1,579 matches
-
franțuzești; nimic în casa lor nu inspira căldură sau intimitate. Băiețașul însă, care „primea“ doar, fără să întoarcă vizitele, era însă „normal“, intim, vioi, chiar dacă felul său de a vorbi, deprins desigur de la ai lui, suna cam rigid, cam prea „cioplit“ (limbajul meu trebuie să fi sunat oarecum trivial, din cauza ardelenismelor care-i făceau pe unii colegi să spună că limba mea e de „boanghină“: chiar și peste ani, vizitând o dată rude din București, copiii lor râdeau de mine, spunând că
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
maniere, prin artă semnele fixate în edificii de genul bronzului de Paciurea, albastrului special al lui Bălașa sau geometria metafizică a lui E. Tăutu capătă altă semnificație și altă rezonanță. Brâncuși afirmase undeva că "am muncit atât de mult, am cioplit atât de mult, încât din sutele, miile, infinitele forme, am reușit să dau la suprafață forma pură care nu are nici timp, nici spațiu". Asupra "statuariei ieșene" timpul nu pare să fi apăsat prea tare. Impresionanta listă de statui (de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
părți a societății românești de care am pomenit. Hainele lungi și largi au dat rând straielor mai strâmte a Evropei; șlicul s-au închinat dinaintea pălăriei; ciubotele roșii și galbine au dat pasul încălțămintelor de vax; divanurile late s-au cioplit în forme de canapele elegante, și în urmarea tuturor acestor noutăți și a mai multor alte ce s-au introdus cu moda, casele au trebuit negreșit să priimească o formă străină și potrivită cu natura ideilor de astăzi.“ O luptă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
elegant, botine de glanț, un bonjur făcut după jurnal ca toată lumea bine educată, ș-atunci aș putea suferi viderea d-tale, dar în halul acesta, o, ceriule! mă sparii!“; „Ei!... geaba, geaba!... cât îmi bat eu capul să-l mai cioplesc... să-l mai chilesc... pace! îi stă rugina de-o șchioapă la ceafă.“ Replica masculină se auzea rar și înfundat, părând să se adreseze nu femeii, ci de-a dreptul mie: „Las’ că d-neei cucoana nu se mai catadicsește să
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
înflorit pe care i-l dăruisem la venire. După ce a așezat crenguțele pe masă, a turnat apă în vază. Prima dată s-a ocupat de crenguța mai înaltă, cea de piersic, care nu era nici măcar înmugurită. Cu deosebită atenție a cioplit baza crenguței dându-i forma de „pană” , apoi a fixat-o în suportul de lemn. După aceea a luat crenguța mijlocie, cea de „ume” îmbobocit, care era subțire și mlădioasă, încercând s-o aranjeze în așa fel, alături de crenguța înaltă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
supremația vreunei perioade sau generații istorice, nici măcar În cea prezentă, ci este fascinat de modul de metamorfoză continuă alucrurilor. „Eu i-am răspuns că veșnicia, sau ceea ce ne Închipuim noi În concepția acestui cuvânt, nu se vede numai În formele cioplite din materiale inalterabile. Din piatră, porfir și marmură sunt puține lucruri la noi până În prezent. Dar, după convingerea mealucrul putea fi privit și altfel, căci veșnicia care se preocupă așa de puțin și de noi și de care vorbim atâta
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
acest preț, datoria noastră dobândește un caracter sacru. * * * Aș dori să mai adaog câteva propoziții care privesc primele exerciții și învățăminte ale neofitului intrat în tagma noastră: Un neofit trebuie să exercite discreția, să practice toleranța, să se deprindă a ciopli piatra brută. Ceremonialul tradițional de recepție n-are valoare decât prin contribuția vie a neofitului, care trebuie să se silească a-și armoniza viața cu noua disciplină pe care a acceptat-o. În primul rând i se recomandă discreția. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cele mai fericite condițiuni pentru binele Patriei. Lucrătorul care intră aici poate deci deveni un bun zidar conștient, în stare de a contribui la realizarea marelui Templu al unei omeniri mai bune. Meșteșugul lui la început este deprinderea de a ciopli și curăți piatra brută: pe de o parte înlătură deci ideile sterpe, prejudecățile, opiniile învățate și primite de-a gata, iar pe de altă parte se desface din deprinderi grosolane, din înclinări spre vițiu, din instincte și egoism. Procedând astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Săsăuși, terminată în 1824, în spiritul iconografiei bisericii ortodoxe. Pe piciorul Sfintei mese de deasupra Sfântului altar se găsește scris anul 1818. Biserica este zidită din piatră și cărămidă, iar lații dela acoperiș sunt făcuți din fire subțiri de brad, cioplite pe trei părți. De la cutremurul din 1916 zidurile bisericii au fost fisurate în lungimea ei, fapt pentru care în anul 1921 a fost întărită cu cinci centuri de fier dispuse transversal. În 1936 s-au făcut noi reparații, iar pictura
