1,246 matches
-
cuvântul de mulțumire subliniază că unul dintre motivele pentru care este apreciat este acela de a fi poetizat "muma proletară". Este, de asemenea, și perioada în care îi apare volumul Stanțe burgheze. Se mai păstrează tehnica refrenului, versul liber, sincopat, citadinul aflat în centrul universului liric. Versurile devin eliptice, se constituie din lungi enumerații din care adesea verbele lipsesc, astfel încât devine dificil de lămurit dacă poetul respinge cu toată ființa poezia anterioară ("Nu trebuie/ Să-ți spui gândurile/ Dacă regreți/ Trecute
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
al poporului. Într-un alt articol, semnat Maria Radu, se califică drept ridicolă pretenția poeților de a crea pentru eternitate, eliberându-se de prezent 202. Articole asemănătoare semnează și Paul Scorțeanu care amintește curentele de avangardă ce introduseseră în literatură citadinul, dar le reproșează faptul că "trădează viața", considerând, în consecință, futurismul și dadaismul mișcări literare ratate și pledează pentru deosebitele valențe literare ale orașului 203. Deși este un an în care războiul ține, în general, prima pagină, în 1944 poeții
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
spre moarte. Desigur războiul își pune amprenta asupra sensibilității acestor oameni și, de aceea, călătoria de căutare a idealului în care se lansase și generația precedentă se transformă și de această dată într-o căutare a sinelui. Revine obsesiv spațiul citadin, dar este un oraș interior cel descris, o adevărată închisoare a inimii din care evadarea poate fi dorită, dar nu posibilă. Poetul este într-un permanent dialog cu sine, cu lumea și, deseori, cu literatura. Și una dintre temele uzitate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
unei astfel de existențe, ci o anumită voluptate a damnării. La Caraion, fiecare vers este scrâșnet de fiare, materie în descompunere, disonanțele, ruperea de ritm conturează o lume a torturii continue. Durerea, boala sunt părți componente ale existenței zilnice. Spațiul citadin devine unul infernal în care omul este condamnat să-și ispășească o pedeapsă neștiută. Repetiția obsedantă a termenului "oraș" în poemul Cangrenă pare desprinsă dintr-un descântec de dezvrăjire a lumii: "Oraș în care putrezește tinerețea pe străzi,/ oraș ca
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
existența de zi cu zi. Nu devin tribuni ai maselor, dar reflectă uneori un refuz al iluzionării caracteristic întregii generații. Ancorarea în cotidian semnifică introducerea în spațiul poeziei a elementor de limbaj așa-zis nepoetic, a elementelor ce conturează universul citadin. Însă nu vom avea niciodată o copie fidelă a realității. Tocmai pentru că poezia estetizase, până la acel moment, urâtul existenței, poeții aceștia se distanțează de lumea reflectată și o recompun spasmodic din memorie. La Geo Dumitrescu, poezia se constituie ca fals
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
le va provoca să-i atragă atenția asupra unei imense posibilități de a resemantiza lumea. Cititorul, devenit spectator, e invitat să depășească și el o barieră, aceea dintre public și actor și să ia parte la asaltul asupra convenționalizării. Universul citadin e prezentat secvențial în aceste texte, imaginea tramvaiului, a biliardului ezită între concretețe și volatil. Din dialogul acesta imaginar nu lipsesc retorismele, adresările directe, exclamațiile, interogațiile, invocațiile sau invitațiile. Se conturează o ipostază a circarului care strigă/ invită adunarea la
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nimicnicia, lipsa de sentimente, de viață este întărită atât prin sintagme precum "orașele reci" (Oxidare), "străzile ca babele: cartoane/ își astruca oasele-n bulendre/ și se-ncheie pudic, la paltoane" (Trotuarul din memorie), dar și prin reducerea orașului (căci spațiul citadin este definitoriu pentru lirica acestei generații) la imaginea construită prin cuvinte: "Orașele reci/ au intrat pe ferestre în biblioteci/ și până la ziuă a ars într-o ladă" (Oxidare). Falsitatea, absurdul sunt caracteristici ale spațiului postapocaliptic. Nu este, cum s-ar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prejudecată, de a elimina clișeele de gândire și de exprimare, inutile și mutilante, omul nu mai are nevoie de un "translator" care să-i explice realitatea sau să o transfigureze. Cangrenă sintetizează în lungile sale enumerări trăsăturile principale ale spațiului citadin ("Atât:/ cenușiu, moarte, urât,/ sârme, opac..."), ale universului cotidian căruia i se circumscrie și existența poetului. Deși "moartea" este cel de-al doilea termen al acestei enumerații, putem distinge aici tentația unei gradații, pentru că se pornește de la un simbol coloristic
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
