5,430 matches
-
parte cîte ceva, dansase cu el o dată, apoi o luase unul dintre bărbații de la masă, care dansa bine, dar era prea insistent. În fine, de ce-ar fi făcut tocmai ea mofturi?! așa că l-a provocat, și-a lipit o coapsă de el, l-a nimerit unde țintise și l-a simțit făcînd un pas înapoi, iar ea s-a distrat în sinea ei. Ia să te vedem cum te mai întorci în camera luminată în trei picioare, nene, dar trebuia
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
de păduri luxuriante și de flori fantastice, iar Yadwigha este pictată cu o grație desăvîrșită, culcată pe o canapea într-o pădure tropicală, iar trupul ei nud este șlefuit cu migala privirii, care i-a arcuit ca în vis șoldurile, coapsele, umerii, pîntecul și sexul, în mijlocul tabloului un negru cîntă la un instrument ce ar semăna cu un clarinet, cîțiva lei se strecoară prin iarbă, păsările cîntă pe ramuri, fructele sînt roșii, bleo sau lila și doar un pic de cer
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
nări delicate, ochii foarte mari și o frunte luminoasă. De la barbie în jos, gîtul ei era curbat fin, umerii rotunzi, brațele ca niște liane excitante, sînii plini și dulci, pîntecul plat, cu unduiri molatece înspre golful molatec dintre picioarele ei, coapsele zvelte și primitoare, genunchii moi și rozalii și gleznele fine, de gazelă. Era ca o bomboană fondantă, care mi se topea pe limbă. Nu mai știu cum am avut norocul să-mi bucur cerul gurii cu aromele trupului ei și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
urmă, la Roma, și degeaba te duci la Romanați, dacă tot la Roma ajungi! Mancuse, în timpul ăsta, tot cu Estera lui era în suflet și îi răsfira părul cu degetele și o mîngîia pe frunte și își strecura mîna printre coapsele ei fierbinți și visa cu ochii deschiși că adoarme lîngă trupul ei fierbinte și puternic și se întreba de ce-și pierde el timpul la crîșmă, da' cineva îi pusese o sticlă de bere în mînă și el, plutind și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
le știa nimeni, și de iubirile ei nenorocite, pentru că avusese sufletul larg și mizda fierbinte, cum zicea ea, și numa' cu unu nu se va fi putut ea mulțumi în tinerețe, cînd era codană mîndră, cu cur de fier și coapse de piatră, cu care își atrăgea bărbății, pen' că dom' colonel, se amăra ea, cădea lat cu curu la ea, iar ei i se făcea dor de ștrolomeac în fofoloancă, ce vrei, asta e viața!, și ăia ai ei, vînjoși
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
vreo trei ani și m-a mușcat de tendonul lui Ahile ... iar a doua oară mai săptămîna trecută ... o javră pricăjită care, după ce m-a lăsat să o mîngîi pe cap, s-a repezit și și-a înfipt colții în coapsa mea. Și tu ce ai făcut?! Ce era să fac? Doar e cîine, nu?! Tu ce ai vrea să facă, să cînte?! 66 PETRECEREA Mancuse venise să mă invite la o petrecere, la el acasă. N-a stat prea mult
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
observam ca un mascul întărîtat, avea sînii bine reliefați de sub bluza aproape transparentă și nu purta sutien ca toate fetele deștepte, care nu vor să li se slăbescă mușchii și să le atîrne țîțele, o fustiță grena îi pleznea pe coapsele puternice, ciorapii de culoarea pielii îi rotunjeau genunchii și am fost ispitit să-mi pun mîna pe copsa ei, iar ea mi-a zîmbit cu intuiția femeii care îl simte pe masculul întărîtat de lîngă ea și mi-a făcut
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
salva plouă fără încetare în marginea mea de foaie ca o eliberare cuvintele desenează neliniști în singurătatea nemuritoare a pereților am murit în fiecare zi de o mie de ori și tot nu am înțeles de ce-ți respir încă coapsa unde mi-ai zdrobit sărutul singura amintire respirată în doi lasă piatra să-și urle nebunia muntelului nechibzuit de umbră ca un veșmânt de bunătate suntem prea rotunzi în glas să mai trăim îngustimea țipătului nostru ... Citește mai mult nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
de pânză avea chip de zbor în culoarea pruncului femeie fluture tângui lumina de palid răvășit căzut în cer gol nepotrivit schingiuit de ultimul albastru a îmbătrânit în patul tău de umbre florile cresc rotunde geamăt sfâșie culoare din tinerețea coapsei galbenul mut în formele pârgului îți sărută obrazul cu parfum de nălucă amăgești veșnicia doar pragurile au rămas până la urmă cartea de taină a visurilor tale nu au prins liniștea în palmă înfocat de șoaptă te încălzea moartea roșul infinit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
