2,405 matches
-
voie nimănui să scoată măcar o vorbă. Nikolai încercă o dată, contestând discursul „tovarășului Krasnâi“. Carasin explodă, cu ochii dați peste cap de furie: — O să-ți scurtăm limba, la fel ca și neveste-tii! Nikolai se aruncă asupra lui, dar se ciocni de țeava îndreptată spre el a mauserului. Batum era beat. Așa că putea trage, fără să simtă măcar trăgaciul sub deget. Nikolai părăsi casa sovietului. Era fosta locuință a contelui Dolșanski. Uneori, în toiul încetelor și greoaielor hurducături ale aratului, Nikolai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
douăzeci de milioane se aflau desigur și toți cei care mureau de bătrânețe. În patru ani, asta înseamnă ceva lume! (fostul ministru). — Masacrele de la Katyn... (funcționara de la Cultură). — Datoria memoriei... (intelectualul). — Căința... (bărbatul care, cu câteva minute în urmă, se ciocnise ușor de o femeie în fața mesei pe care erau așezate salatele și făcuse o strâmbătură mâhnită: la fel ca acum, când vorbea despre căință). Ascultați, e foarte simplu. În arhivele pe care le-am cercetat la Moscova, se vede negru
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
criminal își face efectul, se produce ușurarea manifestată prin hohotul de râs înfricoșător: „Moare, a râs și Antipa și am început toți să râdem [...] asta ne-a electrizat, a readus printre noi buna dispoziție, da, vrem, am urlat unanim, am ciocnit paharele...” Veselia aceasta este însă una infernală. Când se găsește la Dealu Ocna, Antipa se schimbă, parcă, într-un diavol: „Ești dat dracu, sughița Druică și se îneca în râs. Am și certificatul, a spus Antipa.” Crima pusă la cale
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
consuli străini, cât și prin publicarea de articole, studii, literatură originală în limbile germană și maghiară, pentru a reflecta complexitatea culturii din Banat, profilul ei plurietnic: „...vrem să zugrăvim fizionomia ciudată și barocă [...] a unui colț de țară unde se ciocnesc atâtea soiuri și se împletesc atâtea culturi” (1/1926). Ideea îi aparține lui Lucian Blaga, care semnează, în primul număr, studiul Barocul etnografiei românești. Studiile și articolele publicate de revistă urmăresc tocmai abordarea adecvată a culturii bănățene, cu accent pe
BANATUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285596_a_286925]
-
apa de pe pământ, care se ridică spre cer, așa cum se ridică și vaporii de apă pe capac când fierbe mâncarea. - Dar noi avem corpul și hainele numai din apă?! - întreabă Norișorul Spumos. - Da, sigur și când bate vântul tare, ne ciocnim unul de altul, atunci se produce furtuna și se aud zgomote mari, care se cheamă tunete, apoi pornește ploaia din corpul nostru. - Dar noi nu dispărem, așa-i? - Doamne ferește, ar fi nenorocire pe pământ fără ploaie! - S-ar usca pomii
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
fure orătăniile din ogradă? rosti împăciutor bărbatul, uitându-se cu drag și curiozitate către copii. Hai, copii, veniți să vă vadă bunicul cum arătați! Veto, termină mămăliga aia odată, că îmi este foame! Adă și sticla aia cu țuică, să ciocnesc cu nora de bun venit! porunci bărbatul ca un adevărat sef al casei. Veta răsturnă mămăliga în mijlocul mesei, pe un tocător de lemn și o acoperi cu o cârpă. Puse pentru fiecare câte o strachină din lut smălțuit în care
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
mirosul acru al papagalilor și În aroma specială a bunicilor mei, un amestec de naftalină și hașiș. Și-a croit drum pe lângă biroul ticsit cu cărți al bunicului și pe lângă colecția lui de discuri cu rebetika. În cele din urmă, ciocnindu-se de sofaua de piele și de măsuța circulară de alamă, a dat de patul bunicilor și, sub el, de cutia pentru viermi de mătase. Cioplită din lemn de măslin, puțin mai mare decât o cutie de pantofi, aceasta avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spune Milton, alegându-și și el un ou zdravăn ca un camion de curse. Milton ține oul ridicat În pumn. Capitolul Unsprezece se pregătește să atace când, deodată, mama Îl bate ușor pe tata pe spate. ― Stai o clipă, Tessie. Ciocnim ouă. Îl bate mai tare. ― Ce-i? ― Temperatura mea, spune ea, făcând apoi o pauză. A crescut cu șase zecimi. Folosise termometrul. Tatăl meu află de asta de-abia acum. ― Acum? șoptește tatăl meu. Doamne, Tessie, ești sigură? ― Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de canalizare. Nici canale, groaznic, groaznic! Trecu pe lângă