1,570 matches
-
decât pe sine". TEME POETICE : 1. Renunțarea la contemplația abstractă a naturii în favoarea trăirii profunde a vieții în conștiință. Poetul evocă antichitatea greacă din care se revarsă o vitalitate frenetică: Vom merge spre fierbintea, frenetica viață,/ Spre sânul ei puternic cioplit în dur bazalt" (Panteism); 2. Transferarea trăirilor interioare asupra unor simboluri obiective (copacul, munții, râurile): "Hipnotizat de-adânca și limpedea lumină/ A bolților destinse deasupra lui, ar vrea/ Să sfărâme zenitul și-nnebunit să bea/ Prin mii de crengi crispate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
imaginând un dialog al omului cu gorunul, care doar receptează întrebările. Destinele lor sunt asemănătoare: omul are presimțirea morții, iar gorunul, aflat la "margine de codru", este aproape de moarte. Câteva cuvinte prefigurează moartea ("liniște", "gorun", "sicriu"); din gorun va fi cioplit sicriul, ceea ce semnifică comuniunea cu natura și după moarte. E un eveniment marcat de mari taine, dar și mărci lingvistice ("îmi pare", "poate", "pesemne"). Timpul se scurge, dialogul are note de profundă tristețe, presimțirea morții este anunțată de substantivul "liniște
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dar și mărci lingvistice ("îmi pare", "poate", "pesemne"). Timpul se scurge, dialogul are note de profundă tristețe, presimțirea morții este anunțată de substantivul "liniște", de verbele "ascult", "picură", "aud", "bate", "curg", la prezent, și de unele verbe la viitor ("voi ciopli", "voi gusta"), de metafore: "limpezi depărtări", "zvonuri dulci", "stropi de liniște". Gorunul e un poem reflexiv, care valorifică tema naturii, cu meditația asupra trecerii timpului. Unele idei sunt de origine folclorică și sunt dezvoltate pe un fond melancolic. Amintind de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
251 Idem, p. 30 252 Mitul lui Pygmalion este unul dintre "marile mituri ale Istoriei Erosului Occidental", dar poate fi reamintit încă din Metamorfozele lui Ovidiu: "Pygmalion (...)/Cu o măestrie deplină din fildeșul alb cum e neaua/ El izbuti să cioplească un trup de femeie cum Firea/N-ar fi în stare să nască; de opera-i se-ndrăgostește./ Că, de n-ar fi rușinoasă, ar vrea să se miște, să umble;/Arta-ntr-atâta-i ascunsă prin artă. Stă mut de uimire/ Pygmalion
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
situează adesea în proximitatea sau chiar pe linia subțire, fragilă, abia demarcată, a pragului, a hotarului, a limesului, acolo unde poate sorbi simultan din licorile a două lumi, eventual antagoniste: "sorb din pelicula subțire care separă iadul de rai", "să cioplim împreună borna asta de la marginea lumii// un colț frumos de rai aninat de un fular/ puțin mai lung decât ridurile din palmă" etc. Ceea ce explică, desigur, nu numai carnația adesea contrastivă a unor poeme (în acord cu fondul substanțial entropic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bonjuriștii, pe care însuși îl reprezenta, continuând: Hainele lungi și largi au dat rând straielor mai strâmte ale Evropei; <i>șlicul s-au închinat dinaintea pălăriei; ciubotele roșii și galbâne au dat pasul încălțămintelor de vax; divanurile late s-au cioplit în forme de canapele elegante și, în urmarea tuturor acestor noutăți și a mai multor alte ce s-au introdus cu moda, casele au trebuit negreșit să primească o formă străină și potrivită cu natura ideilor de astăzi"28. Referindu
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
acolo unde constatase că duritatea stâncilor era mult mai mare decât la Tarcău, solicita ca remunerația lucrătorilor să fie asemănătoare, indiferent de forma finită a materialului destinat pavării: pietre cubice și, respectiv, pietre naturale cu patru fețe. Cele dintâi se ciopleau cu dalta, celelalte se pregăteau doar cu ciocanul, având avantajul trăiniciei sporite comparativ cu materialul adus de la Tarcău și, paradoxal, având un preț de cost mai scăzut. Utilizarea de până atunci a "bolovanilor de Bistrița" în pavarea străzilor dincolo de faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
decât acele de la Tarcău, lucrătorii numai atunce pot să producă pietrele cubice de pave, tot cu acel preț de la Tarcău, când ei vor primi o plată cuvenită și pentru producerea pietrelor naturale de pave cu 4 fețe, care nu se cioplesc, ci se pregătesc numai cu ciocanul. Și pentru că: 1. Asemenea pietre naturale de pave cu 4 fețe, prin urmare, ele se pot așeza pe uliți cu o legătură nu mai slabă decât pietrele cubice de pave, care legătură lipsește bolovanilor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
