8,186 matches
-
miezul problemei. Era o bijuterie uriașă, maronie, așezată pe o perniță de pluș catifelat. Contorsionată și plină de vene, ca trunchiul retezat al unui stejar bătrân. Se revărsa din deschizătura vaginului ca grâul dintr-un sac răsturnat. Mi se părea ciudat să observ cum labiile îi fuseseră afectate de această modificare. Epiderma se întărise și se închisese la culoare, devenind una cu rădăcina penisului, ca o combinație de-a gata de cămașă și pulover cu guler în V. Și lucrul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
observ cum labiile îi fuseseră afectate de această modificare. Epiderma se întărise și se închisese la culoare, devenind una cu rădăcina penisului, ca o combinație de-a gata de cămașă și pulover cu guler în V. Și lucrul cel mai ciudat dintre toate, cel care, dacă stau bine să mă gândesc, mă frapase în tot timpul petrecut cu profesorul: nu era nimic neliniștitor în privința organelor sale genitale; cel puțin, nu arătau deloc amenințătoare. Mi se părea absolut normal să îmi doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de vreun radiator extrem de încins; totuși, își dădea seama că e incapabil să găsească o explicație logică pentru ceea ce se întâmplase cu piciorul lui. În momentul în care apăsase ambreiajul, simțise că epicentrul leziunii e undeva în interiorul piciorului. Punctul acela ciudat se afla cam cu opt inchi mai sus de scobitura din spatele genunchiului său și pulsa straniu. Luând piciorul de pe ambreiaj, simți încă o dată că arsura se inflamează. Vechiul lui Mini Cooper trecu dealul și o porni în jos spre Archway
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pornise printre rafturi, căutând atent printre cotoarele groase ale lucrărilor și jurnalelor medicale de referință, scoțând din când în când câte un exemplar de la locul său. Era în timpul pauzei sale de masă. Restul dimineții, după vizita lui Bull, fusese destul de ciudat pentru el. Alan simțea cum etica și propria cumpătare i se scurg din minte ca apa din cadă. În cap i se învârtiseră diferite aspecte, considerații și argumente, până când dispăruseră toate ca aerul dintr-un balon dezumflat. Numai că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
puternice, carnale, calmante și masculine emanate de Bull. Simțea un iz de transpirație la fel de înțepător ca acela de urină și o aromă mai profundă, ca de fermă, a digestiei și descompunerii. Și totuși, pe lângă ele, Alan mai detecta ceva străin, ciudat și greu de crezut. Ca un săculeț cu levănțică uitat printre așternuturile mării. Era sugestia feminității lui Bull, strecurată în mirosul său; Bull pe dinăuntru, mai degrabă decât pe dinafară. Când Alan îl pătrunse de fapt pe Bull, fața îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de oameni sunt interesați de sport. Toate orașele mari, parcurile și terenurile în aer liber gem de oameni care, la orice oră din zi sau din noapte, driblează ici și colo, care joacă singuri sau cu alții... Directorul îl privise ciudat pe Bull. — Uite ce e, John... Vocea sa avea acum alt ton. — Hai să mergem să-ți eliberăm biroul, bine? Nici tu, nici eu nu dorim o scenă, nu-i așa? Bull se lăsase scos fără zarvă din birourile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Colegii de echipă erau uimiți să-l vadă într-o dispoziție atât de bună, dispoziție pe care cei mai mulți o puneau pe seama spiritului de gașcă, mai ales că-și pierduse postul de la Get Out!. Numai că adevărul, după cum știm, era mai ciudat. După propria părere, Bull atinsese un nou nivel de echilibru, un nou nivel de acceptare a sinelui. De cum ajunsese acasă înțelesese de ce urlase Ramona la vederea vaginului său. Înțelesese și care erau cauzele stării de tensiune fără nume și anxietății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dăm osteneala să-l compătimim pe Krishna Naipaul, care, în timp ce Alan și Bull se îndreptau spre Londra, era încă prins în rețeaua de perversități polimorfe la Tiresias Kebab Bar din Wincanton? În încăperea frigorifică luminată cu neon, un sandviș sexual ciudat, cu trei straturi, se zvârcolea printre rafturi. Dedesubt era budinca albicioasă, prietena zoofilului, care i-o supsese lui Alan. Deasupra, hoitul hrănit cu porumb al lui Tiresias însuși se întindea ca glazura fierbinte pe o înghețată. Și cel mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cântărește