34,665 matches
-
-o de la început. Poate fi dura, de o răutate excesivă, fără milă și regrete. țopârlanii râgâie în rame, scuipa flegme la ieșirea din luxoasele restaurante. Asistăm la o întrecere a tatuajelor. Banul conduce. El ne ridica și tot el ne coboară. Prin trecerea bruscă de la stadiul de probabilitate și refuzând șansă, numită posibilitate, am ajuns, invariabil, la inevitabilă perversitate, treaptă inferioară a caracterului uman sau caracteristică specifică a societății de tranziție, care a creat astfel de oameni sau specimene. În tranziția
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
uscat. din nuntă mea m-au arestat jandarmii. în țara mea am plâns și am sperat să ne hulească monștrii alte armii. de libertate știu doar din povești. himere mi-au fost veșnic Feți-frumoșii. prin infertile hărți dumnezeiești n-au coborât de mii de ani Hristoșii. degeaba-mi târai barbă pe pamant și-mi mâzgălesc poemele sub torța. poeții pe planetă nu mai șanț, sau strigă din cămășile de forță. părinții-s buni de țintă-n poligon. junimea noastră naște din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
măreț faptul că undeva, pe bulevardul Elisabeta, pe la Cireșica, există stația sub denumirea de Zavaidoc? (Pe timpul când cântă năbădăiosul piteștean în cârciuma la „BERBECU” - prin fața căreia trecea tramvaiul 12 spre Gară de Nord, toți oamenii de atunci nu mai spuneau „Coborâm la Cișmigiu”, ci „Te dai jos la Zavaidoc?”, „Coborî la Zavaidoc?”, „Hai nenicule, fă-mi loc!... eu cobor la Zavaidoc”, fiindcă vatmanul Bimbirel, care era prieten cu rapsodul, cam de prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
există stația sub denumirea de Zavaidoc? (Pe timpul când cântă năbădăiosul piteștean în cârciuma la „BERBECU” - prin fața căreia trecea tramvaiul 12 spre Gară de Nord, toți oamenii de atunci nu mai spuneau „Coborâm la Cișmigiu”, ci „Te dai jos la Zavaidoc?”, „Coborî la Zavaidoc?”, „Hai nenicule, fă-mi loc!... eu cobor la Zavaidoc”, fiindcă vatmanul Bimbirel, care era prieten cu rapsodul, cam de prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă la călători cât îl țineau plămânii (bojocii): „Stația Zavaidoc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
năbădăiosul piteștean în cârciuma la „BERBECU” - prin fața căreia trecea tramvaiul 12 spre Gară de Nord, toți oamenii de atunci nu mai spuneau „Coborâm la Cișmigiu”, ci „Te dai jos la Zavaidoc?”, „Coborî la Zavaidoc?”, „Hai nenicule, fă-mi loc!... eu cobor la Zavaidoc”, fiindcă vatmanul Bimbirel, care era prieten cu rapsodul, cam de prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă la călători cât îl țineau plămânii (bojocii): „Stația Zavaidoc!!!...” (informațiile aparțin scriitorului-muzicolog Marin Voican Ghioroiu, București). Ca recunoștința
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
atunci nu mai spuneau „Coborâm la Cișmigiu”, ci „Te dai jos la Zavaidoc?”, „Coborî la Zavaidoc?”, „Hai nenicule, fă-mi loc!... eu cobor la Zavaidoc”, fiindcă vatmanul Bimbirel, care era prieten cu rapsodul, cam de prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă la călători cât îl țineau plămânii (bojocii): „Stația Zavaidoc!!!...” (informațiile aparțin scriitorului-muzicolog Marin Voican Ghioroiu, București). Ca recunoștința față de marele artist, nu ar fi prea mult ca o stradă, un bulevard să-i poarte numele... că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de ce mi-aș face/ Și pe cine să te manii/ Este-o veche zicătoare/ Bate vântul, lătra câinii.” A cântat în localuri renumite din: Pitești, Arad, Iași, Târgoviște, Ploiești, Cernăuți, Timișoara, în Bulgaria, Cehoslovacia, Rusia, Franța, Ungaria, Ucraina. Ce timpuri!... Coborî La Berbecu Cireșica ( În locul unde a fost restaurantul, mai tarziu Cireșica, a rămas decât un amărât de colț, unde și-a amenajat un băiat „isteț” o mică terasă cu 3 mese, nimic nu se mai păstrează, decât în amintirea celor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Cap-compas pe aurora; Dorurile de fecioare Vin din stele căzătoare, Visele-adunate-n prove Sparg furtunile de slove, Iar în somnul lor, matrozii Trec prin sabie irozii. Un poet în cart de câine Duce navă către mâine, Cu tăișul cârmei crapă Noaptea coborâtă-n apă, Adunând stelele-n turme, Bacii pier fără de urme, Cade-n val Calea Lactee, Născând pe-Afrodita zeie! Poezii Dora Groza REFUZUL LUI ICAR Semănate-n primăveri, Zilele răsar din ieri, Ofilite-acum dau vama Timpului care le cheamă. Ielele-ntr
