14,359 matches
-
fapt, avem un fel de ticking time bomb scenario utilizat în dezbaterile etice și aplicat la o altă scară, a deciziilor politice și a celor personale. De altfel, Robert Redford a încercat ca la șah un simultan într-o "variantă" cinematografică, corelînd cele trei episoade, o tehnică pe care o stăpînește magistral Alejandro Gonzalez Inarritu și care aici pare schematică și tezistă făcînd vizibilă demonstrația. În plan personal, dialogul "socratic" între profesorul Malley și studentul său, îmbracă forma unei somații radicale
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
bolnav de pasiune. Toți sunt zdrobiți de cruzimea vieții și de obicei la Verdi își găsesc izbăvirea în moarte. "Trubadurul" renunță la continuitatea tradițională a acțiunii în favoarea unor tablouri închise, flash-uri scurte, unele despărțite de ani, într-o succesiune cinematografică. Iar tablourile sunt grupate dual - rememorare-prezent - sau centrate pe câte un personaj, după cum spun și titlurile date de autor. Legate într-un flux continuu, impresia este de un șuvoi dens care duce cu el tot felul de obiecte disparate, ca
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
și în The Passions of the Christ (Patimile lui Cristos, 2004), tocmai aceste scene cumplite servesc deopotrivă un public avid de senzații tari, dar și sensibilități contrariate, pentru care registrul violenței începe cu biftecul tartar. Cert este că lumea ficțiunii cinematografice a lui Gibson trece cu necesitate prin expresia directă a violenței, fără finețuri și eufemisme, fără menajamente și fără rafinamentul sado-masochist al ochiului tăiat cu briciul în filmul lui Bunuel și Salvador Dali, Cîinele andaluz. Efectul este aproape același, de
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
cantitativă în plan evenimențial, se dovedește încrâncenată în cel psihologic: Opreanu luptă pentru a dobândi o anumită percepție, o perspectivă mântuitoare a vieții, imbold ce structurează narațiunea în registrul unui fantastic psihologic. Viziunea este clară din punct de vedere imagistic, cinematografică, făcându-l pe cititor să asiste, printr-un mic efort imaginativ, la un thriller filosofic. Nu e de mirare că, sub forța torențială a narațiunii, acest Petru pragmatic contemporan, botanistul de la Institutul de Genetica Plantelor din Borna, devine, prin alunecare
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
zona unui banal inofensiv pentru că fiecare vedea în celălalt un potențial informator, oricând susceptibil să îi distrugă definitiv viața. De un grotesc absolut este reacția activistelor de partid la moartea lui Stalin. Stilul este sarcastic, minimal, tăietura amintește de tehnica cinematografică. Se simte din plin mâna experimentatului prozator: "Moartea lui Stalin. Bocetele activistelor bătrâne, ca la țară. Una își plesnea disperată palmele țipând în culmea deznădejdii, tot ca la țară, la un parastas: și-acu ce ne facem?... Ce ne facem
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
naturala a pielii 6, pe riscul său, trebuie să admitem lipsa de control a practicii chirurgicale în acest domeniu. De altfel, eterna Americă fabrica staruri, la început de secol XX, lucrând asupra corpurilor lor, condiție sine qua non a carierei cinematografice la Hoolywood. Marlene Dietrich și-a scos măselele de minte, ca să aibă obrajii mai supți. Statisticile arată că bărbații sunt mai puțin atinși de obezitate decât femeile. În ciuda cifrelor liniștitoare, bărbații secolului XX sunt mult mai atenți la aparență/e
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
personaj dintre cei apropiați: Localul familial, Familia Popescu - Fiul - Cristian Popescu - Poet, Tatăl, Mama, Sora, Proces cu mătușa, Nașterea Poemului Popescu, Teatrul lui Popescu, Apocalipsa - dragostea lui, Spovedania unui îndrăcit, Ospiciul, Moartea lui din flori. în Filmul lui Popescu, rola cinematografică se derulează invers și complet, de la o moarte anticipată către o naștere universală, de factură burlescă: "SORA: La început, la televizor e beznă. Pâlpâie așa, doar o luminiță departe, undeva. O lumină ca de candelă la care se vede, parcă
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
film românesc lăudat de presa belgiană, în mica sală a unui multiplex central, uimită de înghesuială, înciudată. Greu îmi găsisem un loc. Publicul? Belgienii "din centru", toate vârstele, toate straturile sociale, toate culorile - cartierul Matongé (congolez) - e chiar lângă complexul cinematografic. Auzeam clar chicotelile unui grup gălăgios de tineri români, în rest tăcerea politicoasă (plicticoasă) belgiană. Nu-l recunoșteam. Obrazul cu trăsături aspre și boțite, glasul cu tăinuite accente ardelenești, privirea lehămesită, învăluită în obidă, omul care telefona calm, răbdător și
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
