KorAP: Find »[drukola/base=clonare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 42 >

1,029 matches

Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238

în 2003, fiind primul mamifer clonat din celula unui animal adultă, însă recent a început să se pună problema posibilității clonării umanului. În timp ce clonarea terapeutică oferă astăzi speranțe pentru generarea în viitorul apropiat de țesuturi și de organe în vederea transplanturilor, clonarea reproductivă a oamenilor rămâne o amânare, nu fără amenințări existențiale, etice și psihice. În condițiile în care procesele clonării animalelor cunosc o serie de eșecuri, de necunoscute și de mistere (clonele mor în mod enigmatic, ca în cazul primei oi

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
posibilității clonării umanului. În timp ce clonarea terapeutică oferă astăzi speranțe pentru generarea în viitorul apropiat de țesuturi și de organe în vederea transplanturilor, clonarea reproductivă a oamenilor rămâne o amânare, nu fără amenințări existențiale, etice și psihice. În condițiile în care procesele clonării animalelor cunosc o serie de eșecuri, de necunoscute și de mistere (clonele mor în mod enigmatic, ca în cazul primei oi australiane clonate care a murit fără să prezinte simptome de boală sau de slăbiciune și fără ca rezultatele autopsiei să

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
clonele mor în mod enigmatic, ca în cazul primei oi australiane clonate care a murit fără să prezinte simptome de boală sau de slăbiciune și fără ca rezultatele autopsiei să determine cauza morțiiă, tehnologia aflându-se într-un stadiu al începutului, clonarea umanului reprezintă un act iresponsabil și un posibil pericol, atât corporal cât și mintal. Pe lângă aceste implicații ontologice, practicile bioinformaticii, ale clonării și ale ingineriei genetice atrag o serie de controverse economice, etice și sociale: legătura dintre tehnoștiință, capitalism comercial

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
de slăbiciune și fără ca rezultatele autopsiei să determine cauza morțiiă, tehnologia aflându-se într-un stadiu al începutului, clonarea umanului reprezintă un act iresponsabil și un posibil pericol, atât corporal cât și mintal. Pe lângă aceste implicații ontologice, practicile bioinformaticii, ale clonării și ale ingineriei genetice atrag o serie de controverse economice, etice și sociale: legătura dintre tehnoștiință, capitalism comercial, putere (militară, guvernamentală, instituționalăă este subliniată în nenumărate rânduri ca evidență a coevoluției științei, economiei și politicii. În cadrul acestor orizonturi, trupul ajunge

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
un experiment aflat în mijlocul diverselor interese și în mâinile diferitelor corporații, dar și amenințat existențial de practicile biotehnologiilor (vezi Bowring, 2003, McKibben, 2003, Fukuyama, 2004, pentru critici umaniste ale acestor practici, în special ale entuziaștilor în ingineria genetică și în clonare precum Silver, 1997, sau Stock, 2002Ă. La fel cum fizica este astăzi, în cercetarea computerizată, o combinare între mecanica clasică, cuantică, teoria haosului și a complexității, fractali, teoria corzilor etc., biologia este o convergență între conceptele neodarwiniene (de selecție naturală

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
corporealității, și chestiuni etice, justițiare, ale drepturilor și ale libertăților omului. Legătura dintre medicină, biotehnologie și sociologie nu trebuie neglijată atât în practica reproducerii sau a tratării, cât și în dilemele legislației și ale normalizării. Domeniile ingineriei genetice sau ale clonării, desprinzându-se de o viziune și o practică industrial-mecanică și intrând într-o paradigmă a sistemelor biologice autogenerative, presupun atât posibilități ale controlului și ale autocontrolului, cât și necesitatea asumării unor responsabilități mai largi, atât un grad mai mare de

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
în dimensiuni care se întorc împotriva împreunării dintre aceste științe și hipertehnologiile prezentului. În acest sens, virtualul devine nu omologul vitalului, ci omologul viralului, al metastazei cancerigene care macină și consumă umanul până la epuizare. Discutând ingineria genetică, bioinformatica sau tehnoștiința clonării în termenii fatalismului, prin care rezistența și profilaxia umane sunt zadarnice și efectele tehnologice distrugătoare și patologice, criticul tehnocultural judecă limita acestor configurații virtuale drept ipostaze ale „dublului” radical, o materializare protezică a dead-line-ului existenței. Posibilitatea creării unor „aberații” sau

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
mai poate funcționaă la oportunitatea speciei umane de a evolua biotehnologic, chestiunea reinventării umanului devine în acest context imperativă. De la controversele trecutului sau ale prezentului (implanturile siliconice, eutanasia, avorturile, alegerea sinuciderii asistateă la cele ale prezentului sau ale viitorului apropiat (clonarea, ingineria genetică în folosul „îmbunătățirii” fetusului, nanotehnologia și neurotehnologiaă, se observă diversificarea conflictelor sociale asupra libertății de a folosi biotehnologiile, în scopul obținerii unui grad din ce în ce mai mare de control asupra trupului și identității și în scopul îmbunătățirii vieții, a percepției