o frizerie unde bărbații Își Întindeau părul purtau căști de duș, ca femeile. De cealaltă parte a străzii, niște tineri strigau după ea: ― Păpușă, ai atâtea curbe că faci mașinile să se ciocnească! ― Cred că ești o gogoașă, puiule, că-mi tremură jeleu’! În spatele ei izbucniră râsete și se grăbi Înainte. Din ce În ce mai departe, pe lângă străzi al căror nume nu-l știa. Se simțea deja miros de mâncăruri necunoscute: pește prins În râul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bate toba despre asta. Dacă ne Înscriem toți, n-o să meargă. ― Când e? Dar Înainte ca marinarul să-i răspundă, se auzi un huruit puternic: se loviseră din nou de stânci. Oprirea bruscă Îi aruncă pe toți Înainte. Căștile se ciocniră unele de altele. Se sparseră nasuri. Soldații căzură grămadă și barca se sparse. Apa năvălea Înăuntru și locotenentul țipa. Milton, laolaltă cu toți ceilalți, sări afară În aiureala generală - stâncile negre, curentul de pe fund, sticlele de bere mexicană, crabii speriați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ovo omnia. Albușul a zburat În sus și a devenit cerul, gălbenușul s-a coborât În pământ. Și de Paștele grecesc Încă ne mai jucăm de-a ciocnitul ouălor. Jimmy Papanikolas Își Întinde oul, resemnat, iar Capitolul Unsprezece i-l ciocnește cu oul lui. ― Am câștigat! strigă Capitolul Unsprezece. Acum e rândul lui Milton să-și aleagă un ou din castron. ― Ăsta pare bun. E tare ca un tanc. Îl Întinde. Capitolul Unsprezece se pregătește să-l ciocnească. Dar Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Unsprezece i-l ciocnește cu oul lui. ― Am câștigat! strigă Capitolul Unsprezece. Acum e rândul lui Milton să-și aleagă un ou din castron. ― Ăsta pare bun. E tare ca un tanc. Îl Întinde. Capitolul Unsprezece se pregătește să-l ciocnească. Dar Înainte să se Întâmple ceva, mama mea Îl bate pe tata pe umăr. În gură are un termometru. În timp ce de pe masa de la parter sunt adunate farfuriile, părinții mei urcă, ținându-se de mână, În dormitor. În timp ce Desdemona ciocnește ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-l ciocnească. Dar Înainte să se Întâmple ceva, mama mea Îl bate pe tata pe umăr. În gură are un termometru. În timp ce de pe masa de la parter sunt adunate farfuriile, părinții mei urcă, ținându-se de mână, În dormitor. În timp ce Desdemona ciocnește ouă cu Lefty, părinții mei se depănușează de un minimum de haine. În timp ce Sourmelina, care s-a Întors din New Mexico pe perioada sărbătorilor, ciocnește cu doamna Watson, tatăl meu scoate un mic geamăt, rostogolindu-se de pe mama, și declară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
parter sunt adunate farfuriile, părinții mei urcă, ținându-se de mână, În dormitor. În timp ce Desdemona ciocnește ouă cu Lefty, părinții mei se depănușează de un minimum de haine. În timp ce Sourmelina, care s-a Întors din New Mexico pe perioada sărbătorilor, ciocnește cu doamna Watson, tatăl meu scoate un mic geamăt, rostogolindu-se de pe mama, și declară: ― Cred că s-a rezolvat. În dormitor se face liniște. Înăuntrul mamei mele, un miliard de spermatozoizi Înoată Împotriva curentului, cu masculii În frunte. Poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
numeștea ambianță. După desert Milton scotea o batistă din buzunarul de la spate, deșuruba becul fierbinte și, aruncându-l În sus ca un jongler fără ambiții, Îl transporta În camera de zi. Noi așteptam În Întuneric În timp ce el orbecăia prin casă, ciocnindu-se de mobile. În cele din urmă se vedea o dâră de lumină undeva În depărtare și Milton striga voios: ― Gata! Reușea să păstreze aparențele. Spăla trotuarul din fața bufetului cu furtunul și ținea geamurile impecabil de curate. Continua să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care mâini, care picioare sunt ale mele. Nu ne sărutăm. Jocul e mult mai puțin serios, mult mai jucăuș, mai liber, dar ne ținem una de alta, Încercând să nu dăm drumul corpului alunecos al celeilalte, și genunchii ni se ciocnesc, stomacurile ni se ating, iar șoldurile ne alunecă Înainte și Înapoi. Diverse moliciuni scufundate ale corpului Clementinei Îi furnizează corpului meu informații cruciale, informații pe care le pun bine undeva deoparte, dar pe care nu le voi Înțelege decât peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o partidă de tăvăleală? ― Mm, beton! ― Te-am lăsat, surioară. Noi suntem sus, in flagrante delicto. Unde puteau să ducă toate astea? Numai la disensiuni