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
un obuz tras de dincolo de Olt, dinspre Dealul Noul Român. În anul 1980, adică după 174 de ani dela edificare, acoperișul a suferit o reparație capitală, ocazie cu care acesta a fost înlocuit integral. Vechiul acoperiș avea lați de lemn ciopliți cu securea și care se aflau într-o stare avansată de putrezire. În 1971 biserica a fost electrificată, oprație în timpul căreia pisania a fost grav deteriorată. Biserica nu deține obiecte de valoare artistică sau istorică din metale prețioase, dar deține
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a răbojului și anume pe partea de sus sau de jos (în dungă) jumătățile de unitate respectiv unitățile, în timp ce zecile și sutele se însemnau pe fața întreagă. La stână se întrebuința răbojul ciobănesc și prăjina cu coajă. Cel dintâi e cioplit cu patru fețe și pe el se înseamnă cu semnele cunoscute cantitățile (în ocale) de mălai sau de sare ce s-au adus la stână de către proprietarii de oi. Pe răboj își avea fiecare proprietar foaia sa, mărginită de câte
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nu știe nici dascălu, de unde să-nvețe? Și acum o legendă. Să povestește din bătrâni , când s-a stabilit granița de hotar între comuna Streza Cârțișoara și Arpașul de Sus, strezenii au adus o piatră mare de pe râu și au cioplit-o în formă de cruce. În ziua când s-au înțeles să se adune conducătorii satului Arpaș cu cei din Streza ca să stabilească granița de hotar între cele două sate, văzând arpășenii piatra care o adus Cârțișoara s-o pună
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
zicând: "Du-te și tae și de casă și de grajd, care copac îți va plăcea". Și tata a tăiat tot lemnul și tot el l-a adus cu boii de la bunicu meu V.S. Iftimie. Și tot el l-a cioplit și a făcut el cu mâna lui casa în cheutori 3, în care trăiesc eu azi. Cine erau Iftimeștii? Iftimeștii erau veniți din Bucovina, harnici, tăcuți. Așa era bunicu meu, tatu mamei, V. S. Iftimie. Foarte cinstiți, buni gospodari. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
câteodată de faptul că vede atât de puțină lume pe drum: Noi nu ne aflăm doar în trecere, noi suntem la noi acasă, această Iudee-Samarie este coloana vertebrală a memoriei evreiești, eu sunt acasă la mine, vedeți doar. Tai și cioplesc aceste coline după cum vreau". Aici, rută și rutină sunt antonime. Dacă, așa cum spunea Lenin, "comunism înseamnă puterea sovietelor plus electrificarea", atunci sionism înseamnă Moise plus Caterpillar. Împreună cu acest sector Construcții-Lucrări Publice ofensiv, departamentul Drumuri și Poduri îndeplinește promisiunea făcută poporului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din substratul tracic, de unde slava veche avea pe teaskŭ, rusa tiski „menghină”, de la vb. tiskatĭ „a strânge, a presa”; a se vedea rom. a ticsi „a umple până la refuz”. Fără k din tiskatĭ există tot în slavă forma tesatĭ „a ciopli lemnele”, în rom. a teși, teslă. Forma adjectivală este tesen „strâns, ticsit, înghesuit”, care s-a întâlnit în baza traco-latină cu lat. densus >des, vb. denseo „a îndesi, a condensa”. Formele tracă și latină sunt contrase, cum arată engl. together
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de 4 metri, și nici una nici două, mă urc în pod ș i cobor cu o scândură. O tai la lungimea de 1,7m., așa cum credeam eu că asta e lungimea schiului, pun mâna pe barda din hambar, încep să cioplesc, să modelez scândura, aducândă o la aspectul pe care îl voiam. Caut tot acolo în hambar și găsesc o curea de la hamul foștilor cai, prind la cele două tălpi ale schiului câte două curele, una la vârful opincii prinsă de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