abruptă, fără drept de apel, din logos, din tot ceea ce a însemnat, mai bine de două mii de ani, discursul sintaxic al gândirii. Îngrijorarea lui Michel Deguy este, fără îndoială, justificată: ieșirea din sintaxă, din coerență și esență - prin imagine (televizuală, cinematografică etc.) sau, surprinzător și dezamăgitor (eufemism), chiar prin formele publice (circulare-colocviale) ale intelectualului obosit - este, uneori, mai mult decât o abatere sau o neatenție... Este ieșirea din gândire. Care, cum știm, poate deveni în orice moment patologică, dacă nu chiar
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
Altfel spus, multiplicând deschiderile, bucățile, nu riscăm, tocmai printr-un efect de anamorfoză, să ieșim din cadru? Michel Deguy: Cred că noile dispozitive sintaxice - care vin, la urma urmei, din tehnică, și care furnizează, de pildă, vocabularul punerii în scenă cinematografice (travelling, zoom, plonjon etc.) - sunt susținute de o doxa complezentă. Multă lume crede că acest lucru este mai puternic, mai intens nou în raport cu discursul sintaxic al gândirii, deci cu retorica tradițională, dar și gramaticală, logică, profundă etc.; și că, datorită
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
o doxa complezentă. Multă lume crede că acest lucru este mai puternic, mai intens nou în raport cu discursul sintaxic al gândirii, deci cu retorica tradițională, dar și gramaticală, logică, profundă etc.; și că, datorită aranjamentului tehnic al lucrurilor (mai cu seamă cinematografice), gândirea ar fi descoperit moduri de apoziție cu totul inedite. Nu sunt de aceeași părere. În ce mă privește, dispozitivul sintaxic poetic, deci profund, al limbii este întotdeauna mai puternic decât toate acestea. Așadar, nu mă las vrăjit când mi
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
cu criticii de film la IPIFF, Gheorghe Preda și-a precizat și mai clar estetica, menționînd că dorește să folosească actorii într-un fel de semiotică vizuală, ca pe niște semne, accentul fiind pus pe imagine. Cu o remarcabilă cultură cinematografică, lector la U.A.T.C., rafinat, am impresia că Gheorghe Preda a făcut ca regizor o greșeală fundamentală, aceea de a ignora programatic actorul, minimalizînd aportul pe care el îl aduce în film. Componenta avangardistă a acestui deziderat este indubitabilă
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
1997 singurul unghi din care putea fi abordată cartea, singurul cifru de deschidere a acestor bagaje intime era acela al unui psihologism întrucâtva livresc, deceniul scurs de atunci ne deschide surprinzător de mult perspectiva. Nu atât atentele microeseuri pe teme cinematografice sau literare, nu atât reconstituirea din detalii a unui spațiu ardelenesc al copilăriei, destul de greu localizabil în timp, și nu atât convulsiile interioare ale unui mare timid (așa cum reiese din delicatul autodenunț al lui Valeriu Cristea) ne interesează cu adevărat
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
Iepe de șișic, aduce în prim-plan lumea hoților de cai, avându-l ca șef pe Bozoncea, respectat de ceilalți ca un "stăpân". Al treilea capitol, Lume, lărgește perspectiva la întregul peisaj social al mahalalei. Camera de imagine se rotește cinematografic, fluxul de cadre ale prezentului este întrerupt de proiecții nostalgice spre întemeiere și întemeietorii locului. După primii veniți, s-au statornicit în Cuțarida ceferiștii plini de copii, precupeții olteni ocupați cu grădinăritul, chivuțele care adună sticle și cârpe, apoi tramvaiștii
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
primăveri, în toiul manifestărilor organizate cu prilejul Anului Kazantzakis (50 de ani de la sfârșitul său pe un pat de spital din Freiburg, în octombrie 1957), în Grecia și în toate colțurile lumii pe unde a călătorit nemuritorul erou literar și cinematografic Alexis Zorbas, Filippos Filippou "recidivează", tipărind la aceeași editură romanul Moartea lui Zorbas. O carte la care lucrează din 1996, strângând prețioase mărturii de la cei care l-au cunoscut îndeaproape pe scriitorul cretan în timpul retragerii sale în insula Egina, când
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
prozei "noi", care adaptează strategiile autenticității camilpetres-ciene la condițiile socio-istorice ale deceniului nouă. Reforma epică din care se naște primul său roman, precum și tehnicile enumerate de entuziasta Sanda Cordoș în prefață (perspectiva multiplă, citatul și colajul, fragmentarea, focalizarea și "montajul" cinematografic) sunt de găsit în Noua structură și opera lui Marcel Proust și în Patul lui Procust. Documentul, epistola, depoziția, procesul-verbal, hârtiile foșnitoare din romanul "corintic" sunt utilizate masiv în Zmeura de câmpie, uneori cu rost, alteori fără. În vechea proză
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
de urma părinților? Gelu Popescu pornește în investigații "pe teren", relatându-i apoi lui Grințu, cu zgârcenie, episoade ale căutărilor lui. Iar Grințu, cel mai mare dintre cei trei, își "cercetează" biografia cu antenele imaginației, căutând nuclee pentru viitoare scenarii cinematografice. Așadar, un erou este obsedat de etimologie; altul, de genealogie; al treilea, de cinematografie. Gusturile și pasiunile nu se discută; însă ficționalizarea lor, da. O deficiență importantă a romanului stă în capacitatea lui redusă de insolitare. Mircea Nedelciu își obține
