1,115 matches
-
de-a lungul țărmurilor Mării Negre. În această perioadă, (aproximativ 1.200 - 1.400), statele succesoare ale Rusiei Kievene s-au bucurat de independență pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp. Galiția-Volânia a trecut sub suzeranitatea Imperiului Mongol, dar cnejii locali au încercat tot timpul să câștige sprijinul puterilor europene pentru recucerirea independenței. În această perioadă a fost proclamat primul „Rege al Rutenilor”, până atunci conducătorii rușilor fiind numiți Mari Cneji”, sau Cneji”. În timpul secolului al XIV, Polonia și Lituania
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
timp. Galiția-Volânia a trecut sub suzeranitatea Imperiului Mongol, dar cnejii locali au încercat tot timpul să câștige sprijinul puterilor europene pentru recucerirea independenței. În această perioadă a fost proclamat primul „Rege al Rutenilor”, până atunci conducătorii rușilor fiind numiți Mari Cneji”, sau Cneji”. În timpul secolului al XIV, Polonia și Lituania au purtat o serie de războaie împotriva mongolilor, iar cea mai mare parte a Ucrainei a trecut sub controlul acestor două puteri. Mai precis, teritoriile Volîniei din nord și nord vest
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
a trecut sub suzeranitatea Imperiului Mongol, dar cnejii locali au încercat tot timpul să câștige sprijinul puterilor europene pentru recucerirea independenței. În această perioadă a fost proclamat primul „Rege al Rutenilor”, până atunci conducătorii rușilor fiind numiți Mari Cneji”, sau Cneji”. În timpul secolului al XIV, Polonia și Lituania au purtat o serie de războaie împotriva mongolilor, iar cea mai mare parte a Ucrainei a trecut sub controlul acestor două puteri. Mai precis, teritoriile Volîniei din nord și nord vest au trecut
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
, comuna Coroieni, județul Maramureș datează din anul 1706. Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Biserica se află pe lista monumentelor istorice, . Satul Drăghia este atestat documentar din 1541 avându-și numele de la cneazul întemeietor Drag. Biserica veche cu hramul „Sfinții Arhangheli”, situată în partea de nord a satului în locul numit „Țintirim”, a fost construită din contribuția credincioșilor în anul 1706, după cum reiese din inscripția de pe bârna peretului din stânga ușii de la intrarea în biserică
Biserica de lemn din Drăghia () [Corola-website/Science/316046_a_317375]
-
primească creștinismul dinspre Constantinopol, și nu dinspre Roma. Hanul Boris a acceptat și a fost botezat în septembrie 865, luând numele nașului său de botez, împăratul Mihail. Titlul păgân de „han” a fost abolit, în locul lui luându-și numele de „cneaz”. Conform unor comentatori, convertirea la creștinism nu a fost cauzată de invazia bizantinilor. Conducătorul bulgar și-a dat seama că introducerea unei singure credințe va încheia consolidarea națiunii bulgare în curs de dezvoltare, care era încă împărțită pe baze religioase
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
cu încetul statul bulgar prin intermediul credinței comune și să îl transforme într-un stat satelit, întrucât, în mod normal, cele mai înalte locuri în ierarhia nou-fondatei Biserici Bulgare urmau să fie ocupate de preoți bizantini care predicau în limba greacă. Cneazul Boris I a cunoscut acestea și, după ce Constantinopolul a refuzat să acorde autonomie Bisericii Bulgare în 866, a trimis la Roma o delegație, transmițându-și dorința de a urma creștinismului în rit apusean, alături de 115 întrebări adresate Papei Nicolae I.
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
Bulgară a fost recunoscută ca Biserică Ortodoxă Autonomă, sub conducerea supremă a patriarhului Constantinopolului. În 893, limba bulgară veche sau slavona a devenit a treia limbă oficială, recunoscută de biserici și utilizată pentru slujire dar și în literatura creștină. Deși cneazul a reușit crearea unei Biserici autonome, înalții ei ierarhi erau greci, iar cărțile de cult erau și ele în limba greacă, ceea ce împiedica eforturile convertirii populației la noua credință. Între 860 și 863, călugării bizantini de origine greacă Chiril și
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
urmărind să convertească Moravia Mare la ortodoxie. Aceste încercări au eșuat, iar ucenicii lor Clement al Ohridului, Naum al Preslavului și Anghelarie, care fuseseră izgoniți din Moravia Mare, au ajuns în Bulgaria și au fost primiți călduros de către Boris I. Cneazul bulgar a susținut crearea a două academii teologice conduse de acești ucenici, unde clerul bulgar urma să fie învățați în limba locală. Clement a fost trimis la Ohrid, în Bulgaria de sud-vest, unde a dăscălit 3500 de elevi între 886
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
medieval menționat în tabelele comisiilor de recenzare din anii 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831 , cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773), a cărui datare poate fi coborâtă până în cumpăna secolelor XV-XVI, când în localitate sunt atestați mai mulți cneji români. De la această predecesoare, rectitorită în 1726, actuala biserică a preluat clopotul mic, turnat spre „Gloria in Excelso Deo anno 1693” și câteva icoane prețioase; cea de hram este atribuită „popii” Simion Zugravul din Pitești.