numit așa un text care nu are niciun moment pretenția asta - se tranformă rapid în parodie. Apele mari reia o metaforă a literaturii din toate timpurile, refăcându-i semnificația, alegoria univers uman-natură e transformată în joc al analogiilor. Personificarea spațiului citadin conduce la o desfășurare ciudată de secvențe în care obiectele împrumută ceva din automatismul oamenilor, " Răsucind toracele acoperit cu afișe/ copacul se înclina, spunea: "Îndurare" -/ pudic acoperit cu afișe, parcă de vânt descheiat/ răspândea nasturi cu scuturări rare". Sentimentele umane
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
spre stânga înainte ca aceasta să devină obligatorie, însă ea se manifestă, în plan literar, doar prin apropierea unor texte de specia reportajului (la nivelul modului de construcție a discursului sau la nivelul imaginarului poetic propus) și printr-o poezie citadină. Nu este însă o poezie a glorificării luptei socialiste, dimpotrivă se prezintă cenușiul existenței de zi cu zi și acest peisaj postapocaliptic nu anunță vreo salvare odată cu trecerea la regimul comunist. Indiferent de ceea ce aleg să exprime în textele lor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
98 Chihaia, Pavel, 116, 117 Chimet, Iordan, 116, 117 Chioaru, Dumitru, 37 Chisanu, Coriolan, 69 Ciobanu, Valeriu Șt., 76 Cioculescu, Barbu, 36, 114, 115, 240 Cioculescu, Șerban, 55, 92, 113, 115, 176, 242 Ciopraga, Constantin, 58 Cistelecan, Al., 37, 199 citadin, 42, 112 Claudel, Paul, 90 claustrare, claustrant, 42, 88, 146, 148, 150, 156, 164, 176 Claviaturi, 57 Clement, Liviu, 209, 210 Cocea, N.D., 50 Codruț. Mariana Poem de dragoste II, 214 Codruț, Mariana, 214 coșmar, 11, 22, 142, 147, 149
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
noapte, 48, 130, 131, 132, 141, 142, 168, 170, 175, 179, 184, 187, 217, 223 noul val poetic, 19, 30, 33 O onirism, oniric, 20, 36, 140, 168, 191, 201, 210, 218, 222, 225, 226, 227, 236, 240 oraș (spațiul citadin), 11, 22, 45, 47, 133, 137, 143, 144, 149, 150, 158, 159, 176 Orizont, 99 os, 124, 157, 164, 184, 239 Ovidiu, 61, 80, 88, 163 P Page, Mira, 76 Pagini literare, 57 Pan, 57 Pană, Sașa, 45 Paraschivescu, Miron
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
certain goût de l'évasion et, par conséquent du voyage soit vers des espaces imaginaires, soit vers soi-même par le labyrinthe des propres cauchemars. L'autre note définitoire de l'imaginaire poétique albatrosiste est donnée par le penchant vers le citadin, vers le quotidien et vers le banal, penchant accompagné par le manque de lyrisme du langage artistique. Mais le réel reste un prétexte pour la reproduction des visions de cauchemar qui semblent hanter l'âme de certains poètes. Une partie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu alta, pentru că materialele nu se deosebeau unele de altele". Condițiile proprii în a structura ceea ce trebuie gândit despre știri, aceasta făcea ca ziarele să semene între ele, indiferent de numele publicației... Cotidienele dramatizau singure câte un amănunt din viața citadină și cu cât lumea părea mai cunoscută ca informație, cu atât rămânea mai opacă în ceea ce privește experiența... Și pentru că livrau surogate de experiență, ziarele nu făceau decât să adâncească această separare pe care voiau s-o depășească - o adânceau dându-i
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o facem pentru a afirma că ceea ce scrie Mencken nu ar fi jurnalism literar. Aceasta a fost problema celor mai recente utilizări ale terminologiei critice, care a fost aplicată în mod preponderent textelor narative - fie că e vorba despre schițele citadine ale lui Crane sau lucrări mult mai recente cum ar fi In Cold Blood al lui Capote. În loc de aceasta ar fi mult mai potrivit să sugerez că există un jurnalism literar narativ și un jurnalism literar discursiv, sau o literatură
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
doua a secolului al XIX-lea, femeile încep să iasă tot mai mult din cercul lor obișnuit, manifestându-se tot mai activ în acest spațiu. Scenă la teatru Teatrul, în tradiția franceză, a făcut întotdeauna parte din viața mondenă a citadinilor. Mersul la teatru a devenit în românul francez unul dintre motivele frecvente, mai ales începând cu secolul al XVII-lea. Verva și agitația de teatru îmbinate cu piesele de succes ale timpului, tot ce se întâmplă pe scenă și în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
deschidere a lumii, se întrepătrund tot mai mult. Ne propunem să urmărim aceste fenomene în societatea franceză și repercusiunea lor asupra femeii pariziene. Metropola este stratificata în sferele aristocrației, burgheziei înalte, mijlocii și mici și a clasei a treia. Universul citadin se caracterizează printr-o multiplicare a rolurilor fiecărui individ 338. Fiecare societate concepe și condiționează rolurile sociale ale femeilor și bărbaților într-un anumit mod. Atunci când suntem în reprezentare în fața altora, suntem prinși în jocul social și jucăm roluri dinainte