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
intimul și privirea de aproape pe un fond muzical profund liniștitor. Plasați în tribune bifrontale, spectatorii asistă, la cursul vieții care face să apară, în mod succesiv, momente de viață prezentate pe scene izolate deplasate de manipulatori abili... senzația e cinematografică și romanescă. Astfel Mnouchkine povestește istorii ce reconstruiesc Istoria și, în același timp, reunește mărturii de viață deseori tulburătoare, dar cîteodată abuziv sentimentale. Mnouchkine redescoperă emoția dar, sub impactul ei, se lasă uneori sedusă pînă la lacrimi. Ea se îneacă
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
Angelo Mitchievici Prezent și la TIFF și IPIFF anul acesta, primul film al regizorului gruzin, Gela Babluani, s-a dovedit a fi o lovitură de grație cinematografică. Premiul pentru cel mai bun film de lungmetraj de la Veneția atrage atenția asupra unui regizor căruia nu-i plac compromisurile și care reușește pe o temă relativ fumată, ruleta rusească, de regăsit în filmele de categorie B, C etc. Îți
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
fiind ilustrat prin mai multe citate din presa anilor 1992-1993. S-a răspîndit, în acea perioadă, datorită unui serial de desene animate (în versiunea românească: "țestoasele ninja"), care relua personaje de benzi desenate și care încă dă naștere unor continuări cinematografice și prin jocuri pe computer. Termenul ninjalău are avantajul unei încadrări morfologice perfecte, realizînd în plus o radicală adaptare stilistică: sonoritatea sufixului îl plasează în plin registru popular, familiar-argotic. Pătrunderea prin limbajul copiilor, al adolescenților, contaminarea cu argoul sînt unele
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
Picnic la marginea drumului, Blade Runner (1982) nu constituie o simplă ecranizare a unui SF de succes al scriitorului american Philip K. Dick (1928-1982), ci un film-filozofie cum ar spune Deleuze. În plus, anul acesta au fost lansate două producții cinematografice inspirate din ficțiunile scriitorului american, egotrip-ul A Scanner Darkly în regia lui Richard Linklater și Next în regia lui Lee Tamahori după povestirea The Golden Man. Ridley Scott trebuie menționat în primul rînd pentru Dueliștii (1977), Cucerirea paradisului -1492 (1992
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
ucide cu otravă de șobolani socrul-temnicer - pentru a-l pedepsi că îi biciuise amantul - și își hăcuiește soțul, fiind apoi, desigur, pedepsită de destin (conform predicției pe care stafia de rigoare o face la... televizor). Totul se desfășoară în cascadă cinematografică și are o violență expresionistă la care nu te-ai aștepta privind figura de intelectual timid, cu ochelari, prin care istoria muzicii l-a imortalizat pe Șostakovici. Scena biciuirii lui Serghei (transformată de regizorul Jones într-o culminare sado-masochistă) l-
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
Geo Vasile Manuc de Victoria Comnea, roman în patru părți și treizeci și patru de capitole, folosește procedeuri, ritmuri și imagini cinematografice, inclusiv modul de a introduce în scenă personajele, fie ele pământeni din Principate, fie venetici românizați, diplomați, militari, aristocrați străini etc. Figura centrală este, bineînțeles, celebrul bei armean de la începutul veacului al XIX-lea, care sare-n ochi, ca să zicem
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
emblematică pentru anii Republicii de la Weimar decât cabaretul. Loc de confluență al satirei politice, sexualității exacerbate și al unui nou limbaj muzical amestecând sonorități de jazz și disonanțe strauss-iene, cabaretul este un punct de referință pentru literatura, plastica și arta cinematografică a vremii. Încă de la început, Hartlaub și-a dat seama că personalitățile grupate sub semnul Noii obiectivități nu reprezintă un grup unitar. Artiștii pe care i-a denumit "veriști" - Grosz, Dix - erau preocupați de fenomenul urban, inegalități sociale, război, prostituție
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
publicului interesat de literatură. Or, perioada aceea din septembrie e un sezon "mort": nici nu s-au întors elevii și studenții (publicul-țintă potențial...) din vacanță, nici nu mai sunt turiști în Neptunul care, atunci, are aerul melancolic al unui decor cinematografic părăsit de echipa de filmare. Să sperăm că noua dată de desfășurare se va adeveri mai prielnică. Oricum, dacă ținem seama de caracterul deschis al manifestărilor culturale de la Neptun (și la dezbaterile colocviului, și la lecturile poetice, și la ceremonia
"Zile și nopți de literatură" la Neptun Scurt preambul by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/9576_a_10901]