1,048 matches
-
inima reginei care aștepta? Femeia avea gleznele legate" Efecte de regie au fost în dezmățul de dimineață, desenat într-o vibrație nervoasă de nerăbdare. La amiază era obosit de marginile amenințătoare în care a intrat năuc. Soarele arde, mici ventuze ciupeau de-a lungul umerilor încovoiați de greutatea aripilor care au uitat să zboare. În amurg, un cer desprins din Chagall dezvăluie lumini roșii dintr-o altă lume, aduse în forme stranii; perdele de grădini, intrate în ogrăzi, stau îmbrățișate, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
e nădejdea, sutienul? Suspin. Mai ales că „de la o zi la alta se Întîlnesc tot mai rar”. Bănuiesc că-i vorba de femei și bărbați. Nu e bine că se Întîlnesc tot mai rar. Face rău la reîncarnare. CÎntă Doinița, ciupind tandru coarda afumată de amărăciune a lirei sale poetice: „iar atunci cînd nu o fac, dialogul se Încheagă anevoie: Ceva nou? Aș vrea să-ți cumpăr o carte pe care ți-ai dorit-o, dar... nu-mi ajung banii! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fac auzite tot mai limpede sunetele unei harpe, mă gîndesc că n-au fost tocmai inspirați să ascundă casetofoane aici, Însă nu-i nici un casetofon, Într-o sală rece descoperim, Într-un colț, un muzician Îmbrăcat În costum de epocă ciupind corzile unei harpe, fără să acorde cea mai mică importanță vizitatorilor, e o senzație bizară, cîntă fragmente din Rameau, Croft și din Încă cineva, mă opresc și-l ascult așezat pe o treaptă de piatră. Ajungem În Încăperea contesei, strîmtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vreun Ivan care trăgea să moară... Darie îl ascultase cu încordare, privindu-l mirat, cercetător. - Nu cred că ne-am întîlnit până acum, continuă celălalt stânjenit, parcă ar fi încercat să se scuze. Numele meu este Procopie. Medic, dar am ciupit și eu ceva filozofie, pe vremuri, când eram student. Mi-a plăcut filozofia... Locotenentul îi privi pe amândoi surprins, aproape indignat. - Dar cum se poate că nu v-ați întîlnit până acum? Ați fost în același regiment... Darie întoarse capul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-vă-n oraș. Am un tip la bord, nu-ș ce turnător de la Washington. Da’ nu-i nici un agent pe-aici. Doar tîmpitu’ Ăsta. Unu’ mai din prima bancă, așa. Cică-i mai tare ca președintele, așa zice. Vrea să vă ciupească puțin. Crede că sînteți contrabandiști. V-a luat număru’ de Înmatriculare. Eu nu v-am mai văzut În viața mea, așa că nu știu cine sînteți. N-aș fi În stare să vă recunosc... BĂrcile se Îndepărtaseră una de cealaltă, purtate de ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cameră. Mi-era frig și era dificil să mă Îmbrac. Nu purtasem șosete și pantofi toată vara, așa că acum Îmi dădeau o senzație neplăcută. Taică-meu se Întoarse-n cameră și se așeză pe pat: — Te strîng pantofii? — Nu, mă ciupesc. — Ei, dacă nu curge, pică - Împinge picioru’ și Încalță-te. — Asta fac. — O să luăm alți pantofi. Nu-i o chestie de principiu, e doar un proverb, să știi. — Înțeleg. — Ca, de pildă, cine se scoală de dimineață, departe-ajunge. Și Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Sau ne-om preface în particule de antimaterie, în creierul lui Dumnezeu? Părul și unghiile continuă să trăiască. Părul lui e viu, crește. Cîndva coafeză improvizată i-l tăiam eu: palma mea prea mică îi apăsa creștetul; foarfeca, prost ascuțită, ciupea; pîndeam o șuviță, arătînd ca Chaplin-frizerul cînd își tunde clientul pe sonurile unui Dans maghiar de Brahms; Iordan îl și fredona. Și unghiile îți cresc, departele meu, nu numai părul. Poate că mai și respiri, printr-o tijă de crin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se fure) din "bardezi". De la micile slăbiciuni ca pahare UNIREA, borcane cu muștar, scrumiere și scobitori, Daniel și Georgel au ajuns la hoție în regulă. Gazda de hoți, Leandru Diță-Lerești. Le eliberase legitimații de reporteri, ca să circule peste tot, nestînjeniți. Ciupeau din salariile noastre la chenzine, ne găbjeau rachetele de tenis; pe urmă, spărgeau boxe. Mie îmi dispăreau curent ștergătoarele de la mașină. Îmi făceau hatîrul să mi le vîndă la preț redus. Bara din față mi-o demontau noaptea și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-o pe-aia ce rujată e, parcă se pregătește să meargă la serată. Auzi, lasă zâmbetul ăla că mă enervezi. Nu vreau să plec nervos din casa mea. Mai bine spunemi ceva dulce... Femeia continuă să zâmbească. Rosti în timp ce se ciupea de un sfârc: - Mi-am adus aminte că scriitorul meu vrea să scrie, de fapt scrie, deja, un roman nașparliu în care personajul principal e chiar un agent imobiliar. Unul care găsește un geamantan cu bani și pe urmă se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