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
în scopul vindecărilor și al sporirii capacităților fizic-intelectuale, în timp ce posibilitatea unui pericol sau a unei erori de „programare” nu este luată în calcul. În acest sens, transumanismul poate fi catalogat drept o orientare uniformă, cu infime diferențieri între microorientările componente. Clonarea, ingineria genetică și nanotehnologia sunt printre tehnoștiințele preferate, având în vedere atât activitățile curative întreprinse prin intermediul acestora, cât și cele de amplificare a tuturor capacităților umane. Spre exemplu, în privința nanotehnologiei (știința imaginată de Richard Feynman în 1959 și promovată ulterior

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
speranțelor religioase în formele seculare ale tehnologismului - vezi mai josă, previziunile cu iz științifico-fantastic, toate acestea îi discreditează pe transumaniști, cu toate că o parte dintre profetizările lor au devenit deja realitate (de la programele inteligente de șah până la criogenia maimuței pavian, de la clonarea anumitor animale până la rearanjarea nanotehnologică a atomilor, de la implanturile artificiale la demonstrarea în laborator a legăturii dintre celulele nervoase și procesoarele electroniceă. Dizolvarea graniței dintre fapt și realitate pare a se produce în cele mai mari grade în discursul transumanist

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
moduri în care mintea umană nu poate să-și imagineze în momentul de față, valorificând în același timp abilitățile umane. Cea de-a doua se referă la posibilitatea prin care oamenii creează ființe post-/transumane cu ajutorul tehnologiei genetice, al proceselor clonării sau prin dezvoltarea inteligenței artificiale. În oricare dintre aceste accepții, se păstrează perspectiva antropomorfizării, în timp ce alte voci, prezentând un grad mai mare de radicalitate, susțin emergența postumanului în alte dimensiuni, ontologice, sociale, politice, decât cele antropomorfe, pe care ființa umană

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
tehnologiei și Tărâmului Făgăduinței implementat prin intermediul acesteia. Pentru un biofizician precum Stock (2002Ă sau Silver (1997Ă, ingineria genetică vine în sprijinul luptei împotriva îmbătrânirii organismului uman și al schimbării biologice radicale prin fuzionarea cu cibernetica, iar pentru adepții transumaniști ai clonării, managementul reproducerii umane este un atribut pozitiv al alegerii genetice și al extinderii umanului în zona liminală mediată de biotehnologie și de nanotehnologie (vezi primul capitolă. Profetizările din științele tehnobiologice se regăsesc în tonalitățile vizionare ale inginerilor în robotică sau

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
secta religioasă raeliană, înființată de Claude Vorillon, fost jurnalist francez cunoscut sub numele de guru Rael. Acesta a întemeiat în anul 1997, în Bahamas, Clonaid, prima companie care își propune să cloneze oameni, pornind de la credința că procesul și rezultatul clonării reprezintă cheia vieții eterne (vezi site-ul clonaid.comă. Mai mult decât un cult religios, mișcarea internațională raeliană împărtășește convingeri în existența extraterestră, pornind de la povestea întâlnirii lui Rael cu un obiect zburător neidentificat și cu un extraterestru care i-

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
Astfel, forme de viață, luminiscente în mod sintetic, interacționează în spațiul virtual cu vizitatorul. De pildă, schimbările în colonia de microorganisme ale biobotului sunt monitorizate de către acesta și provoacă mișcarea și deplasarea lui în interiorul expoziției. Organismele artei transgenice create prin clonarea genei (Green Fluorescent Protein - GFPĂ izolate dintr-o meduză din partea de nord-vest a Pacificului sunt purtătoare ale acestei gene. Gena devine vizibilă cu ochiul liber (bioluminiscentă de o nuanță verde-deschis strălucitoră în momentul expunerii sub lumină ultravioletă. Artistul a creat

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
terminal - locuitor pasiv și handicapat al orașului teletopic (vezi Ghiu, 2002, pentru sintagma „omul terminal”Ă. În continuarea acestor idei, Virilio (1998Ă atacă nu doar inteligența artificială, ci și tehnologiile bioinformatice și anunță posibilitatea prefigurării unei „bombe genetice” întrucât, prin clonarea umană, generată de alcătuirea unei „hărți fizice a genomului uman”, hartă a „eugenismului”, se favorizează nu selecția naturală, ci selecția artificială. Noul model al umanității, pe care îl anticipă moralistul, model transuman sau transgenetic, derivă din experiențele conotate negativ ale

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
sau un Moravec, lucrurile pot evolua în direcții necunoscute și imprevizibile. Un alt domeniu, ingineria genetică oferă promisiuni atât în crearea de noi plante, animale sau recolte, în vindecare și în extinderea calității și a ciclului vieții, cât și în clonare și în modificarea geneticii embrionilor umani. Dacă umanul protezat sau interfațat în ipostazele cyborgului sau avatarului poate fi considerat o încercare de autodepășire, umanul transgenic are codul genetic manipulat până la limita sfidării proceselor evolutive darwiniene. În fine, nanotehnologia se angajează