cât și în cheie simbolică. În viziunea soților Frederic și Cecilia, locul de creație corespunde unui lăcaș de cult unde arta este consacrată ca zeitate, iar preoți și slujitori sunt chiar ei. Martor acestei interpretări stă "PISANIA" de lângă intrare. Textul cioplit în piatră este susținut și este totodată protejat de doi îngeri. Intrarea principală în ateliere, astăzi spațiu de expunere, este ornată, nu întâmplător, cu viță de vie ce evocă arborele vieții din iconografia religioasă"584. De asemenea, casa posedă un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Publicate în 1938, revăzute în 1963, aceste nouă nuvele au la origine legende sau vechi tradiții literare, situate foarte departe în spațiu și în timp, altele plasate în Orientul Apropiat al zilelor noastre. Aceste scurte povestiri echivalează efortului de a ciopli în piatră anumite imagini sau simboluri, de a modela realitatea, am putea spune, pînă în punctul în care, prin transparență, se obține altceva decît realitate. OBOLUL VISULUI În 1980, Marguerite Yourcenar este prima femeie din istorie acceptată în Academia Franceză
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
relație care influențează direct tema-titlu: "aceste scurte povestiri echivalează efortului...". Relația permite o asimilare despre care am mai vorbit (comparația AS: "echivalează"). Asimilarea se manifestă aici printr-o reformulare prin care sînt introduse două serii de metafore: "[efortul] de a ciopli în piatră anumite imagini sau simboluri"; "[efortul] de a modela realitatea, am putea spune, pînă în punctul în care, prin transparență, se obține altceva decît realitate". În mod obișnuit, o notă de catalog prezintă autorul și informații despre operă; acesta
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
mulțumirea de a-mi fi împăcat gândurile: mângâierea sufletească pe care mi-o dăduse iubirea învățată de la mama mea, pacea dintre mintea mea și inima mea n-am găsit-o decât în arta inspirată în muzica lui Beethoven, în marmura cioplită de măieștri mari, în pânzele lui Rafaello, în operele scrise de oameni, care au vorbit sub stâpânirea iubirii covârșitoare, numai atunci am găsit-o când am ajuns să înțeleg că iubirea m-a făcut ceea ce sînt și că numai prin
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
adică a adevărului care se dezvăluie (alétheia). Pentru Protagoras, dar pentru sofiști în general, paideia nu era știință a educației, nu era artă a educației, ci techné, un meșteșug în sensul în care sculptorul are nevoie de meșteșug pentru a ciopli marmura sau pictorul pentru a pregăti și combina culorile; dar techné însemna ceva mai mult, exact în sensul în care sculptorul sau pictorul au în minte imaginea viitoarei sculpturi sau picturi și numai împreună, imaginea și meșteșugul, reprezintă techné; în
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
casa lui și să o ia cu gospodăria de la lingură și blid. Și apoi veneau din urmă celelalte fete și flăcăi, frați și surori ai mirelui. Casa se făcea repede. Iarna aduceai bârnele și căpriorii În ogradă, iar primăvara le ciopleai și tocmeai niște lucrători, de obicei unguri de la Remetea, și Într-o lună era ridicată. Lucrătorii Îi puneau În vârful căpriorilor și un buchet de flori de câmp, ori niște crengi de brad. Asta de bucurie că este gata. De
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
lauda propriilor calități, fiind de preferat aprecierea justă a altora; lauda de sine, pe lângă lipsa de modestie, ascunde adesea o supraevaluare; p. 65, r. 18 22 : „numai nu vă fuduliți și nu uitați obârșia voastră, ca nu cumva să vă ciopliți prea tare și să rămâneți care fără urechi, 85 care fără dinți, care fără gură, care fără zimți, adecă niște cioarse de nici o treabă” îndemn la modestie și recunoștință, la echilibru; evitarea acestora poate afecta integritatea persoanei, ducând chiar la
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
la engleză, stiințe sociale și istorie decât la matematică și științe exacte; (1Ă • Prefer să petrec un week-end singur la o cabană în pădure, decât într-o stațiune modernă cu multă lume în jur; (7Ă • Îmi place să cos, să cioplesc, să fac tâmplărie și alte activități manuale; (4Ă • Câteodată mă surprind mergând pe stradă fredonând; (5Ă • Mă orientez ușor în locuri necunoscute; (3Ă • Când merg cu mașina sunt mai atent la ce scrie pe pancarte decât la peisaj; (1Ă • Mă
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