număr viețiledin fiecare monedă uitată-n pleoape... XXX. NELINIȘTE, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 279 din 06 octombrie 2011. sânii tăi rătăciți de culoare nu au îmbătrânit niciodată albul întemnițată neiubirea nu are glas dezorientate ceasuri rătăcesc în coapse ești atât de femeie în coaste abia zărești în tălpi pământul sculptat fără lacrimi plânge muțenia umerilor de cuvinte din piept sălbăticia pretinde serenitatea câmpului de tăcere părăsit în cristalin nuanțele regretului lăcuiau unghiile ... Citește mai mult sânii tăi rătăciți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
Părinții noștri ne vor crește copiii, iar Dumnezeu le va purta de grijă.” Însă în acele clipe grele, mi-au revenit în minte, cuvintele din scriptură pe care păstorului Nelu Veres, le repeta în nenumărate rinduri. “Ridica-te, incinge-ti coapsele și pornește înainte, căci Dumnezeu este cu tine. Nu te teme de nimic!” Atunci, am prins curaj și am acționat. Am luat tot ce am gasit la îndemână și folosindu-mă de mână sănătoasă, am inceput sa izbesc ușa, care
MOMENTUL IN CARE AM TRECUT PE LANGA MOARTE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356539_a_357868]
-
de pânză avea chip de zbor în culoarea pruncului femeie fluture tângui lumina de palid răvășit căzut în cer gol nepotrivit schingiuit de ultimul albastru a îmbătrânit în patul tău de umbre florile cresc rotunde geamăt sfâșie culoare din tinerețea coapsei galbenul mut în formele pârgului îți sărută obrazul cu parfum de nălucă amăgești veșnicia doar pragurile au rămas până la urmă cartea de taină a visurilor tale nu au prins liniștea în palmă înfocat de șoaptă te încălzea moartea roșul infinit
GOL ABSOLUT DE NEGRU de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356609_a_357938]
-
soția. Văzându-și „soțul” în pijamale cu prima jumătate de corp introdusă în frigider, s-a gândit că n-ar fi rău să se mai joace cu el ca odinioară. Așa că s-a apropiat tiptil, a băgat palma dreaptă între coapsele bărbatului și l-a strâns cu băgare de seamă de testicule. După care a fugit repede după tocul ușii de la bucătărie. Aștepta să vadă reacția bărbatului. Cine știe? Poate - poate! Vasilică, luat prin surprindere, fu străfulgerat de cel mai pervers
ZIUA PROASTĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356643_a_357972]
-
umăr cu o dăruire pe care o simțea sinceră și care îl emoționase, de unde apăruse?! Profilul ei îi era vag cunoscut, respirația parcă i-o știa dintotdeauna, gustul buzelor ei îi era familiar, mișcările, ochii mari și luminoși, arcuirea trupului, coapsele perfecte, pe care i se mula fustița, totul la ea era armonios și delicat, proporționat și, mai ales, plin de o atracție care îl zăpăcise. Casa căpitanului era mare, înconjurată parcă de un teren fără limite, dar, mă rog, era
PZRFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 53-54 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356745_a_358074]
-
du temps, éphéméride ! Ramassez leș secondes fécondes - L'éternité veut être profonde! 24.11.20011Le temps mange une pyramide! Îl faut du temps, éphéméride !Ramassez leș secondes fécondes -L'éternité veut être profonde! UNIVERSUL VIEȚII DEPRAVAT Beteala poleita, croita peste coapse, Ne dă la toti iluzii perverse și gustoase - Un amalgan de simțuri, ce s-au destrăbălat, Sorbind din plin plăcerea adîncă din păcat ! Ce este infinitul, de nu plăcerea pură, Speranța, spațiul tandru și cuminecătura ? Acum dispar imperii și stelele
LE TEMPS de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355146_a_356475]
-
plăcerea pură, Speranța, spațiul tandru și cuminecătura ? Acum dispar imperii și stelele se sting În aurita bolta umbrită de un strîng ! PARCĂ TIMPUL S-A OPRIT Parcă timpul s-a oprit Nu mai avea asfințit Nici ducleți simandicoase Izvorîte dintre coapse De gazele aromate Ce cad repede pe spate S i privesc spre infinit Bolnave de-atît iubit S i mai respirau suave Florile din asfințit S i rotunde și chiar grave I n același cer sfințit! Referință Bibliografica: LE TEMPS / Ioan
LE TEMPS de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355146_a_356475]
-
de flori culese de pe câmp, amestecând toate culorie din lume ca în cusăturile iilor oltenești. Piele nărânzată, nici albă, nici brună, mirosind a mirt și-a levănțică, lucea-n sclipiri de aramă și de argint cu forme rotunde, pârguite; mâini, coapse, gât, piept, pulpe, doldora defrumusețe ca iluminările Sulamitei din Biblie... -Scoală, Prințeso, zise bulibașa, ce mai stai, scoal’ și ajut-o pe mă-ta la cărat țoalele-n cas’ că v-ajunge atâta zdroncăneală timp de o săptămână! Când se
