7,569 matches
-
și umbre albe faruri bengale pentru cohorta de îngeri fiecare urmează să-și doboare propria țintă un copil apucă umbra îngerului doar cu o mână o așază pe umeri aripa dăruită doar lui după care anunță prin glasul unui alt clopot de pene că din grădinile Edenului s-au prăbușit planete și numai în umbrele aripilor îngerii continuă truda de-a veghea din înalturi tirania aripilor aureolată numai de umbre. Cântec inițiatic Doar el își plimbă umbra trupului damnat să preamărească
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
știu. Atâta știu, că totul mi se părea târziu Și pentru mine, totul a fost doar începutul. Eram la Prut, spre seară, eram doar eu și Prutul. Încolo, Basarabii, Bugeacuri, Bucovine, Și maluri după maluri se prăbușeau în mine. Un clopot, peste ape, mai stins și tot mai rar Înfiora tăcerea de peisaj lunar. Am stat într-o visare nici nu știu câte ore Cătând, prin ceața rară, la satul lui Grigore, Și-alături, la Miorcanii și casa lui Pillat. Se desena o
Elegie la Prut by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/3132_a_4457]
-
oasele mele, jură moartea, că nu mint o iotă din ce știu! Mai jos, lângă un gard, cățelul pământului udă brusturii... Moartea se duce la el, îl ia în brațe și suspină: acum mă crezi!? se smiorcăie și coboară Malul. Clopotul bate-ntr-o dungă satul se vede ca un șir de colivii. Mă așez binișor pe mușchi și-mi scot din călcâi spinul de trandafir.
Poezie by Marcel Mureșanu () [Corola-journal/Imaginative/3008_a_4333]
-
cosașii. Masa de jucării Oare numai masa de jucării, amenajată atât de frumos de către copilul meu, nu echivalează, ea, singură, cu această poezie pe care o re/scriu, pe care o re/citesc? Sunetul Sunetul orașului... Nu aud sunetul orașului, clopotele toamnei, hurducăielile troleibuzelor, ambreiajul automobilelor! Îmi lipsește această natură artificială, cum uneori îmi lipsește natura cu zumzetul albinelor, fiorul frunzelor și tim-tamul ploilor! Și-mi lipsești, uneori, chiar Tu, iubita mea vorbă de vânt amoreic! Ești nervos Ești nervos, pășești
Poezii by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/3073_a_4398]
-
a mâncat noua rășină din parcuri: noaptea se petrec umbre tare ciudate, orașul pare stăpânit de niște noime de aceea trei borne se plimbă, amorțite, pavajul năpârlește ca un gușter gras, statui solemne se ascund sub poduri, pubelele valsează, un clopot n-are glas hingherii se ascund, măturătorii negri de frică au intrat în greva foamei lor, pe la răscruci, hîrtii și pungi dansează, spre luna plină urlă haitele de câini. primarul fanfaron cu urechi înfundate doarme păzit de un cerber din
Poezii by Dan Dănilă () [Corola-journal/Imaginative/3072_a_4397]
-
ureche? de fapt, puține strofe au mai rămas. degeaba pârleaz, poarta-i tot mai înaltă, nu se nasc arhitecți pe oricare maidan, nu faci vikingi din marinari de baltă. *** nu urăsc viermii, dar există oxiuri verticali? la festin, chemați de clopote, dușmanii care numai acolo se mai suportă între ei, visează un imn cu totul nou, salvarea generală - dar goi de-ar fi, tot s-ar fura între ei de luni milogii de la catedrală îi îndeamnă - fraților! dar ei sunt orbi
Poezii by Dan Dănilă () [Corola-journal/Imaginative/3072_a_4397]
-
îmi încep lucrarea, din zori: pregătesc prosoapele, scăldătoarea aduc rînduri-rînduri de ape(de lacrimi) o trec prin ele și o înfățișez în clară lumină ca pe un prunc îmbăiat cînd lăutul se va fi împlinit inima ale cărei bătăi de clopot greu nu le mai auzeam (deși ele sunau tot timpul) ar putea fi aceea care auzul mi l-ar reda-întregit văzul mi l-ar reda-întregit pe mine m-ar reda întregit și-n raza inimii Celei de stele-prunc m-ar
Poezie by Doina Pologea () [Corola-journal/Imaginative/3242_a_4567]
-
sunt pe cât s-ar cuveni poate de aceea aștept să se facă seară Viața într-un lacăt Viața într-un lacăt e o viață într-un lacăt poate fi un arc poate fi o rotiță poate fi o limbă de clopot într-un gât de viperă poate fi ceea ce nici nu a visat că poate fi poate fi gara monumentală din québec sau un marfar într-o haltă din românia poate fi nasturele de la pijamaua ta roz sau o monedă veche
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