familiale, la meciuri de țipete și la inimi frânte. De revelion, În timp ce Milton și Tessie ciocneau de Anul Nou cu pahare de Cold Duck, Capitolul Unsprezece și Meg trăgeau câte-o dușcă de lichior de malț Elephant și ieșeau să mai tragă câte-o țigară cu marijuana. Milton spuse: ― Știi, m-am gândit să facem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Se auzi o bătaie În ușă. ― Scuză-mă, Callie. Poți să faci o pauză, te rog? Domnul da Silva se Întoarse spre ușă. ― Intră. Laolaltă cu toată lumea, am ridicat privirea. În prag stătea o fată roșcată. Doi nori s-au ciocnit deasupra, trecând unul pe lângă celălalt, și au trimis o rază de lumină. Raza a lovit tavanul de sticlă al serei. Trecând printre mușcatele suspendate, a cules lumina rozalie care acum o Învăluia pe fată ca un fel de membrană. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Milton era la manșă, Milton zbura cu ultimul lui Cadillac peste râul Detroit. Nu contează ce-au văzut martorii oculari sau că ziarele au anunțat a doua zi că mașina lui Milton făcea parte din cele zece mașini care se ciocniseră În lanț pe pod. Stând comod În scaunul său de piele, Milton Stephanides vedea apropiindu-se contururile orașului. La radio se auzea muzică, o melodie veche de Artie Shaw, de ce nu?, și Milton privi lumina roșie de pe clădirea Penobscot, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
descoperirea crimei și cînd Întreaga stradă era agitată. Nu știu dacă are tot atîta imaginație cît gust pentru bijuteriile false, dar pretinde că, ajungînd la colțul străzii, adică la intersecția bulevardului La Salle cu strada Bourbonnais, aproape că s-a ciocnit de un bărbat. Nu putuse să-l vadă apropiindu-se, și jură că individul a tresărit, apoi a dus mîna la față, ca și cum n-ar fi vrut să fie recunoscut. — Și l-a recunoscut? — Nu. Dar a spus că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
lui Lauren, mai mult decât e nevoie. ― Ce ziceai despre bărbații care să se dezumfle? îmi spune Lauren și-mi zâmbește cu superioritate, sorbindu-și cocktailul în timp ce-i studiază fundul barmanului. Ia mai taci! Hai noroc. ― Pentru bărbați! zice Lauren, ciocnind paharul. ― Pentru prietenie! spun eu. ― Pentru ambele! Și luăm amândouă o gură zdravănă. Cocktailurile sunt mult mai tari decât își imaginau Lauren și Jemima, așa că două ore mai târziu sunt amândouă bete și gălăgioase. Bărbații le dau târcoale toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o ținu tot așa. N-avea de gând să abandoneze, lăsându-se să cadă. Apoi un petic de zăpadă moale adus de vânt Într-o groapă Îl răsturnă și el se rostogoli din nou și din nou, cu schiurile tot ciocnindu-se unul de altul, simțindu-se ca un iepure Împușcat, până ce se Împotmoli, cu picioarele Încrucișate și cu schiurile Îndreptate-n sus, cu nasul și urechile pline de zăpadă. George era puțin mai jos pe pârtie, scuturându-și zăpada de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Unde s o pună, unde s-o pună... Cel mai nimerit ar fi pe balcon. Pedalează ușor, iar Sorina deschide ușa de la bucătărie care duce direct acolo. Mașinuța și șoferul ei au ajuns, acum, în „garaj”. Erau gata-gata să se ciocnească de zid, apoi să dărâme câteva sticle aflate undeva, într-un colț al balconului. Din fericire, însă, nimic din toate astea nu s-a întâmplat. Curând, masa fu gata și, după aceea, tata s-a așezat în fotoliu, în fața televizorului
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
copaci, pietre, scânduri din gard... Alteori, se izbește de pui, găini, rațe sau gâște din ogradă. Acestea nu-i iartă neatenția. Ba, de la o vreme, de cum îl văd și fără ca el să se afle lângă ele - darmite să se mai ciocnească de vreuna - orătăniile se reped la el și încep să-l bată. A ajuns batjocura preferată a mai tuturor viețuitoarelor din ogradă. Numai Cuțulache și Motănel nu-i fac nici un rău; dimpotrivă, numai când cineva îndrăznește, de față cu vreunul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-l întreacă. Era prea mare pentru a se mulțumi cu ograda, dar prea mic pentru a se încumeta pe uliță. Gata să plângă, s-a așezat pe prag. Fără să vrea, mâinile lui au cules pietricele de pe jos, risipindu-le, ciocnindu-le, ascultându-le: erau șăgile șoptite lui de buzele uliții. Și el a uitat plânsul, și a râs, și s-a jucat zile de-a rândul cu buna și bătrâna uliță. Era prietenul ei răsfățat. Ea îi făcea mingi minunate
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]