zece tone. Palatele de la suprafața edificiului funerar s-au distrus în timp, dar cele subterane sunt bine păstrate și conțin o mulțime de vestigii istorice. Camera funerară este inundată, la suprafață fiind vizibilă doar poarta de piatră a acesteia. Ciudat este faptul că apa din interior nu poate fi evacuată în întregime. Experții consideră că apa care l-a acoperit în permanență a făcut ca sarcofagul să se păstreze în condiții optime. După puternica secetă din 1963, în zona lacului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din dinastia Han, nu e menționat niciun cuvânt despre marele incendiu din mormântul împăratului Qin Shi Huang. Între scrierea operei lui Sima Qian și moartea lui Qin Shi Huang e un interval de doar o sută și ceva de ani. Ciudat este însă faptul că Li Daoyuan, care a trăit între anii 472 și 527 e.n., adică aproximativ 600 de ani după moartea lui Shihuangi, a descris detaliat incendiul, ceea ce i-a făcut pe mulți cercetători să se îndoiască de autenticitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
văzut pe ministrul Ji Liang în așa hal. "Ce treburi urgente ai, de n-ai avut timp nici măcar să-ți schimbi hainele?" L-a întrebat el. Am văzut, adineauri, pe drum, un lucru ciudat", a răspuns Ji Liang. Ce lucru ciudat ai văzut?", era nerăbdător împăratul să afle. Am văzut o căruță care mergea spre nord. Și l-am întrebat pe omul care mâna calul: "Unde te duci?" El mi-a răspuns că pleacă spre statul Chu. M-am mirat foarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tremure: Și sufletul geme mușcat de trecut/ Ca fiara, de-o fiară cu pas cunoscut. În cele peste 1.500 de pagini pe care le-am citit întâlnești, mult prea rar, și câte una luminoasă, unde Nichita Stănescu e poet. Ciudat, acele versuri par scrise de altcineva, de un Nichita Stănescu care se hotărăște brusc să nu mai mimeze, să nu mai teatralizeze, parcă se satură și el de toată mascarada, și găsește sunetul curat al Cuvintelor. Trebuie să existe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
o singură bomboană cubaneză când se târa de la un pom la altul, roșie, galbenă, culoarea nu contează, aș crede totul cu ochii închiși, dar așa, când a găsit două bomboane, de ce nu mi-a păstrat și mie una? Nu e ciudat? Ca să fie limpede cum stau lucrurile, eu sunt Filip, adică tipul cu geanta pe umăr, despre care frati-miu susține c-aș fi fost singurul din cartier, în afara lui, auzi!, care ținea cu Dinamo (de ce l-o fi amestecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu cumva era roșie. Apoi am drept în față un nor mic, pufos, ca un măgăruș de pluș (și tusea mea seamănă cu tusea măgărească), sunt întins pe iarbă, tata stă în genunchi lângă mine, e alb ca norișorul, ce ciudat!, are hainele uscate și ochii uzi, are buzele verzi-albastre și între buze o țigară stinsă, un chiștoc. Lângă tata e Nicu, băiatul care ne vinde râme și mai pescuiește câteodată cu noi, are hainele ude fleașcă și ochii uscați, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-ți obișnuiești ochii cu lumina difuză, lăptoasă, grea, să reciți vreo strofă dintr-o poezie cu șoimi ai patriei ca să prinzi puțin curaj: „Noi suntem viitorul/ Și-n țara ce-o clădim/ În zborul către mâine/ Ca șoimii o să fim“. Ciudat. Poate că în momentul acela vreo incantație misterioasă a făcut ca spiritul de șoim să se cuibărească în mine, ca o mlădiță înmugurită din trunchiul strămoșesc, dar nu mi-am deschis aripile spre lumină, către patrie nici atât (patria era grasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un puf minuscul, asemănător funigeilor... să se fi înălțat și să fi plutit pe deasupra acoperișurilor, bulevardelor, copacilor, turlelor de biserici, piețelor și maidanelor, să fi ajuns într-un târziu peste blocurile din Drumul Taberei“, s-ar putea ca acest troleibuz ciudat să fie mult mai îngăduitor decât orice avion cu motor (despre care se știe că nu te va lua în zbor pe motivul năucitor că ești mic și te cheamă polonic) și să te lase să privești sau să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cum mustața lui Ian Rush se zburlea într-un vestiar, nici cum pupilele lui Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere ca jarul, nu l-am auzit nici pe Whelan fornăind și, cu siguranță, mi-a scăpat fenomenul acela ciudat care făcea ca palmele lui Țețe Moraru, aflat în celălalt vestiar, să crească văzând cu ochii, împreună cu chica țânțarului și cu pofta de samba a lui Gigi Mulțescu. În schimb, pot să depun mărturie că liniștea aceea țiuitoare, care bâzâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