azur, Azot, Calciu, caliciu, Fier, fiare, fiere, cărbune cândva aprins, Carbon, Sulf, și tu, sulfină, Pb otrăvit, atribut rodnic al norilor, Se, lunar seleniu, Ag, argint, agent angelic fără prihană, Natriu, atriu natal, sare a lacrimii de odinioară, Clor și clopote, clorofile, clocote ale sângelui, Heliu, heliotrop, Helios, Tu, Oxigen, Aer, Aur, văzduhuri sub Carul Mare, și tu, H²O, apă botezătoare... Înapoi, toate, Acolo, în marele, dreptul Tabel ! Vers, verset printre viermi, rime și râme, rumegușuri, virgule de sânge, schelete de
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
copacii, prin ganguri tai din plin, Să poți ajunge-n stradă, miresmele năuce. Femeile trec leneș și parcă mai rămîn; Oh, coapsele și sînii de-abia îi mai pot duce Și-o mînă ridicată a lene e un chin; Bat clopotele vesel, în aer crește-o Cruce Și-ți limpezește clipa-n bezmeticul destin... Mereu trec flori pe lîngă noi, se uită... Mereu trec flori pe lîngă noi, se uită Uimite la ce facem, cum iubim, Și le apuc-un fel
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
în pofida unității stilistice care marchează profund opera sculptorului. Relația dintre pasiv și activ, dintre feminin și masculin, dintre volum și suprafață, dintre substanța imanentă și transcendența universului livresc este miza întregului scenariu pe care Călărășanu l-a imaginat la Baia Mare. Clopotul, o formă stabilă în repertoriul său de forme, și alfabetul opac, reperul grafic desemantizat, o altă constantă a imaginarului pe care sculptorul l-a acreditat deja, se regăsesc în egală măsură în cele două lucrări, atît ca preocupări în sine
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
exotică, populează ceea ce putem numi, la modul optimist - rezervație, pesimist - ghetou, ori neutru - cazarmă. M-am întrebat deseori cum de s-a ajuns aici; cum de, fără să fim în chip propriu amenințați cu dispariția, ne-am pomenit imobilizați sub clopotul unei izolări funciare, demnă de cea mai sublimă ratare a pariului unui creator cu mediul, sau de încurajare a zborului frînt prematur. Cu alte cuvinte, s-a instalat în țarcul nostru un soi de adiaforia, o indiferență ori nepăsare soră
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]
-
de a strânge laolaltă. „Trăim, constelații de munte și mare, / Prin copii, veșnică noastră mișcare”, Între munte și mare, p. 84). Și totuși, cuvantul rămâne salvator: „cred că eu, numai eu / putrezesc cu fiecare clipă / netrasă-n cuvânt / că un clopot de ceară e clipă / că un sarcofag de pământ” (Pentru semenii mei, p. 111). Dacă femeia este geneză existenței, pentru bărbat, pentru cine trăiește finitudinea și ajunge în ipostaza de poet, cuvantul trebuie să fie geneză ființei. Dar, oare, se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
sau ocult./ Sunt cărți care te-nvață metoda,-n limba francă, - nu căuta-n depozit, ci pe pult./ Poți să le vezi uitate, din când în când, pe-o bancă: au foi volante ca frunzișul smult./ În rest, dacă ești clopot, să nu scoți nici un dangăt: fii bronz/ placid, precaut și adult.// Gângăniile strivite-n ceaslovul lui Ion Creangă s-au făcut litere de mult// De mult.". Sincer? Mie numai aici.
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
o face să cadă în aridul teren al stereotipiei. Ce m-a deranjat cel mai mult este că pelicula cade în vechiul clișeu "de a da vina pe el". Nu înțeleg de ce regizoarea nu folosește absolut nimic din romanul autobiografic Clopotul de sticlă și de ce filmul se axează doar pe idila dintre Sylvia și Ted (acesta era și titlul inițial, mai ilustrativ altminteri). Ecuația poziționată de peliculă sună așa: cât e cu "pe atunci nu încă poetul laureat al Marii Britanii", eroina
O scuză și două noutăți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10952_a_12277]
-
tresărind în cercuri albe/ el cutremură o barcă’’ - Lacul). Peste el trece o punte îngustă de lemn, la capătul căreia urci câteva trepte ca să ajungi la o bisericuță făcută tot din lemn, unde la ora 18.00 fix se trag clopotele pentru slujba de vecernie. Impresionant până la lacrimi cum părintele Dumitru Ichim și preot diacon Chirtu din Richmond Hill înalță ruga de seară către Dumnezeu, în acest colț de rai, uitat parcă de lume, unde timpul pare că s-a oprit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Ad-la hârcă, Fâș. fâș. CUIUL Surd și crud trăsnesc prin lemn Până când, scurt, oțelul Necruțătorului îndemn își răstignește țelul. VULTURII Sus, în aer fără baer, Vânturați pe-un val de vaer, Când ici când departe hăi, Ne văietăm peste văi. CLOPOTUL Sunt limba cerului, i-ating palatul, și-al metalelor toate, inalțător, tenorul. Mult după ce-mi sting glasul, îmi rămâne cântatul în argintul albastru unde-l aude norul. PING-PONG Vazduh candid străfulgerat de fulgi și fluturi, Dueluri eterate ș-încaeră zăpada