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
și-a fericire, o dulce și dureroasă fericire...Frida se aciuase în sufletul meu și-o dulce sărutam pe față și pe gâtul ei alb, îi desfăcusem cămașa și-i luam corpul milimetru cu milimetru la sărutat, pe gât, pe coapse, pe sâni, dulcile ei rodii, pântecul, picioarele...Lună beată, abur dulce, noapte feerică, plină de gâze, păsări peste tot, cântau într-o nuntire celestă, stelele pluteau printre noi, roiuri-roiuri, urcam încet pe scări de mătase spre infinit... <Gata, veni umbra
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
care nu îți e permis Să plîngi de milă sau de viață Uitarea e spre dimineață Și seră înflorește doar Visul cu sufletul amar Spre seară, nu ? Cînd tu spui “nu” ! mardi 6 octobre 2009 Vichy Marile îți curg pe coapse Marile îți curg pe coapse și se sparg în valuri dulci. Tie-ti dau să gusti din visul care s-a pierdut în zare. Tu ai frăgezimea clipei și aș vrea încet să urci În alcovul plin de pătimi amăgite
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
Să plîngi de milă sau de viață Uitarea e spre dimineață Și seră înflorește doar Visul cu sufletul amar Spre seară, nu ? Cînd tu spui “nu” ! mardi 6 octobre 2009 Vichy Marile îți curg pe coapse Marile îți curg pe coapse și se sparg în valuri dulci. Tie-ti dau să gusti din visul care s-a pierdut în zare. Tu ai frăgezimea clipei și aș vrea încet să urci În alcovul plin de pătimi amăgite de năluci. Ce este dorința
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
masă, la restaurant, și discutăm despre prietenul nostru, Dumnezeu. Pantă rei! se amestecase Heraclit în vorbă. Dar ne-am întrerupt. Pe pod apăruse madam Jorjet, cum se recomandă ea; o tira potaia atîrnata de lesă, burdihanul înainte, pantalonii mulați pe coapse îi intrau între feșele piftioase (am inventat un cuvînt!, dar asta e nimic față de cuvîntul inventat de domnișoara de la mezeluri, care mi-a zis că o să-mi felieze parizerul! și eu care gîndeam licențios!); în cealaltă mînă avea o undita
CAP 7 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355185_a_356514]
-
toate părțile, așa ajungeam tot mai aproape de Universitate. Am continuat să plutim, în drumul nostru către centru orașului. Mâna ta a alunecat în a mea, apoi mi-a atins gâtul, părul, urechea, eram uzi. Cu cealaltă mână mi-a prins coapsa surprinzător de rapid, trăgându-mă către forme, sâni conturați, o unduire pe care trupul meu deja o urmează cu dăruire. Clara mă privea direct, șoptindu-mi printre săruturi: - Robert ochii tăi căprui acum sub picuri de ploaie sunt verzi! Spera
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > NELINIȘTE Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 279 din 06 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului sânii tăi rătăciți de culoare nu au îmbătrânit niciodată albul întemnițată neiubirea nu are glas dezorientate ceasuri rătăcesc în coapse ești atât de femeie în coaste abia zărești în tălpi pământul sculptat fără lacrimi plânge muțenia umerilor de cuvinte din piept sălbăticia pretinde serenitatea câmpului de tăcere părăsit în cristalin nuanțele regretului lăcuiau unghiile aleargă a șaptea odihnă neobositul prunc
NELINIŞTE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355589_a_356918]
-
cum fulgii de zăpadă Se prăbușesc din ceruri că fiarele-nsetate Să sfîșie pămîntul și vîntul cum ne bate Lovindu-ne privirea cu lovituri de spadă ? Acum e clipă aia măreață, hai la lupta Dă-mi merele, frumoaso, arată-ți coapsă dulce, Să nu lăsăm zăpadă cea pură să ne spurce - Și luna de durere pare acuma supta Pe fruntea ta senina se sprijină pămîntul Auzi cum se-ndîrjesc și stelele și vîntul Vrînd parcă să ne-nchidă în raiul lor ceresc
SONETE ANGUASATE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355660_a_356989]
-
-ntr-o fină crăpătura am descoperit durerea De a nu îi dă măsură visului amar că fierea Și-am văzut că fericirea nu este un tort cu mure Deși zînele suave au dat buzna în pădure Îmbiindu-mă cu jocul coapselor ușor bronzate Călărind caii sălbatici, ca în zbor, pe deșelate Și răpus de-amara truda prin desișul cel romantic M-am trezit în miezul nopții diafane cam sălbatic - Căpătînd în fine dreptul de-a zbura spre alte țărmuri Pe cînd
SONETE ANGUASATE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355660_a_356989]