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
carnaval) cu condiția să scoată în evidență anumite avantaje ale siluetei, care au rămas în urmă până acum. Femeile rivalizează între ele în privința modei și stilului, la fel de mult ca în privința frumuseții sau amantului. Modă este, in geneză să, un fenomen citadin. Până la jumatatea secolului al XIX-lea provincia a fost destul de rezistență, în marea ei majoritate, la evoluțiile toaletelor. În jumătatea a doua a secolului însă, modă molipsește chiar și cele mai conservatoare paturi, precum cele religioase. Aici haină este simbol
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
par leș grands couturiers du règne" [Zola, L'Argent, p.29]. Femeile cele mai extravaganțe tind să se singularizeze și prin toaletă lor. Clorinde, care rivalizează cu bărbații în ambițiile sale politice, are și în toaleta detalii masculine 397. Femeia citadina rămâne în orice circumstanțe elegantă, chiar si îmbrăcată în doliu: "Hélène venait, pour la première fois, de quitter le deuil. Elle portait une robe grise, garnie de nœuds mauves" [Zola, Une page d'amour, p.78]. Îmbrăcămintea este un cod
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
la romancieri), ci de transgresarea canoanelor moralei burgheze. Teatrele de bulevard reprezintă drame și comedii în care adulterul înflorește. 175 "Productrice d'images, univers de reflets, puissance d'illusion, la ville moderne est le règne du simulacre" [Dumoulié, p.27]. "Citadinul liniștit și cultivat din secolul al XVIII-lea este într-un anume fel un actor care pretinde că prezintă natură să și emoțiile sale în public, dar se mulțumește de fapt să le reprezinte. Diderot explică faptul în mod clar
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mais au XIXe siècle on peut être amoureux d'une lingère sous laquelle se cache une duchesse à qui îl est arrivé des malheurs, ce qui est bien plus passionnant" [Butor, p.22]. 338 P.Lassave insistă asupra proliferării rolurilor citadine: "l'individuation par l'éclatement et l'enchevêtrement des rôles sociaux (chaque citadin est tout à la fois et alternativement usager, passant, citoyen, salarié, parent, jeune, vieux, etc." [p.18, subln.n.]. 339 "Jouer un rôle, c'est exploiter leș
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
se cache une duchesse à qui îl est arrivé des malheurs, ce qui est bien plus passionnant" [Butor, p.22]. 338 P.Lassave insistă asupra proliferării rolurilor citadine: "l'individuation par l'éclatement et l'enchevêtrement des rôles sociaux (chaque citadin est tout à la fois et alternativement usager, passant, citoyen, salarié, parent, jeune, vieux, etc." [p.18, subln.n.]. 339 "Jouer un rôle, c'est exploiter leș ressources d'un capital imaginaire de comportements possibles, souhaitables, acceptables" [Heinich, p.340
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
al guvernatorului Băncii Naționale? E oare beneficiul de imagine adus de o echipă felicitată doar pentru "performanța" de a nu retrograda suficient pentru a încuraja o inginerie financiară dubioasă în urma căreia Consiliul Local împreună cu regiile cele mai bogate ale Primăriei ("Citadin" și "Salubris") să fie principalii ei sponsori? Cu toată simpatia pentru suporterii locali, cred că e de natura evidenței că răspunsul nu poate fi decât unul singur: "Lăsați orgoliile, domnule primar, și faceți ceea ce s-a dovedit a fi (în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de aproape șase ani, o cumplită afecțiune psihică îi întuneca judecata. Creștinește, trecea în veșnicie, iar sociologic intra în legendă. Fiul căminarului Eminovici din Ipotești, tânărul îndrăgostit de limba românească și de valorile culturii tradiționale, țărănești, dar și de rafinamentele citadine europene pe care le gustase la Cernăuți, Viena sau Berlin, marca memoria culturală și politică națională drept catalizatorul modern al limbii literare, iar în spațiul european apărea drept ultimul mare exponent al Romantismului. Comemorarea celor două jubilee și jumătate de la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de soare relevând o stare crepusculară. Negrul suscită limita depresivă, ca În poezia cu acest titlu. Lumea orașului, a târgului de provincie, se constituie Într-un motiv recurent În lirica bacoviană. Abatorul, piețele pustii, parcurile sărăcăcioase sunt elemente ale universului citadin; ele provoacă o spaimă existențială și constituie fundalul proiectatelor ipostazele umane, specifice poeziei bacoviene: copii și fecioare tuberculoase, o palidă muncitoare, poetul rătăcind fără sens și făcând gesturi absurde. O imagine a spațiului urban este prezentă În Amurg violet. Decorul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]