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Stanley, pe soția lui Katy și pe cei trei copii: Jimmy, care era născut la Constantă, si pe cele două fiice, Doris și Sheila, născute la Bombay, India. După ce vasul a fost ancorat, ei au fost primii pasageri care au coborât. Deși distanță dintre vapor și locul unde așteptăm noi era destul de mare, circa trei sute de metri, ei nu au avut probleme să ne recunoască. Așa că ne-am dus la poarta portului, pe unde știam că vor ieși. Noi rezervasem două
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Omul animal îndumnezeit, studiu introductiv și traducere Diac. Ioan I. Ică jr., Edit. Deisis, Sibiu, 1999, p. 87. footnote>. Iar hrana necesară creșterii omului în comuniunea cu Dumnezeu, Pomul Vieții este Dumnezeu Însuși, care era și atunci, pâinea care se coboară din cer<footnote Ibidem. footnote>. Primul om alege pomul, și nu pe Creatorul său. Preferă darul în locul ascultării de Dăruitor, făcând abstracție de Acesta. Vrea să fie el măsura tuturor lucrurilor, nemulțuminduse în postura de slujitor ales al lui Dumnezeu
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
de Cezar Franckîn chip atât de desăvârșit. Această contopire de cânt și de suflete, ca la acești doi mari, această lipsă totală de efecte ieftine și de artificii, te făceau să uiți că ai în fața ta doi oameni, era artă coborâtă de sus, din cer. Mai târziu am mai ascultat aceste două capo d’opere cu mult răsfățul de cucoane, violonistul Jacques Thibaud, pianistul francez Alfred Cortot, însă erau amândoi departe de desăvârșirea celor doi titani. Yassaye mai figurează ca solist
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
măcar pe un scaun la noi acasă, să se odihnească, ca a doua zi să se ducă la autorități în căutarea familiei. Desigur că o primirăm între noi. Ajungem acasă și ne culcăm fericiți că suntem în paturile noastre. Când coborâm, după sculare, nu mai aflăm pe doamna străină, plecase. Tot așa și biata D-na Skohutil luă drumul cu copilul spre locuița ei. Bucureștii erau în frigurile așteptării. În fiecare ceas se citeau știrile de pe câmpul de luptă. Lumea era
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
Omilia a 15-a, asemănând sufletul cu o grădină, Sfântul Grigorie observă modul în care sufletul fusese cultivat în paradis; decolorarea naturii strălucitoare se echivalează devastării acestei grădini. El spune că, pentru a ajuta la recuperarea acestei grădini, Dumnezeu a coborât din nou cu plantele virtuților, virtuți care sunt îngrijite și udate de fântâna Cuvântului. Din două motive atrag atenția la acest text care se concentrează pe rolul virtuților în recuperarea de pe urma devastării grădinii sau de pe urma întunecării strălucirii naturii noastre. Mai
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
de a însemna sfîrșitul vieții și cum miza filozofiei arabe este cunoașterea ființei divine încă din timpul vieții, mai rămîne la îndemînă cea de a doua cale: cunoașterea iluminată. Ea este totuna cu revelația, o revelație venind dinspre inteligibil și coborînd către sensibil. Altfel spus, revelația este actul de pogorîre a ideii divine în lumea simțurilor. Dacă ai norocul ca pogorîrea aceasta să te aleagă pe tine, atunci ți se vor revela adevăruri pe care alții nu le văd și pe seama
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
de mărimea premiului, un student a hotărât și el să concureze. S-a așezat la masa de scris și a așteptat. Cum era iarna și n-avea lemne de foc, mâinile i-au înghețat, iar ideile nu se arătau. A coborât, dar, în stradă, a cumpărat o sticlă de whisky și s-a pus din nou pe scris. Și, într-adevăr, de la primul pahar a și găsit subiectul. Iar până când a golit sticla a și terminat nuvela. Și astfel, grație sticlei
Din Occident Expres by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/10033_a_11358]
-
Culorile se diluează, se varsă una într-alta, liniile șovăie, se frîng, se mixează, imaginile devin curgătoare în delicatețea lor melodioasă. Contează mai puțin preciziunile, "amănuntele" ce pot provoca reacția dureroasă a memoriei decît atmosfera unui peisaj blînd, evanescent: "Cum coboară ceața, pe munți/ cum mi-i stinge// dincolo de pădurea de lacrimi/ nu se mai vede nimic/ doar o latură a vieții/ aplecată spre stei// amănunte pe care vrei/ să le ștergi/ o uitare/ chiar dacă umbra-i rămîne/ neînduplecată și grea
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
olandeze: cu fațadă strâmtă, un granic spre stradă, tras pe sârmă, pentru a transporta mărfurile și o scară foarte îngustă, de-a-dreptul abruptă, în interior. Mătușa Mizzi detesta scara. Pentru că era atât de grasă încât putea, ce-i drept, s-o coboare, însă numai cu spatele înainte, altfel ar fi riscat să-și piardă echilibrul și să se prăbușească din cauza rotunjimii și mai ales a pieptului ei mare. În schimb, nu mai putea să urce, din cauza greutății, treptele abrupte. De aceea, de câte ori
