5,610 matches
-
joc, un fel de testare a limitelor. Ideea unei Clio Aames în carne și oase -pielea ei, vocea, ideile, ochii, trecutul, lucrurile pe care le ura sau iubea, speranțele ei, prioritățile, sângele, unghiile și pantofii și menstrele și lacrimile și coșmarurile, dinții și saliva și râsul, amprentele pe care le lăsa pe pahare - gândul că ar avea genul ăsta de trecut concret și solid, acest „a fost odată“, era mult prea mult pentru mine (un alt motiv pentru care nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
69741 ochi O ochi Storr L.O, „Totu-i în trecut....52927 Storr ochi ochi filme.....61229 Storr M R, Aspectul dar ochi ochi 12 halbe de bere și un kebab....55693 Storr Dr. D ochi ochi ochi Stor re coșmaruri....51862 Storr Ed, Are coșmaruri....51862 Storr H, „Tu ară Face oameni în toată firea să plângă...55766 Storr F.M, Se întreabă ce n-a mers bine....507 D, Sângele nu se coagulează...51153 Storr G, Are un trifoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
L.O, „Totu-i în trecut....52927 Storr ochi ochi filme.....61229 Storr M R, Aspectul dar ochi ochi 12 halbe de bere și un kebab....55693 Storr Dr. D ochi ochi ochi Stor re coșmaruri....51862 Storr Ed, Are coșmaruri....51862 Storr H, „Tu ară Face oameni în toată firea să plângă...55766 Storr F.M, Se întreabă ce n-a mers bine....507 D, Sângele nu se coagulează...51153 Storr G, Are un trifoi cu patru foi, e ghinionist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spuneți că și pe el l-a atacat rechinul? Nimeni încuviință cu o mișcare vagă din cap, ca și când întrebarea ar fi venit de undeva dinăuntrul propriei sale minți. Pe noi toți. Către sfârșit, mătușa mea nu mai recunoștea oamenii. Avea coșmaruri. O umbră în creierul ei, dinți și ochi. Se trezea în toiul nopții, îl vedea pe unchiul în pat, lângă ea și se furișa la parter ca să sune la poliție. Le spunea că e un intrus în casă. Uneori îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
venit din nou și au verificat casa căutând scurgeri de gaze, ne-au verificat mâncarea, au verificat pereții și tavanele încercând să găsească ceva care ar fi putut cauza lucrul ăsta, o otravă. Dar n-au descoperit nimic. Am avut coșmaruri. L-am văzut în vise. Teoriile i-au facilitat apariția. Cifre și matematică. Nu voia să înceteze cu vizitele nocturne. Cine o să fie? Încercând să stai treaz. Cine urmează ce urmează ce va fi luat acum? Până la capăt, existând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se umflă și se dezumflă. Ochiul ludovicianului este un zero negru ca noaptea, o picătură de cerneală, o gaură întunecată afundată adânc în lume. Rechinul-gândului pare să asculte. Sau să gândească. Undeva foarte jos, ochii mei zbat în somnul profund. Coșmaruri. M-am trezit dintr-odată, intrând în panică atunci când am văzut cuverturile nefamiliare care mă acopereau și, ca prin ceață, tavanul necunoscut de deasupra. După care mi-am adus aminte unde mă aflam. În dormitorul Primului Eric Sanderson. Mușchii mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
agenți de influență compromit, năclă... Reportera îmi prinde brațul, în felul apropiat al tinerelor: Aveți o poveste. Și ceva de spus. Grav. Tare-aș vrea să beneficiez de un interviu lung-lung. Să profit de tot ce știți. Cunoașteți din interior coșmarul. Eu n-am apucat să fiu decît "șoim al patriei". Și pionieră, atîta. Direct, habar n-am cum a fost, aveam zece ani la revoluție. Haideți, Iordana Marievici, acceptați o carte de convorbiri. Fata asta știe ce vrea. Modalitatea dialogului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și erotic. Atunci să citească un roman de Sandra Brown, scris de Emil Iordache. Dacă se îndrăgostește de Iordache, intră în Cartea Recordurilor. Exagerezi cu "efectul de real" al romanelor tale", nu mă tolerează vocea de-a doua. În loc să am coșmaruri cu ploi de gheață (freudist, s-ar descifra așa: o imensă nevoie de tandrețe, un uriaș rezervor afectiv neconsumat), în loc să mă simt ca pielea de pe tobă, bătută și răzbătută pînă la a nu mai ști dacă a fost vreodată animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Am mult de așteptat ("Ar mai lipsi, se-aude vocea de-a doua, să te plîngi c-ai fost nedreptățită. Că n-o meritai. Ba o meritai".), dacă nu-i nimeni prin preajmă. O balcîză tragică, prost îmbrăcată, încercănată de la coșmaruri, pierdută într-o stație de autobuz, așa arăți, Iordana Marievici: mohorîtăuzatădestrămată și, pe deasupra, cu bereta SUA uitată pe cap. Mă atinge cu palma pe spate și spatele mi se îndreaptă: Refuz domnește să ne despărțim ca doi boschetari. De ce mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