primele clipe ale luptei mele pentru existență au fost Însoțite, ca Într-un marș triumfal, de ferfenițirea romanului Moby Dick. Acest lucru ar explica, poate, firea mea, extrem de aventuroasă. Alteori, cînd mă năpădește gîndul că sînt un proscris și un ciudat, sînt convins că de vină e Don Quijote. Ascultați aici : “Pe scurt, atît de tare se adîncise În aceste romanțuri, Încît Își petrecea zile și nopți Întregi aplecat asupra cărților lui ; și astfel, cu foarte puțin somn și multă lectură, creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să adopt un mers tihnit și potolit și, deși ulterior, În decursul vieții mele, mi-a plăcut să-mi Închipui că acesta Îmi dădea un aer metodic și demn, la momentul respectiv nu mă făcea decît să par și mai ciudat decît eram. Nu reușeam să nu-mi bălăbănesc țeasta enormă Într-o parte și-n alta În timp ce pășeam, sau mai exact mergeam greoi, mai ceva ca un moșneag, ceea ce-mi dădea o Înfățișare destul de bovină. Și, avînd partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
normală pe care l-am trăit vreodată. Atunci cînd am pornit În lume În noaptea aia eram, În ciuda inteligenței mele, un individ destul de banal. CÎnd m-am Întors acasă, pornisem deja pe drumul transformării mele Într-un pervers și un ciudat. CAPITOLUL 4 În lumea din afara iubitei mele librării, era o luptă crîncenă pe viață și pe moarte, În care te lua dracu’ dacă rămîneai În spate. Toate vietățile de acolo erau hotărîte, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, să ne facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și ochi albaștri, dintre care unul un pic cîș. Nu știai niciodată dacă se uită la tine sau În altă parte. Și era mereu Îmbrăcat cu același costum albastru șifonat, cu cravată neagră tricotată. Acest lucru Îi dădea o Înfățișare ciudat de contradictorie, dat fiind că, pe de o parte părea că Încearcă să fie cît mai Îngrijit cu putință, iar pe de alta că doarme Îmbrăcat. În afară de cravată și costum, arăta exact ca un prospector din westernurile de la Rialto și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o vizită clandestină acasă. Fotolașul fusese dat Într-o parte și aproape distrus, iar lîngă el se afla o moviliță de mîncare ciudată. O grămăjoară de grăunțe cilindrice, verde neon. Miroseau bine, așa că am Început să ronțăi la ele. Erau ciudat de delicioase, iar gustul lor era o combinație de brînză Velveeta, asfalt fierbinte și Proust. Mi-am amintit privirea din ochii lui Norman În clipa cînd a Întîlnit-o pe a mea și m-am gîndit, deci, pînă la urmă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
viclenie dincolo de cununa de păr cîrlionțat de la ceafă, stil călugăr. Aș fi putut, cu mare ușurință, să desprind firul care ținea lampa și s-o las să-i cadă cu toată forța pe țeasta lipsită de apărare. Însă, oricît de ciudat ar părea, deși mi-a trecut prin minte acest gînd, nu i-am dat curs. Pe tot parcursul vieții mele, un fatalism fără margini m-a protejat Întotdeauna de sentimente de amărăciune și ranchiună. Și, În plus, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care am auzit-o vreodată”. Am stat așa toată dimineața, iar propozițiile soseau precum caravanele În deșert, aducînd cu ele imagini. M-am Întrebat ce titlu am să-i dau. Însă povestea, nu știu de ce, se tot amesteca În mod ciudat cu apa. Mai Întîi, au Început să apară pahare de apă În tot soiul de locuri ciudate, apoi găleți Întregi de apă, și pînă la urmă au fost rîuri și torenți, bietele cămile au fost luate pe sus de șuvoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
venise mai adineauri cu un taxi și se repezise spre ghereta doamnei Bellairs. Acum stătea În umbra tarabei unde fusese expus cozonacul și se lăsa apărat de femei. Nu cumva doamna Bellairs Îi dăduse o informație și mai exactă? — Foarte ciudat, zise Rowe. Spuneți că a ghicit greutatea exactă? Cucoana păru să șovăie, ca un martor Încolțit cu o Întrebare la care nu i se spusese ce să răspundă: Nu chiar exact, dar cu o diferență de numai trei grame. Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]