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
dintre ei. Motiv pentru care stabiliseră un program săptămânal foarte strict. Mătușa era trasă vinerea la etajul trei. Acolo, în cele două camere de sus, cu vedere asupra orașului, cei doi petreceau un weekend agreabil. În seara de duminică, mătușa cobora la etajul doi, unde locuia luni și marți, scriind scrisori și rezolvând toate acele plictisitoare hârtii de care nu poți scăpa când ai de-a face cu instituții publice, bănci și magazine. Miercurea și joia le petrecea la etajul întâi
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
parcă după sticla televizorului. Perceperea scriitorului de către un astfel de public ar putea fi și în zilele noastre ca acum mulți ani în urmă, cînd la una din întîlnirile scriitorilor cu cititorii, ajunși în fața căminului cultural, un puști, văzându-ne coborând din mașină, i-a strigat pe colegii lui ce păreau mult mai interesați de derdelușul din spatele clădirii, "Gheo, Mihai, Vasile, haida, bre, c-o venit nebunii de la Botoșani!". Dar se pare că nici acei "nebuni" nu mai suntem, ci niște
Scriitorii, între anatemî și vip by Gelu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/10086_a_11411]
-
Pentru ce îl cheamă la El pe Gavril, ministrul Său de externe, instruindu-l să se ducă urgent la domnitorul Munteniei și să-i spună să termine, că norodul lui va mai păți vreme lungă al turcilor jug... Solul ceresc coboară degrabă la București, și, în intimitate, înainte de a fi primit de Vodă, se întâlnește pe la cancelariile mai mici cu prieteni, cunoscuți, ceva neamuri de prin Muntenia, cu a lu^ Găvrilă-n sus, cu a lu^ Găvrilă-n jos,... de unde le cunoaște perfect
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10119_a_11444]
-
făcut". Duhul și carnea colaborează întru săvîrșirea misterului existențial. Nici unul din factori nu-l omite pe celălalt, întru săvîrșirea misterului liric: "Lumînare de carne lîngă lumînare de/ seu/ luminînd împreună Lumina lui/ Dumnezeu./ Duhul din lut și Duhul cel Sfînt/ coborînd împreună în micul/ mormînt". Adunînd cu grebla umbra prietenilor decedați, construind din umbre o căpiță, contemplînd timbrele de pe un ambalaj care nu conține nimic, pregătit să fie expediat spre un destinatar care n-a răspuns niciodată nimănui, autorul declară că
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
de un cal mic, mic, mic/ de plumb.// Sau, și mai bine,/ de un cal mic, mic, mic/ de oțel// Dar/ nu va mai fi nici un Homer/ nici un Eneea/ nu va pleca spre Latium". Iar eminescianul Luceafăr ni se înfățișează coborît din slava-i celestă pentru a fi adus la treapta comizerației bacoviene: "Oho, Luceafăr blînd,/ de cîte ori am fost flămînd!/ cutreieram pustie străzi/ cătînd în lăzi niscaiva prăzi:// un muc, o coajă, un ziar/ să mai pot zice-o
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
cât mai repede. În șapte zile a parcurs 9 000 de kilometri. În Mongolia, traseul s-a desfășurat în zona centrală a țării: Ulaan Baatar - zona vulcanică Korgo și lacul Terhiin Tagan - Karakorum - partea superioara a râului Orhon. „Apoi am coborât spre sud, în deșertul Gov-Altai, spre lacul Orog și munții Ikh Bogd. Am mai fost în zonele Erdenetsogt, Terelj, iar de sărbătoarea Nataan, am fost la 100 km de capitală, în localitatea Bayandelger. În total, în Mongolia am parcurs aproximativ
Agenda2003-32-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281353_a_282682]
-
un taximetrist particular din localitatea de domiciliu să-l aducă la Timișoara, în vizită la rudele sale, urmând ca tot costul deplasării să fie suportat de unchiul lui. Pe drum, la Lugoj, i-a cerut șoferului să oprească. Inculpatul a coborât din mașină și s-a îndreptat spre un tânăr, C.H. , care intra într-un magazin alimentar. L-a abordat din senin, fără nici o reținere, ca și cum l-ar fi cunoscut de o viață, și i-a cerut să-l urmeze până la
Agenda2003-34-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/281377_a_282706]
-
de 1 €, dar acesta este valabil numai o săptămână. Pe mine nu mă avantaja. Drumul de la aeroport la Veneția a durat puțin peste o oră. Clujeanul, solidar cu emoțiile primilor mei pași în laguna venețiană, m-a consiliat până când a coborât. La Mestre, o stație înainte de Veneția. De fapt, e principala suburbie a Veneției. Atenția mea nu mai era de multă vreme la cele grăite de el. Doar privirea încerca, din când în când, să-i confirme interesul. și, cum să
Jurnal veneţian. In: Editura Destine Literare by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_379]