toate cele trei cicluri sunt măști ale autoarei. Indiferent la ce persoană se relatează, prima sau a treia, narațiunile includ momente poematice: stări de încântare, uimire, beatitudine, dar și, în măsură considerabil mărită, anxietăți, nevroze, suferințe psihice și fizice, exasperări, coșmaruri. Mijloacele operaționale variază în funcție de aceste conținuturi. Când obiectul demersului narativ este o maladie, ponderea interesului stârnit în cititor e dată de analiza psihologică. În Okurina, mirosul de mucegai al unor foi de pergament reactualizează în simțul olfactiv al unui bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
balon scofâlcit. Pătrunsă, în somn, de frig, ea are senzația de a fi ținută, pe la spate, în poziție fetală, ca în copilărie, de către bunică-sa, acum rece țestoasa. Aceeași bunică îi strigă din pământ că nu mai poate de frig. Coșmarul e spart de un țipăt ascuțit, vestitor de naștere. Pentru ca un personaj să aibă coșmaruri, nu-i neapărat necesar să fie bolnav sau să fie în criză. Dormitând pe o plajă, o fată își vede prietena înotând în larg, înconjurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spate, în poziție fetală, ca în copilărie, de către bunică-sa, acum rece țestoasa. Aceeași bunică îi strigă din pământ că nu mai poate de frig. Coșmarul e spart de un țipăt ascuțit, vestitor de naștere. Pentru ca un personaj să aibă coșmaruri, nu-i neapărat necesar să fie bolnav sau să fie în criză. Dormitând pe o plajă, o fată își vede prietena înotând în larg, înconjurată de rechini cu gurile larg deschise. E vorba de o situație visată și naratoarea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
restitui copiilor ei; singurul mod de a-i fi făcut să tacă din gură era prin adormire. Se strecoară în visul copiilor, în acel vis din starea de reverie ce pregătește somnul. Îngroziți de chipul ei, visul se transformă în coșmar și baba apucă somnul cu mâna, îl ascunde sub fuste, să nu zboare și dusă e. Fuga acasă la copiii ei, cu darul. În verile foarte umede, la cerere, poate provoca ploi cu broaște. Copiii ei, la fel ca cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tălmăcitorii de vise la care ai acces. Nu am vis, răspunde ea sec. Nu? Atunci e momentul să începi să visezi. Nu-ți mai lua pilulele înainte de culcare, lasă-ți durerile să te copleșească în timpul somnului, să te trezească în coșmaruri, lasă-te să visezi, mai exact, să-ți cunoști visele. Nu trebuie să iei ad litteram tot ce-ți spun, dar trebuie să crezi că este un mic adevăr în ce spune fiecare. Puse cap la cap, tot ce vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
va urma să doarmă cu ajutorul somniferelor. Un somn regenerator, binemeritat după patru ore de travaliu intens, de nemijlocită concentrare și căutare temeinică. Părea că-și pune toate speranțele în acel somn, ca și cum el s-ar fi putut termina într-un coșmar ce ar fi derulat timpul înapoi, înainte de vizita ei la doctor. Și-atunci, întors în urmă, poate, timpul s-ar fi răsucit în mod miraculos și s-ar fi desfășurat altfel. Prin urmare, și-a luat în mod conștiincios medicamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aceste trei luni în care timpul ei a fost arestat. Rechinii războinici cu ochii albaștri "We are such stuff that dreams are made on" Amintirea. Nemărginirea mării. Mirajul numelui O amintire îmi revine mereu, de la o vreme, cu insistența unui coșmar. Deși ține de memoria mea îndepărtată, este deosebit de clară și vie, dar în același timp incompletă, pentru că nu o pot lega cronologic sau spațial de alte evenimente din viața mea. Mi-amintesc o plajă cu malul foarte înalt, un povârniș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mea. Și acum acest crâmpei de memorie rătăcită, ce n-o pot localiza în timp și spațiu, croită din aceeași materie cu cea a viselor, îmi aparține de-acuma mie. Într-o vreme, această amintire mă hărțuia periodic, ca un coșmar; era perioada în care mă simțeam foarte singură. Acum revine mult mai rar, probabil în întâmpinarea aceluiași sentiment. Și, curios, îndată ce mintea mea o derulează până la capăt cu lux de amănunte și plastice detalii, mă simt dintr-odată mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