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
nu mai este decât un pas, chiar dacă un pas dificil. Impactul acestei ultime oportunități este preamărit (vezi Stock, 2002Ă, considerat a culmina în transformarea ontologică fundamentală, diferențială și revoluționară a omului, în noutatea unei constituții genetice, mai mult decât tehnica clonării care se reduce la generarea de copii genetice ale oamenilor, de tipul gemenilor (deși implicațiile filosofico-psihologico-etice ale acesteia nu trebuie neglijateă. Dacă un critic precum McKibben (2003Ă afirmă că specia umană este „destul” de bună așa cum este ea în mod

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470

intelectualii laici și sistemul politic 4. Ca în majoritatea utopiilor, schimbul dintre instituțiile castaliane și zonele înconjurătoare continuă: de vreme ce toți castalienii sunt bărbați celibatari și nu au la îndemână altă formă alternativă de a perpetua comunitatea lor ascetică (nemurirea, regenerarea, clonarea etc.), copiii sunt recrutați pe baza performanțelor lor artistice și intelectuale, în urma cercetării minuțioase a școlilor din lumea reală. De asemenea, unii copii din elita lumească vin în Castalia doar pentru a se instrui, reluându-și apoi viața activă, după

[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642

este ceea ce ești În taină”. * „Au pierit bunele moravuri, dreptatea, cuviința, evlavia, credința!” (L.A. Seneca) Să ne Întrebăm și noi: Ce a pus În locul acestora contemporaneitatea? - o nouă etică: teama obsesivă de războiul nuclear, de impreviziunile Însămînțării artificiale și ale clonării necontrolate, de efectele drogurilor sau de insecuritatea „terorismului”!...Însă ordinea morală a societății și a vieții ar trebui să fie una naturală, izvorîtă din bunul-simț al conduitei morale, și nu una artificială, bazată pe coerciția legilor: „Moravurile fără legi pot

[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465

noi apeluri, aparatul trebuie să fie închis și apoi deschis. Iată de ce nu trebuie să fie permis accesul cu telefoane mobile în sălile sau zonele în care se discută lucruri sensibile sau se face trimitere la informații clasificate. Vulnerabilitatea la clonare este cea mai „elegantă” formă de a fura pe cineva, prin telefonia mobilă, fără să-i furi aparatul. Este de ajuns ca noii hoți să monitorizeze spectrul frecvențelor radio și să-și însușească perechea de numere a telefonului celular, atunci când

[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
cineva, prin telefonia mobilă, fără să-i furi aparatul. Este de ajuns ca noii hoți să monitorizeze spectrul frecvențelor radio și să-și însușească perechea de numere a telefonului celular, atunci când se face înregistrarea anonimă la un site de celulă. Clonarea este procesul prin care un hoț interceptează numărul de serie electronic, ESN, și numărul de identificare mobil, MIN, apoi programează aceste numere într-un alt telefon, transformându-l într-unul identic cu cel al posesorului de drept și utilizându-l

[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
raza altui site de celulă, de la aparatul nostru se transmite perechea de numere către site-ul celulă, pentru fixarea canalului de voce. Deși afirmația noastră pare cam defetistă, în concluzie, putem spune că nici un abonat nu poate fi ferit de clonarea telefonului său mobil. Ea se realizează cel mai mult în locurile aglomerate: parcări mari, aeroporturi, supermagazine, săli de concerte, stadioane și în toate zonele foarte aglomerate ale orașelor. Dacă puteți evita folosirea celularului în astfel de locuri, ați făcut deja

[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
realizează cel mai mult în locurile aglomerate: parcări mari, aeroporturi, supermagazine, săli de concerte, stadioane și în toate zonele foarte aglomerate ale orașelor. Dacă puteți evita folosirea celularului în astfel de locuri, ați făcut deja un pas mare spre evitarea clonării. În final, vă prezentăm câteva măsuri pe care statele civilizate le recomandă utilizatorilor de celulare pentru a le asigura propria securitate. Se spune că cea mai bună apărare împotriva celor trei vulnerabilități majore ale celularelor ar fi una foarte simplă

[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
o terță persoană care ar dori să intre în intimitatea casei noastre. 7.1.6. Securitatea pagerelortc " 7.1.6. Securitatea pagerelor" Pagerele, ca și aparatura descrisă anterior, sunt destul de vulnerabile la tentativele de interceptare din aer prin sistemul de „clonare” a lor, variantă în care pot fi prelucrate mesajele adresate unei pager anume. La începutul anilor 2000, un kit complet de echipamente, ceea ce înseamnă aparatura necesară interceptării pagerelor, calculatoare cu soft special, precum și un scanner, putea fi procurat, în SUA

[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852

dreptate sau nu ne e teamă mai puțin de riscul unui război atomic, de energia nucleară, în general. În acest început de mileniu, spaimele se grupează, se pare, în jurul manipulărilor genetice (modificarea și crearea de specii animale și vegetale, posibilitatea clonării animalelor și ființei umane), al poluării aerului, apei, subsolului (neliniștește mai ales ideea și imaginea încălzirii planetei). Omul modern și-a creat un posibil necunoscut în istoria umană: grație cunoștințelor sale și a succeselor tehnice, este posibil să se denatureze

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]