se apropie de polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și răcoros de pe coama muntelui, ca trupul alb și mîngîierea Îmbietoare a unei femei. Și chiar În clipa cînd mă gîndeam la toate acestea am auzit glasul plin, senzual, al unei femei răsunînd voluptuos, grav și duios din Întunericul unui chioșc de vară de peste drum. Oare ce schimbări avusese războiul? Ce ne făcuse? Ce miracol al transformării se petrecuse În viața noastră? Nu adusese nici o schimbare; Înviorase, Înnobilase și aureolase toate momentele vechi și cunoscute ale vieții. Adăugase speranței alte speranțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cap. Mai apoi, cunoscutul scriitor anonim vorbește pe șleau, spune verde-n față care e problema: Nu se mai tem să discute, să vorbească, să-și exprime părerile, punctele de vedere. Asta este. Pe străzi, în magazine, la cozile din fața chioșcurilor de ziare, în stații sau în autobuze, în cârciumi ca și în fața bisericilor, grupuri de oameni discută cu voce tare, cu aprindere, cu patimă, în contradictoriu despre tot ce se întâmplă în țară, dar mai ales în oraș". Despre nocivitatea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
sute de persoane. Chermezele, mesele, serbările la care se cîntă și se dansează pe muzică din regiunea Auvergne asigură solidaritatea comunității. O activitate susținută desfășoară și publicația L'Auvergnat de Paris. Acest hebdomadar, care poate fi găsit și astăzi la chioșcurile de ziare, a fost creat pe 14 iulie 1882 pentru parizienii de adopție originari din șapte departamente, Puy-de-Dôme, Cantal, Haute-Loire, Aveyron, Lozère, Lot et Corrèze. Existența acestei vieți colective nu datează de ieri. Potrivit unui autor al epocii, la mijlocul veacului
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]