lăcătușărie, strungărie, fierărie, tâmplărie, sculărie, electricitate. După câteva luni de muncă la sculărie, am fost repartizat la tâmplărie, dar m am descurcat foarte greu, în primul rând pentru că eram stângaci din născare , și barda care mi s a dat să cioplesc era și acționa pe dreapta, în al doilea rând nici nu-mi plăcea această meserie. Maiștrii tâmplari erau nemulțumiți de ceea ce făceam , și, după doar câteva luni, au și scăpat de mine. Și eu de e i. Am fost repartizat
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
perdut ceva din mini. Ai piert floarea nucului, Ajutorul lucrului, Ai piert floarea din fereastră, Ajutorul tău din casă ! U iu ! U iu iu ! Grupul mirelui intervine : Țâne minte tu mireasă, Că bâta-i în cui în casă. Și-i cioplită-n patru dungi Cât spatele tău de lungi ! U iu, U iu iu ! Și iarăși ale miresei : Nu mă da maică departe, Să viu cu desagii-n spate, Cu desagii -mbăierați Și cu ochii-nlăcrimați. Dă-mă maică-n satul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
din lucruri reale, trăite de mine. Se trăgea din jocul de șah al bunicului, iar jocul de șah avea de-a face cu părul lui. În primul război mondial, bunicul meu a fost soldat, a ajuns prizonier și și-a cioplit acolo un joc de șah. În lagăr, bunicul începuse să piardă smocuri întregi de păr, iar frizerul companiei i-a tratat pielea capului cu sevă stoarsă din frunze. Frizerul avea o patimă - juca șah oricând și oriunde apuca. Luase cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
negru decât fusese vreodată, el s-a gândit cum să-i mulțumească frizerului. Atenția i-a fost atrasă de doi copaci ce creșteau în interiorul lagărului - lemnul unuia era gălbui-deschis ca ceara, iar al celuilalt de un roșu foarte întunecat. A cioplit din lemnul lor figurile de șah ce lipseau și i le-a dăruit frizerului. Așa a început povestea, avea să-mi spună bunicul. Cioplindu-le, figurile îi deveniseră foarte apropiate, mi-a spus, și i se părea o lacună că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lagărului - lemnul unuia era gălbui-deschis ca ceara, iar al celuilalt de un roșu foarte întunecat. A cioplit din lemnul lor figurile de șah ce lipseau și i le-a dăruit frizerului. Așa a început povestea, avea să-mi spună bunicul. Cioplindu-le, figurile îi deveniseră foarte apropiate, mi-a spus, și i se părea o lacună că nu le știa rostul pe tabla de șah. A învățat deci să joace șah. Asta nu numai că i-a scurtat urâtul unor lungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de șah. Exercițiul dobândit în sculptarea celor șapte figuri de șah și timpul ce se scurgea atât de încet, mi-a spus bunicul, l-au silit să lucreze în continuare cu mâinile. Lemn aveau îndeajuns copacii, iar el și-a cioplit un joc de șah complet. Mai întâi pionii, a zis, fiindcă înainte de război fusese țăran 1 și fiindcă voia să se-ntoarcă acasă și să redevină țăran. Când mi-a povestit astea, avea de mult un joc de șah ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cel roșu întunecat. Cu timpul, lemnul îmbătrânise, devenind murdar, alb-cenușiu și brun închis ca pământul uscat de soare și udat de ploaie. Toate figurile erau crăpate și se clătinau, nici una nu semăna cu alta. Lemnul fiecărei figuri, verde când îl cioplise, se uscase după cum se nimerise. Cei mai strâmbi însă erau regii - burtoși în față și gheboși la spate, de-a dreptul infirmi. Picioarele li se-mpleticeau, deoarece coroana le stătea pieziș pe cap și era mult prea mare. Bunicul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
numai dacă mă gândeam că vreau să-mi mișc mâna - lama ascuțită răspundea asemenea unui câine de vânătoare bine dresat. Șuiera sec. Tăia aerul în două. Motivele de mândrie ale paznicului erau întemeiate. — Eu i-am făcut și mânerul. Am cioplit lemn dintr-un frasin bătrân de zece ani. Altora le plac alte lemne, dar eu mă împac bine cu frasinul de zece ani. Nici mai tânăr, nici mai bătrân. Cel de zece ani e cel mai potrivit, are fibra cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
este să citești vise la bibliotecă. Doar n-ai venit aici ca să te distrezi, nu? — Nu mă deranjează munca. Mai bine muncesc decât să nu fac nimic. — În ordine, zise el încuviințând, cu privirile ațintite la vârful cuțitului cu care cioplea. Atunci, apucă-te de treabă cât mai repede. De-acum încolo vei fi Cititorul-de-vise. Gata cu fostul tău nume. Și pe mine mă cheamă Paznicul. Clar? — Da. — Așa cum în oraș nu există decât un singur Paznic, nu poate exista decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]