clovnul desfăcu pumnul și o ploaie de confetti urcă înspre tavan. Apoi suflă într-o trompetă. Își puse mâinile la urechi, făcu stânga-mprejur și ieși pe ușă. Am înnebunit. Sau visez. Da, e vis, nu se poate altfel. Se ciupi de mâna stângă până văzu cum crește vânătaia. Durerea era reală. Dincolo de fereastră, parașutistul îi făcu un semn din care reieșea că ar avea nevoie de un cuțit pentru a se elibera. Magicianul sorbea tacticos din ceai, răsfoind ziarul. Căzu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
reci nu atrăgeau bărbații, care se uitau la mine ca la un manechin de vată. Mă simțeam Îngrozitor, nu știam cum să-mi ascund șoldurile imense ce, ele singure, parcă străine de restul corpului, atrăgeau câte un mizerabil care mă ciupea de fesă ca pe o bucătăreasă. Cedând insistențelor acelui dezaxat, nu făceam altceva decât să mă răzbun pe mine, pe trupul meu fad, pe ființa aceea searbădă, zăvorâtă Într-o pasivitate stupidă. Întâmplarea aceea a fost ceva extrem de murdar, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
împreună... ― Șade departe? ― Nu-i așa departe, conașule... Cum ieși în uliță, faci la stânga și mai mergi nițel și vezi o casă cu flori în geamuri. Acolo șade. ― Bine, Marioară, mulțumesc și să-ți jucăm curând la nuntă! zise Titu, ciupind-o galant de obraz. ― Să dea Dumnezeu! răspunse fata mai domol și roșind puțin. Schimbul de cuvinte mai învioră pe Titu Herdelea. Coti la stânga pe ulița satului. Plouase binișor azi-noapte, dar în cursul zilei a fost puțin soare, încît pământul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dom' primar! Cosma Buruiană, totuși, n-a reclamat ca să nu mai afle boierul cel mare și să iasă iarăși pacoste pe oameni. De vreo săptămână răufăcătorii dau târcoale și pe la curtea boierului Miron. Și încă boierii ca boierii, că omul ciupește de la boier și zice că nu-i păcat, că tot din munca lui vine. Dar s-a furat și de la oameni, cutăruia o găină, cutăruia porumb... Părintelui Nicodim, barem, știe tot satul, acum trei zile i-au luat toată carnea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iar nu să mă sperii cu ororile țăranilor? glumi Nadina către Stavrat pe când Platamonu își lua rămas bun. Olimp Stavrat își mângâia zăpăcit bărbuța, cu un surâs în care îngrijorarea se lupta cu cochetăria. Afară, în curte, Aristide era nerăbdător. Ciupise puțin pe Ileana, în glumă și de față cu tatăl ei, cu care se apucase să discute, ca să-și omoare plictiseala, despre mișcările țăranilor de prin alte părți, Dumitru interesîndu-se grav dacă e adevărat că are să se dea pământ oamenilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pare bine să vă cunosc. Ele se ridică, mijinduși-și ochii. Expresia de pe chipurile lor seamănă cu a unor animale de pradă. Avem o intrusă! se aude o voce tremurătoare, de femeie foarte bătrână. Ce să facem cu ea? — Să o ciupim până moare! e răspunsul ascuțit al mulțimii. Mă arunc la pământ și fac plecăciuni repetate. Le explic că am greșit deranjându-le. Îmi cer scuze și promit că nu mă vor mai vedea niciodată, însă femeile sunt hotărâte să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bărbatul din fața mea. La Soochow sau la Hangchow? Sunt șocată. — Iertați-mă, Majestatea Voastră, că nu am fost în apele mele. Nu am vrut să vă supăr. Eram obosită și am adormit fără voie. — Asta nu are nici un sens! Mă ciupesc de coapsă, încercând să îmi pun mintea la treabă. Cum se poate să fii obosită? mârâie împăratul Hsien Feng. Ce altceva mai faci în afară de brodat? Păstrez tăcerea, dar mintea mea lucrează cu febrilitate. Răspunde la întrebarea mea! Majestatea Sa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dinastia Sung? — Ce memorie excelentă are Majestatea Voastră! — Dă-mi voie să te previn, Orhideea, că nici un doctor nu a reușit să mă ajute să dorm. — Pot să iau qin-ul Domniei Voastre? Se întinde după instrument și mi-l dă. Ciupesc corzile și încep să cânt. Mă sprijin de grilajul vestic al zidului orașului Din Ching-ling toamna. Revărsându-și razele peste pământ, soarele atârnă jos Ca să privească cum curge fluviul măreț. Câmpia centrală e un dezastru, oficialii se împrăștie neputincioși. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nuharoo. E o glumă? — Deschide-o! o îndeamnă împăratul. Nuharoo se ridică din jilț și dă ocol piersicii. — Dă la iveală sâmburele, îi spune Majestatea Sa. În sală se lasă liniștea. După ce Nuharoo se învârte de câteva ori tot atingând, ciupind și scuturând piersica, aceasta se deschide, desfăcându-se în două. În mijlocul ei se află o operă care ar putea fi numită însăși esența frumuseții și care îi face pe spectatori să rămână muți de admirație - o pereche de pantofi minunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și majoritatea așa făceau. Doar părinții mei și portarul unchiului Will (care era atât de bătrân și de drăguț, Încât i se ierta orice) Încă persistau să mă strige pe numele Întreg. —Doar alergătura obișnuită după taxiuri, George, oftai eu, ciupindu-l de obraz. Cum ți-a mers azi? — O, grozav, ca de obicei, răspunse el, fără vreo urmă de sarcasm. Am văzut soarele timp de câteva minute azi-dimineață și de-atunci sunt fericit. Grețos. —Bette! l-am auzit pe Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Penelopei. Nu părea deosebit de amuzat de haosul de la ușă, dar imediat cum Elisa se dezlipi de el, spuse: Sigur, Elisa. Câți sunteți? Intrați. O să-i spun managerului să vă facă rost de o masă bună. —Super, dragă, mersi mult. Îl ciupi de obraz și mă luă de cot, aplecându-se mult spre mine ca să-mi șoptească la ureche: Tipii ăștia se cred buricul pământului, dar nimeni n-ar vorbi cu ei dacă n-ar lucra la ușă aici. Am aprobat, sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
aș trage-o indiferent cu ce ești Îmbrăcată. Izbucni În altă criză de râs și m-am Întrebat cum era posibil ca cineva să fie atât de deștept. I-am pus o cană În față, iar el s-a revanșat ciupindu-mă de fund. —Philip, am oftat eu. Își puse mâinile pe șoldurile mele cu o forță surprinzătoare și mă trase În poala lui. — Toată lumea crede că ești prietena mea, iubire. Iar bolborosea. Mda, ciudat, nu-i așa? Mai ales că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Acele femei care se dedau, după cum observă doctorul Forel, în cabarete sau chiar pe stradă, hârjonelilor, ocheadelor și atingerilor grosolane cu bărbații. Când bărbații din tagma muncitorească se cherchelesc, arată medicul, ospătărițele își distrează clienții obișnuiți lăsându-se atinse și ciupite de aceștia. În zilele de duminică și cele de sărbătoare, "ațâțările acestea prostești și adesea de-a dreptul mârlănești" se petrec în plină stradă sau în vagoanele de cale ferată. Desfătările domoale și grosolane au loc în văzul și cu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
unor sate, le simțeam ochii ca pe tot atâtea săgeți. Mă întorceam surâzând și-mi desfăceam brațele ca semn că mă predau: doar atunci ieșeau din ascunzișuri și mă înconjurau. Cât soare ascunde ochii acelor copii! Trupșoarele lor însă sunt ciupite și cocârjate de slabe ce sunt și de boli. Unii doar bombănesc ceva, sunt deja pradă unor ținuturi sterpe tot mai resimțite în vegetație și peisaj. Uneori nu e nici o diferență între un copil și un pietroi:ambele stau acolo
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
doar atunci câns s-au simțit în siguranță pe ulițele satului, au început să strige, să cheme ajutor. Oamenii dădură fuga la locul respectiv cu seceri și cosoare, dar nu putură să mai facă nimic ca să-l salveze pe băiatul ciupit de mușcături, sfâșiat și hărtănit de acele târâtoare. XIII Zilele treceau încet în spațiul îngust al celulei. Prin ferestruică venea o lumină spălăcită și zarva vătuită a uliței; judecând după cenușiul ce acoperea tot mai mult petele de azur, trebuia
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sînteți fericiți, sîntem și noi fericiți, dacă dumneavoastră sînteți neliniștiți, sîntem și noi la fel, cînd dormiți dumneavoastră dormim și noi, cînd vă treziți ne trezim și noi și așa mai departe... Irina: (către Val, speriată, năucită) Val, te rog, ciupește-mă, vreau să știu dacă visez sau nu! Val: M-am ciupit eu. Nu visezi. Dacă vrei număr, îți spun cum mă cheamă. Vecin 1: Eu văd că dumneavoastră n-ați înțeles bine ce-am făcutl noi pentru dumneavoastră venind
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]