despre arta dansului și împlinirea sufletească, prin muzică întregesc armonios acest pictural imortalizat prin arta cuvântului, înzestrare moștenită (și cultivată) de la maestrul întru arta cuvântului meșteșugit, care a fost Barbu Delavrancea. Dumitru Vacariu Poetul și Cântecul lebedei Truditor al cuvântului cioplit pe fila timpului, poezia-artă devine în viziunea distinsul domn DUMITRU VACARIU lacrimă arzând în sfântă singurătate, talger învăluind cele două fațete ale existențialului, cântec psaltic al binecuvântării, deopotrivă, al binelui și răului din noi, „strop de veșnicie”, dar și sfâșietor
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
chiar, el gândește ca această monumentală construcție să devină „aidoma unui cântec etern care ne poartă în infinit, dincolo de orice durere și bucurie artificială” (Doina Lemny) 8. Pentru impozantul proiect al Coloanei, sculptorul realizase deja, încă din 1918, o variantă cioplită în lemn de stejar și având trei elemente, cu o dimensiune totală de 203 cm înăOțime. rlterior, va concepe o altă variantă, dar din lemn de tei al unui singur element. După acest model, inginerul ștefan Georgescu-Gorjan și echipa sa
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
să accepte funcția de ministru al fraților. El a ajuns în Anglia în ziua comemorării Sfintei Lucia, iar în ziua Întâmpinării Domnului a celebrat capitulul provincial la Oxford și a predicat despre tema «Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți, spre groapa adâncă din care ați fost scoși» (Is 55,1). Acționând în toate circumstanțele în privința fraților conform judecății sale, a avut ocazia să experimenteze în multe forme umilința, blândețea, simplitatea, zelul, caritatea și răbdarea fraților din Anglia. Deși spusese
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
sau, ca să revenim la spiritul argumentației mele, ca pe o scenă de teatru (cu "alte măști, aceeași piesă" etc.). Dar, deși incapabilă să evadeze din rolul prescris, ea se poate totuși "salva" de la trista-i menire în formă de chip cioplit pe retina îndrăgostitului. Nu are rost să insist asupra acestor facile distincții mai mult decât e necesar în cazul de față. Să reținem doar că, lipsit de curiozitate, indiferent la lumea din jur, Andrei intră în scenă luând postura individului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
intervenția creatoare a imaginației, pentru că numai imaginația este izvorul idealizărilor de tot soiul și al credinței în "curățenia dragostei", asumată de Andrei ca un dat necesar "pentru înțelegerea rostului vieții". În mod firesc, bărbatul înclină să-și facă iar chip cioplit din femeie, până ce realitatea intervine brutal, spulberând iluzia. Și așa, exact când e pe punctul de a ierta, Andrei găsește în cutia de poștă o scrisoare de la amantul nenorocit, care-i taie elanul. Îl încearcă din nou gândul sinuciderii și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
D-înde li-o iernat? 'N curte la Pilat. D-înde li-o-nvărat? Din d-ostrov di mare, D-înde iarba-mi crește, În patru să-mpletește, Nima n-o cosăște; D-înde lemnu crește, Jos îmi putrezește, Nime nu-l cioplește. Marea-și grăi iară: D-albuș păcurari, Scoate-ți oile Dîn d-ostrov d-al meu, Că de nu li scoate Eu m-oi mînia Șî m-oi tulbura, Oi ți-oi d-îneca. D-albuș păcurari Din gură-i
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în românește. De la poartă, urca spre stânga în sus, spre sinagogă, multe grupuri de scări din piatră șlefuită; la sfârșitul fiecărui grup de trepte, se continua cu un trotuar drept, unde, pe dreapta, se afla câte o bancă cu spatar, cioplită dintr-o singură piatră mare. Câteodată, în lunile călduroase, ieșea dintre crăpăturile pietrelor câte o șopârlă verzuie în ape azurii, care mă privea un timp neclintită, pe urmă, dacă nu o speriam, trecea nepăsătoare peste piciorul meu desculț și se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sac se afla calapodul, cu talpă, piele și cu tot ce-mi trebuia în meseria mea. Și ce bine mi-a mai prins! Mi-am făcut o gaură în zăpadă și m-am târât înăuntru. Un bulgăre uriaș de zăpadă, cioplit cu cuțitul, astupa intrarea aproape etanș, astfel că vântul aspru siberian nu ajungea până la mine. Am scos pâine neagră, cazonă și slănină și m-am ospătat. Am tras și o dușcă din vodca dăruită de Mariusia, căci ea mă învățase
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Acela m-a întrebat de ruble. Am sfâșiat pufoaica și i-am făcut o moviliță de bancnote - Toate sunt ale mele? a întrebat cu ochii strălucind a lăcomie. - Da, dar trece-mă dincolo. Le-a adunat într-o basma, a cioplit cu un ciocan și o daltă undeva în acel bordei, probabil ascundea banii și mi-a zis să mă culc. Nu puteam dormi, mă tot gândeam că dacă nu mă trece dincolo, îl tai cu cuțitul. Peste noapte a mutat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]