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pot cosi tăcerea din brădet, Dar, lăcrimînd, legitimă mirare, Limba română m-a născut poet. De-aceea-i sărut mîna și îi zic: “Turlă a mea, alunecînd din soare, Fără de tine n-aș fi fost nici boare, Nici plop pe deal, nici clopot, nici nimic.” Inscripție pe catedrala de aur a limbii române Nu se putea să nu provenim dintr-un neam infinit, izvodit din lacrima strămoșilor daco-romani și ctitorit în imensa Columnă a lui Traian. Toate drumurile duc la Roma și pornesc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
la noi. Fiindcă forțele necuratului nu pot sta pe apă. Și atunci sunt purtate pe coji de nucă. Ieri, cineva l-a visat pe ăla din odaia verde și l-a dibuit. Se zice că ar avea o turnătorie de clopote la Zemun. - Pih, ce mai corăbioare cu vrăjitoare sunt cojile astea de nucă, și mai vreți să-l opriți pe vrăjitor. Geaba atîta trudă! D^ăștia ca el trec apa și pe coji de ouă - le-a rîs în față
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
sabie decît de furculiță. Dar ura e o treabă care se învață vreme de generații. E un dar. Ca o voce frumoasă. Un dar mai periculos decît orice sabie. Dacă l-aș avea n-aș fi soldat, ci turnător de clopote de cealaltă parte a fluviului dumnezeiesc care e Dunărea din Zemunul vostru, mademoiselle Tenecki, aș bea vin din cel mai frumos clopot, dintr-o ureche mi-ar crește salcie, din cealaltă struguri și m-ar durea sufletul pentru orice cocoș
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
Un dar mai periculos decît orice sabie. Dacă l-aș avea n-aș fi soldat, ci turnător de clopote de cealaltă parte a fluviului dumnezeiesc care e Dunărea din Zemunul vostru, mademoiselle Tenecki, aș bea vin din cel mai frumos clopot, dintr-o ureche mi-ar crește salcie, din cealaltă struguri și m-ar durea sufletul pentru orice cocoș de fier de pe acoperișul turnătoriei dumitale. Aș ședea frumușel în barca mea, aș trage la pești înțelepți și poate aș urî și
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
fereastră / în pod șobolanii bat darabana // te-au trădat amanta poemele pictorii flamanzi / te-a trădat până și aroma portocalei / nimeni nu îți întinde colac de salvare / în această noapte în această fiestă onirică // lungă nesfârșită insomnie // și deodată bătaia clopotului de dimineață / zguduie geamurile patul pereții / ce se prăbușesc peste tine / și adormi sub molozul orelor." Liniște și plenitudine. "Sunt contabilul senectuții mele" (în "Poem robust I"), proclamă autorul, nu de la masa de scris, ci: "Ghemuit lângă soba pâlpâind mediocru
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
este numele tău bătrânețe". Gândul la extincție este împăcat de însăși prețuirea tandră pe care poetul o are pentru vârsta la care se găsește, în "Începutul unui altfel de poem" (p. 488): "Udatul florilor la ceasul înserării argintat / de sunetele clopotului bisericii romano-catolice / clipe lungi petrecute în etajul cărților / o sonată de Telemann eventual o sonată / de Mozart (cu Clara Haskil la pian) // ce ți-ai dori mai mult bătrânețe" // poate o moarte calmă venită cu zborul fluturelui / ridicat de pe tufa
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
ar trăi cu gîndul la rente și despre care abia un mic procent dintre cetățeni (înamorați într-un procent mult mai mare de Gigi Becali) pare să fi auzit. Filosofia despre scriitori a lui Cătălin Avramescu e săracă cu duhul. Clopotul de la Putna Ei, pentru că tot a venit vorba, despre referendumuri: acela orchestrat cu dezacorduri flagrante și costuri frapante de către TVR, menit a-i identifica pe "Marii Români" din toate timpurile și din toate domeniile, întrece în nonsens orice inițiativă patriotică
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10168_a_11493]
-
care este, pe bune, cel mai mare român", a constatat Andrei Gheorghe, cu acuratețea gramaticală și stilistică pe care i-o știm, și asta în prezența autorului unei cărți despre poet, Dan C. Mihăilescu, căzut, el, pradă limbii vrăjite a clopotului de la Putna care (între-bați-l pe el, dacă nu mă credeți!) ar rosti în eternitatea lor de bronz numele lui Ștefan cel Mare. "în plină invazie comercială, campania TVR ne-a oferit cultură", scrie Laurențiu Ciocăzanu în Evenimentul zilei. Sfântă mare
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10168_a_11493]