4,004 matches
-
a bucurat de protecțiunea binevoitoare a auguștilor suverani, glorioșii voștri strămoși, ortodoxii monarhi ai puternicei împărății a Rusiei, ne procură, și nouă astăzi fericita ocaziune de a supune Maiestăței Voastre, omagiile noastre și respectuoasele felicitări de bună venire, atât din partea clerului bisericei române, cât și din partea reprezentanților autorităților laice ce împreună suntem veniți înaintea Maiestăței Voastre pentru acest sfârșit. suntem pe deplin convinși, Maiestate, că aceleași binevoitoare dispozițiuni moștenite de la glorioșii voștri strămoși pentru România și biserica ei animă și pe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe zi ce merge, cancelariile gem de practicanți fără plată - și în schimbul vechei clase boierești avem o nouă clasă, care n-o compensază de fel pe cea veche - clasa scribilor. Această clasă se îmflă rânduri, rânduri, recrutîndu-și membrii din fii clerului laic, din slugile foștilor boieri și fiii acestor slugi, din negustorii retrași și din fiii acestor negustori, mișcarea merge crescând, clasa de mijloc a pierit, ea s-a schimbat într-o clasă de proletari ai condeiului, fără nici o însămnătate pozitivă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de nimeni. La influențele secolului al XIX-lea el n-ar fi rezistat. Un drept civil venit mai târziu ar fi dat o viață în stat clasei de mijloc, același drept asigura proprietatea răzășilor. Mitropolitul ar fi asigurat o dezvoltare clerului laic, având și cele trebuincioase pentru aceasta. Dreptul civil ș-ar fi creat o clasă de amploiați, dar acești amploiați ar fi fost stabili sub o domnie stabilă, căci numai unde vodă se perîndează, se mănâncă și pita lui vodă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nefericire toate elementele necesare. Căci unde sunt stările pe cari s-ar putea întemeia? Au mai rămas vro urmă de aristocrație istorică, care să fi putut suporta neatinsă veninul discompuitor al stîrpiturei din Fanar? Pe de altă parte fost-au clerul vrodată atât de cult în țara noastră încît să nu se lase îmbrîncit afară din viața publică prin un singur edict? Fost-au breslele îndestul de puternice ca să reziste desființării lor? Nu, nici una din clasele pozitive moștenite în forma {EminescuOpIX
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
belle arte din Iași, provezute cu portretul lui Ștefan cel Mare, ornate cu diferite simboluri de aspirație și glorii în viitor și înzestrate cu inscripții nimerite și demne de memoria marelui domn român. Toate aceste odoare se sfințesc de cătră clerul oficiant, în urmă lumea să stropește cu aghiasmă ș-apoi în mijlocul unei tăceri adânci d. Xenopol rostește cuvântarea festivă. Acest cuvânt întrunește în sine toate elementele ce constituie un adevărat op de elocință, și nu-i mirare dacă mintea fiecăruia
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
1816 bănuim că se circumscrie acelorași imperative. În ea s-a înregistrat un număr de familii mult micșorat și aceasta socotind nu numai după faptul că nu au fost cuprinse toate categoriile sociale ce beneficiau, potrivit uzanțelor epocii, de scutiri (cler, bătrâni, văduve etc.), dar și unor omisiuni din rândul birnicilor facilitate de boieri și autorități interesate. Că așa au stat lucrurile ne putem ușor convinge urmărind și comparând cifrele pe sate și pe stăpânii lor, parcurgând și alte documente contemporane
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
aproape de realitate, ținând seama de statutul celor care l-au întocmit și de interesul ierarhilor eclesiastici asupra necesității de a cunoaște cât mai exact numărul de case și de familii, ca indicatori graduali ai surselor de venituri, pentru parohii și clerul ce slujea. Nu la fel stau lucrurile în privința numărului de persoane fizice, cifra înregistrată fiind mult prea mică raportată la numărul de familii, dar și comparând numărul de persoane înregistrate în 1872, care dă 2.160 inși; după 26 de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
orice fel de datorii față de stat, de unde și lupta intensă și permanentă ce se ducea în perioada respectivă, pentru încadrarea în această categorie socială și fiscală, drept ce se obținea, de cele mai multe ori, prin relații și cumpărarea cu bani, în afara clerului mare și mic care se încadra, pe bună dreptate în respectiva situație. Nu aceeași era situația pentru diverșii funcționari, micii dregători de stat cu ranguri de postelnicei, polcovnici, poroșnici (observăm termenii rusești), dar și acei ce formau așa-zisul „ram