Biserica de lemn din Poienița Tomii () [Corola-website/Science/321131_a_322460]
-
Biserica de zid cu hramul „Sfântul Nicolae” din Leșnic, comuna Vețel, județul Hunedoara, a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Între vechile ctitorii ale cnezilor români din părțile Hunedoarei, monumente de o însemnătate istorică și artistică aparte, se numără și mica biserică din satul Leșnic, comuna Vețel, localitate situată la aproape 18 km. est de Deva, în stânga Mureșului. Lăcașul are un plan simplu, de tip
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
analize. Ținând seama de analogiile ce se pot găsi atât arhitecturii cât și picturii, biserica a fost încadrată cronologic în ultimii ani ai sec. XIV. sau la începutul sec. XV, în sprijinul acestei datări fiind invocată și atestarea documentară a cnezilor din Leșnic la sfârșitul sec. XIV. În anul 1386 cneazul Dobre, fiul lui „Ioan de Lesnuk”, era întărit în stăpânirea unui munte de la izvoarele văii Leșnicului, numit „locul de vărat Boya”. Dobre românul, fiul lui Ioan din Leșnic (Dobre Olahy
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
arhitecturii cât și picturii, biserica a fost încadrată cronologic în ultimii ani ai sec. XIV. sau la începutul sec. XV, în sprijinul acestei datări fiind invocată și atestarea documentară a cnezilor din Leșnic la sfârșitul sec. XIV. În anul 1386 cneazul Dobre, fiul lui „Ioan de Lesnuk”, era întărit în stăpânirea unui munte de la izvoarele văii Leșnicului, numit „locul de vărat Boya”. Dobre românul, fiul lui Ioan din Leșnic (Dobre Olahy fily Iwan de Lesnek) căpăta de la regele Sigismund de Luxemburg
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
Olahy fily Iwan de Lesnek) căpăta de la regele Sigismund de Luxemburg „cnezatul pădurii regale Leșnic” din pertinențele cetății Deva împreună cu muntele învecinat Muntele Mic („Kyshavas”), pădure pe care cele două râuri numite Leșnic o înconjoară. Aceste dovezi documentare îndreptățesc considerarea cneazului Dobre drept ctitor al bisericii din Leșnic. Sondajele arheologice întreprinse în cursul lunii mai 1984 la Leșnic au fost prilejuite de lucrările de restaurare a acestui monument arhitectonic, urmărindu-se completarea datelor privind evoluția sa. În interior a fost trasată
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
sicriului lui Ioan II, pentru aventura sa nereușită. În anul 1147, cumanii au trecut Dunărea și au ocupat cetatea Demnitzikos. Manuel a expediat în susul râului flota bizantină, însă nomazii plecaseră. Grecii i-au ajuns din urmă nu departe de teritoriul cneazului Halici și i-au zdrobit. Călăreții stepelor au primit o lecție bună și de acum încolo, numai zvonul că se apropie armata lui Manuel îi silea pe cumani să-și întoarcă îndărăt căruțele și să dispară în stepele fără de margini
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
Albotă a ajuns chiar vornic mare"." Descendența Flondorilor din Alexandru Lăpușneanu este totuși incertă. Această opinie este susținută și de Filip-Lucian Iorga ( 2013) care afirmă că..."un document fals a născut istoria conform căreia neamul Flondor-Albotă-Ciudin ar descinde dintr-un cneaz Constantin din Kiev, fiu natural al lui Alexandru Vodă Lăpușneanu. Familia Flondor a deținut timp de patru generații funcția de "vornic" de Câmpulung pe Ceremuș (sau Câmpulung Rusesc), dregătorie cu caracter judecătoresc și administrativ, dependentă de Starostia (primăria) de Cernăuți
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
masacrat locuitorii marelui emporium de la Rasht, iar în primăvara anului 1669 și-a stabilit cartierul general pe insula Suina, de unde a reușit în iulie să înfrângă flota persană trimisă împotriva lui. devenise în acel moment un om puternic, cu care cnejii și principii din regiune au intrat în tratative. Razin s-a reîntors în august 1669 la Astrahan și a acceptat o fertă de grațiere a țarului Alexei Mihailovici. În 1670, Razin, care se îndrepta în mod oficial spre cartierul general
Stenka Razin () [Corola-website/Science/317447_a_318776]
-
de acest fel, doar domul Bazilicii Sfântul Petru din Roma, construită în secolul al XVI-lea, a întrecut imensitatea ei. Se spune că slujbele ținute în Sfânta Sofia erau grandioase, iar participarea la una din aceste slujbe a determinat delegația cneazului Vladimir I să opteze pentru creștinarea rușilor de către Patriarhia de Constantinopol. Ultima ceremonie creștină a fost ținută la data de 29 mai 1453. În prezent oficialități ale Patriarhiei Ecumenice și ale Sfântului Scaun întreprind demersuri pentru restituirea Sfintei Sofia către