devenit melancolică și irascibilă. La sfârșitul orelor de școală, când se trezea singură acasă, o stare persistentă de marasm punea stăpânire pe ea, stare ce avea s-o țină până spre dimineață. Somniferele nu făceau decât s-o arunce în coșmaruri ce se repetau în cascade. Era mereu în autobuzul în care și-a uitat umbrela, față în față cu un amic al ei, pe care nu-l întâlnise de ani. Stăteau amândoi jos și ea a împins umbrela udă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
culoarul autobuzului. De fiecare dată percepea aproape organic cum cădeau picăturile de ploaie pe podeaua autobuzului și atunci se trezea brusc, mergea la baie, se întorcea în pat și încerca să-și reia somnul. Eșua mereu în același gen de coșmaruri legate de recuperarea umbrelei, care îi curmau somnul brusc, ca și cum ea ar fi vrut o confirmare că visul ei manifest și inocent de copil ar putea fi aievea. Câteodată, trezirea se producea când ea era deja jos din autobuz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
izbutit să-l întrebe nimic, a închis telefonul, a făcut o baie cu săruri de mare, a băut un pahar cu apă și s-a culcat. Imediat, a urmat seria viselor manifest ce se terminau într-o altă categorie de coșmaruri. Scenariile din jurul pierderii umbrelei reproduceau acum întocmai realitatea. Abia acum pierderea umbrelei a devenit o certitudine, sensul dispariției ei nu mai putea fi ignorat. Primele coșmaruri o vizualizau pe ea dedublată, și cele două ființe ale ei stăteau una în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Imediat, a urmat seria viselor manifest ce se terminau într-o altă categorie de coșmaruri. Scenariile din jurul pierderii umbrelei reproduceau acum întocmai realitatea. Abia acum pierderea umbrelei a devenit o certitudine, sensul dispariției ei nu mai putea fi ignorat. Primele coșmaruri o vizualizau pe ea dedublată, și cele două ființe ale ei stăteau una în brațele celeilalte pe scaun, față în față cu fostul coleg de școală; ele vorbeau, gesticulau, râdeau, în timp ce umbrela aluneca tot mai adânc sub scaun. Și ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lume. Pe măsură ce înainta pe culoarul autobuzului, perspectiva se schimba; la început, umbrela se zărea în profunzime, apoi corpul ei sfredelitor în aceleași culori se retrăgea tot mai mult sub scaun până la dispariția lui totală, moment în care se spărgea și coșmarul. Dar urmau altele și altele și ea înțelegea că numai consumarea, arderea și repetarea lor aveau căderea s-o liniștească, ca să-și poată asuma noua condiție de deplină singurătate. Confesiunea. Iertarea. Mama În duminica aceleiași săptămâni, s-a înfățișat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca din pușcă spre apartamentul ei, ca și cum nu mai putea pierde nicio clipă. Înghite aproape întreg flaconul de somnifere, cam cât și-a calculat ea că ar fi necesar pentru ca de data asta să n-o mai poată trezi niciun coșmar; se întinde pe patul din dormitorul sumbru, fără umbrelă, trage perdelele și închide ochii. O liniște adâncă și o presiune de abis se lasă în urechile ei, o stare plăcută de lâncezeală se ridică din tălpi, îi cuprinde gleznele, genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
poate reveni direct, sub forma vieții sau a artei. În artă, suprarealismul a exprimat cel mai bine proiecția vieților interioare, la limita stării de veghe... De multe ori realitatea atât de intens trăită devine reversibilă prin vis, atunci când ia forma coșmarului. Dar nu toate lumile virtuale eșuează în coșmar, în unele trăim pentru o durată foarte lungă, în cele în care timpul curge pentru o vreme ireversibil. În fapt, orice aș visa, un "eu" îngrozitor de pregnant și apăsător, chiar dacă imponderabil, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
artei. În artă, suprarealismul a exprimat cel mai bine proiecția vieților interioare, la limita stării de veghe... De multe ori realitatea atât de intens trăită devine reversibilă prin vis, atunci când ia forma coșmarului. Dar nu toate lumile virtuale eșuează în coșmar, în unele trăim pentru o durată foarte lungă, în cele în care timpul curge pentru o vreme ireversibil. În fapt, orice aș visa, un "eu" îngrozitor de pregnant și apăsător, chiar dacă imponderabil, îmi guvernează toate visele. Când visez un pom singular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]