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de simboluri specifice astfel eclipsân-du-le pe cele monarhice (fleur de lys)4. În timpul Evului Mediu francezii, ca orice alt popor european, aveau dezvoltat un puternic simț al identității și patriotismului. În 1297, arhiepiscopul de Reims scria că era de datoria clerului să "défendre le royaume et la patrie"a. Iar până spre mijlocul secolului al XIV-lea, puteau fi auzite sloganurile "vrai Français", "noble Français" și "bon Français".5 Ne aflăm totuși destul de departe de ideea modernă de națiune și de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
un fel de independență cunoscută sub numele de galicanism. În secolul al XIV-lea papa deja conferise regelui francez dreptul de a numi episcopi și alți oficiali ecleziastici de rang. Mai mult, dintre cele trei clase sociale ale societății franceze, clerul înalt deținea locul al doilea și se bucura de multe privilegii cum ar fi scutirea de taxe. Mulți nobili au moștenit poziții ecleziastice care aveau în componență arhiepiscopii și abații dar erau complet indiferenți față de îndatoririle lor, acestea fiind de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cea mai puternică opusă Revoluției a venit din partea acestor populații, cu precădere a celor din vestul țării (Vandeea). Chiar dacă anumite secțiuni ale acestei populații, în mare parte funcționarii și clasele de mijloc, au sprijinit Revoluția, marea majoritate, în principal aristocrația, clerul și țărănimea, erau adesea profund atașate de Biserică și de societățile corporatiste tradiționale din care făceu parte. Lucrul acesta i-a condus spre revolte armate în masă împotriva Revoluției, imortalizate de Balzac în romanul său Șuanii (Les Chouans). Dar revoluționarii
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de-a Treia Republici, statul francez, ca oricare dintre statele dezvoltate ale lumii, a început să-și asume o mulțime de responsabilități. Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, era implicat serios în educație, sarcină pe care o preluase de la clerul catolic și care fusese expulzat din acest domeniu prin legislația anticlerică. De asemenea, s-a implicat considerabil în serviciile publice industriale și comerciale (services publics industriels et commerciaux), astfel încât de-a lungul timpului a furnizat un număr din aceste servicii
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Impozitele directe principale sunt "quatre vieilles" numite astfel datorită faptului ca datează încă de pe vremea Revoluției Franceze 14 chiar dacă la acea vreme erau impozite naționale și nu locale. Revoluționarii își doreau să abolească sistemul de privilegii speciale oferite nobilimi și clerului care existase în timpul Vechiului Regim și să implementeze principiul egalității. Acest lucru a fost infăptuit pe 4 august 1789 și s-a făcut prin impunerea unui impozit general aplicat tuturor și prin desființarea impozitelor indirecte care erau gîndite în special
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
numai pentru frumusețe, ci mai ales pentru multitudinea virtuților. 192 Ibidem, p. 197. 193 Ibidem, p. 200. 194 Ibidem, p. 210. 76 Filomena nu adoptă doar un ton elogiator, când este nevoie poate deveni și un fin critic al corupției clerului, ironia ei fiind destul de puternică, pe călugări considerându-i: „tare mărginiți” și afirmând că „au tot soiul de năravuri și apucături ciudate [...] se cred mai pricepuți și mai cu moț ca ceilalți oameni, când ei de fapt sunt mai prejos
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
iar o tânără din peisajul lumii antice, Sofronia, se conformează împrejurărilor vieții și îl acceptă pe cel care o iubea cu înfocare. O altă membră a brigatei, Emilia, își începe șirul povestirilor într-o manieră ironică la adresa decăderii morale a clerului, căruia îi impută fariseismul, prefăcătoria, zgârcenia și lăcomia, și își ilustrează educația prin trimiteri la citate din limba latină „cum gladiis et fustibus”202 sau din Biblie „Primi-vei însutit și moștenivei viața veșnică”203, prin enumerarea unor mari personalități
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o păstrează în ceea ce privește manierele alese și cultura. Deși în povestirile ei din primele două zile imaginile feminine lipsesc, naratoarea dovedind un umor fin în surprinderea unor aspecte legate de convertirea la creștinism a unui evreu, care descoperă cu stupoare corupția clerului, dar conchide că e bine să adere la această religie ce supraviețuiește în ciuda detractorilor săi, sau de proclamarea unui om simplu drept sfânt și nevoia crescândă a maselor de a se bucura de ceea ce este insolit, atracția pentru miraculos, ziua
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