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
înăbușe cu succes cele două rebeliuni, îl ucide pe Skleros în 979 iar 10 ani mai tarziu, celălalt Bărdaș, Phocas, cere iertare și depune armele împăcându-se cu împăratul. Tot în 988 Vasile al II-lea încheie o alianță cu cneazul rus Vladimir I, acesta accepta să predea imperiului orașul Chersones din Crimeea (pe care il ocupase) și să pună la dispoziția Imperiului Bizantin 6000 de soldați. Pentru a întări această alianță Vladimir se căsătorește cu prințesa Ana, sora împăratului și
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
Acropole în care fusese transformat Parthenonul. Vasile al II-lea Bulgaroctonul readuce în granițele imperiului și Armenia, părți din hanatul Khazar, în special zona Crimeii dar și sudul Italiei. Având nevoie de ajutor, Vasile al II-lea apelează la marele cneaz de Kiev, Vladimir, conducător puternic, dar păgân. Împăratul s-a oferit să i-o dea de soție lui Vladimir pe sora să Anna dacă prințul vareg se va converti la creștinism. Vladimir a considerat că o căsătorie cu o prințesă
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
căreia îi spun Bojki (Boemia). Francii și "croații cei Mari", cum ar fi croații necreștini, numiți tot "croați albi", sunt vecinii lor. Acolo, apoi, trăiau acești sârbi din vechime”. Unii sârbi albi au migrat spre Balcani între 610-626, conduși de Cneazul Necunoscut. Sârbilor albi li s-a oferit provincia Salonicului (), regiunea greacă Macedonia de azi, de către împăratul român Heraclius cel Tânăr că dar pentru victoria acestora împotriva avarilor eurasiatici în Dalmatia. S-au stabilit astfel în zona numită "Servia", situată la
Sârbi albi () [Corola-website/Science/316500_a_317829]
-
parțial eronate, deoarece turnul clopotniță nu data din perioada ștefaniană. Totuși, este posibil ca domnitorul să fi adăugat un pridvor deschis, asemănător celui de la Mănăstirea Putna. În această biserică a fost înmormântată și prima sa soție, Evdochia de Kiev, sora cneazului Simon Olelkovici și fiica principelui Olelco, cu care se căsătorise la 5 iulie 1463. Ea a decedat la data de 25 noiembrie 1467. Piatra de mormânt a doamnei Evdokia a fost descoperită în interiorul bisericii cu prilejul cercetărilor arheologice desfășurate între
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
veniturile și cu toate bunurile, câri asculta de acest Tîrg de Siret și Volhoveț, neloîndu-se nimic pentru noi îndărăt de aici înainte, le-am dat, cît va fi în viață, surorii Domnului nostru, craiul Poloniei și altor țări și marelui cneaz Alexandru sau Vitold, Cneaghinei Rimgailla, fosta soție a noastră”." Administrativ, Volovățul a fost o vreme ocol domnesc, indicând că a fost un grup de sate domnești alăturate unui târg, cetate sau curte. În documentul din 13 decembrie 1421 sunt amintite
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
biserică românii au fost nevoiți să-și construiască o altă biserică. Biserica parohială cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” a fost construită între anii 1755-1757 din piatră de râu cu mortar de var, prin strădania ctitorilor: Andrei Iacobovici, soția acestuia Maria, cneazul Ștefan Pârva împreună cu hălmăgenii și leștiorenii. Mormintele ctitorilor se află în interiorul bisericii (intrare bărbați stânga și naos sub fereastra de nord). Biserica este construită în stil baroc având dimensiunile de 31/12 m. Frumoasa pictură în frescă de pe pereți, cât
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
dar în 1399 a fost înfrânt de rivalii săi, sprijiniți de Timur Leng, Timur Kutlug Han și emirul Yedighe (Ideghei,Edigu) în bătălia de pe Worskla. Se menționează că Devlet Berdi trăia în exil în Lituania bucurându-se de auspiciile marelui cneaz Și după cronicari poloni, Hadji Ghirai ar fi fost fiul sau nepotul lui Tohtamâș și s-ar fi născut la Trakai, capitala de atunci a Lituaniei. Într un document provenit de la nepotul său, numit și el Hadji Ghirai, din anul
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
cu sprijinul lui Vitautas, el a reapărut în Crimeea, în fruntea a 16,000 de luptători nogai.La un moment dat s-a văzut silit să fugă înapoi în Marele Cnezat al Lituaniei, la Lida,fiind oaspetele și vasalul marelui cneaz Sigismund Kestutatitis sau Kejstutovici (1432-1440). Primele documente în care este menționat Hadji Ghirai datează din anul 1433 și se referea la luptele ce le a dus cu genovezii din Kaffa (Kefe). Prin anul 1440, după cum relatează cronica lui M.Stryikowski
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]