am aflat și n-am cum înțelege/ Ce număr de bărbați e legiuit./ Poți tălmăci și crede felurit.”288 Verbul „a tălmăci” (to gloss) este aici interesant, deoarece se știe că interpretarea Scripturii revenea în exclusivitate Bisericii, mai exact membrilor clerului. Laicii nu aveau dreptul să emită judecăți personale. Femeia Evului Mediu trebuia să ceară permisiunea pentru a învăța, deoarece bărbații erau considerați superiori pe tărâmul rațiunii, altfel uzurpa acest primat. Nu avea permisiunea sau acceptul de a vorbi în Biserică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în aceeași notă moralizatoare, ea condamnă lenea, văzută ca un păcat grav.503 Curios este că tocmai accedia li se reproșa călugărilor vremii, iar cuvintele rostite de maică nu pot fi decât o intenție ironică a autorului de a critica clerul chiar prin propriile sale cuvinte. Urmează o invocație către Maica Domnului, o rugăciune adresată ei. Este evident că aceste membre ale cinului monahal se înscriu pe un traseu normal, acela al discursului religios, dar am putea vedea aici și o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
divinul sunt alungate din conștiință: în ea domină acum omenescul și naturalul. Baza vieții nu mai este ceea ce trebuie să fie, ci ceea ce este: Dante închide o lume; Boccaccio deschide o alta.”520 Deși este conștientă de corupția generală a clerului, de decăderea moravurilor, de venalitatea din păturile sociale nobiliare, totuși lumea boccaccescă, cât și cea chauceriană, nu este nihilistă, nu și-a pierdut credința și mai speră încă în săvârșirea minunilor în viața fiecăruia, în pronia divină. Modernitatea ei se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Robert S. Dombroski, edited by Robert S. Dombroski, London, Hodder and Stoughton, 1976, p. 61. (trad. n.) 526 Francesco De Sanctis, op. cit., p. 320. 142 Cea de-a doua povestire ar părea, la o primă analiză, o critică severă la adresa clerului catolic corupt, incapabil de a-și urma vocația sacerdotală, dedându-se întru-totul plăcerilor vieții, autorul încercând să ofere un tablou cât mai realist, nota puternic anticlericală apropiindu-l pe Giovanni Boccaccio de spiritele laice renascentiste: „de la cel mai mare până la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
constituie un model, transcende frumusețea și complexitarea creștinismului. Boccaccio nu este un reformator în adevăratul sens al cuvântului, nu neagă religia sau importanța ei, nu are tăria invectivei unor predicatori de mai târziu, ca Savonarolla, ci râde doar pe seama păcatelor clerului și ale papalității, nu este un malițios în forul său lăuntric. Semnalează corupția, o descrie cu un ochi critic, dar nu cere cu vehemență înlăturarea ei. Medieval fiind, nu are suficientă putere să schimbe lumea în care se află, o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ale unor diatribe sincere, nu doar din cauza corupției lor, ci datorită imposibilității de a practica virtutea. Chiar și în viețile laicilor, Biserica ocupă o poziție antagonică cu cea a Naturii, deoarece abstinența se face în numele unui vot religios.” 532 Critica clerului corupt, prefigurată în primele pagini ale capodoperei boccaccești, va fi reluată și în alte povestiri de-a lungul culegerii, oferind unele din cele mai savuroase imagini și situații, delectând cititorul, portretizându-i o societate guvernată de promiscuitate, de decadență.533
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pervertirea unei trăiri religioase autentice și la frecvente abateri de la conduita morală firească pentru o persoană a cărei viață se așteaptă a fi închinată divinității. Păcatul cel mai imputat și mai des criticat în povestirile care fac aluzie la decăderea clerului (și sunt douăzeci astfel de istorisiri în Decameron) este cel al concupiscenței, al dorinței trupești necontrolate. De cele mai multe ori, pentru a și atrage victimele feminine, păcătoșii în sutană dau dovadă și de viclenie. Un călugăr tânăr (și epitetul este important
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
persoana care s-a dovedit atât de generoasă, cerându-i papei să-i ofere răsculatului iertare și să-l transforme în frate ospitalier. Pătrunzând în universul Povestirilor din Canterbury ale lui Geoffrey Chaucer, întâlnim o critică mult mai acidă la adresa clerului și a neajunsurilor morale de care acesta dă dovadă. Din suita pelerinilor care se îndreaptă spre Canterbury fețele bisericești nu puteau lipsi, deși grupul pestriț este atât de laicizat și de dezinvolt în tot ceea ce întreprinde, încât este greu să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 33. 556 Ibidem. 557 Ibidem, p. 32. 558 Ibidem, p.33. 559 Ibidem. 151 călugăr cerșetor, avea înfățișarea unui papă sau a unui judecător, vorbind ales, chemat fiind la împăcări. Trei dintre povestitorii lui Geoffrey Chaucer vor incrimina corupția clerului, trăgând, cu simțul umorului, un semnal de alarmă asupra naivității colective, ce cădea uneori victimă abuzurilor, mai subtile sau mai directe, ale slujitorilor Bisericii. Corăbierul se manifestă contra predicilor moralizatoare, ca orice om simplu, fără educație, dar saturat de învățături
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]