KorAP: Find »[drukola/base=codex & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...61 >

1,506 matches

Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421

Leningradensis. Această parte a ediției a fost încredințată lui Gerard Weil3 care și-a propus să corecteze și să completeze corpusul masoretic. În plus, listele care conțin masora magna nu sunt tipărite în BHS în locul în care se găsesc în Codex Leningradensis, ci formează un volum aparte 4. Biblia Hebraica Kittel și Biblia Hebraica Stuttgartensia au în comun următoarele caracteristici: 1. Alegerea subiectivă a variantelor dintre toate mărturiile textuale și o selecție a amendamentelor care au fost propuse de-a lungul

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
variantelor și a amendamentelor conjuncturale, prin intermediul unor cuvinte latine 1: l(ege) = citește!, dl (delendum) = șterge!, ins(ere) = introdu!, pr(aemitte) = pune înainte! 3. Deși textul biblic al BHK (începând cu ediția a treia) și cel al BHS redau conținutul Codexului Leningradensis, aranjarea formelor poetice (și pe alocuri, chiar și a textelor în proză) este rodul muncii editorilor 2. 6.2.6. Hebrew University Bibletc "6.2.6. Hebrew University Bible" Universitatea Ebraică din Ierusalim pregătește o nouă ediție a textului

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
alocuri, chiar și a textelor în proză) este rodul muncii editorilor 2. 6.2.6. Hebrew University Bibletc "6.2.6. Hebrew University Bible" Universitatea Ebraică din Ierusalim pregătește o nouă ediție a textului biblic ebraic, bazat în principal pe Codexul Aleppo, datat din prima jumătate a secolului al X-lea. Acest codex reprezintă un text „Ben Așer” de o calitate mult mai bună decât codexul din St. Petersburg. Potrivit lui Ben-Zvi și Goshen-Gottstein, acest codex nu este altceva decât faimosul manuscris

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
6.2.6. Hebrew University Bibletc "6.2.6. Hebrew University Bible" Universitatea Ebraică din Ierusalim pregătește o nouă ediție a textului biblic ebraic, bazat în principal pe Codexul Aleppo, datat din prima jumătate a secolului al X-lea. Acest codex reprezintă un text „Ben Așer” de o calitate mult mai bună decât codexul din St. Petersburg. Potrivit lui Ben-Zvi și Goshen-Gottstein, acest codex nu este altceva decât faimosul manuscris autorizat de către Maimonide, care a conferit prestigiul autorității sale unui codex care

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Ebraică din Ierusalim pregătește o nouă ediție a textului biblic ebraic, bazat în principal pe Codexul Aleppo, datat din prima jumătate a secolului al X-lea. Acest codex reprezintă un text „Ben Așer” de o calitate mult mai bună decât codexul din St. Petersburg. Potrivit lui Ben-Zvi și Goshen-Gottstein, acest codex nu este altceva decât faimosul manuscris autorizat de către Maimonide, care a conferit prestigiul autorității sale unui codex care conținea textul întregii Biblii ebraice pe care o folosise în Egipt. Acest codex

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
biblic ebraic, bazat în principal pe Codexul Aleppo, datat din prima jumătate a secolului al X-lea. Acest codex reprezintă un text „Ben Așer” de o calitate mult mai bună decât codexul din St. Petersburg. Potrivit lui Ben-Zvi și Goshen-Gottstein, acest codex nu este altceva decât faimosul manuscris autorizat de către Maimonide, care a conferit prestigiul autorității sale unui codex care conținea textul întregii Biblii ebraice pe care o folosise în Egipt. Acest codex fusese folosit în prealabil la Ierusalim ca model pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Acest codex reprezintă un text „Ben Așer” de o calitate mult mai bună decât codexul din St. Petersburg. Potrivit lui Ben-Zvi și Goshen-Gottstein, acest codex nu este altceva decât faimosul manuscris autorizat de către Maimonide, care a conferit prestigiul autorității sale unui codex care conținea textul întregii Biblii ebraice pe care o folosise în Egipt. Acest codex fusese folosit în prealabil la Ierusalim ca model pentru copierea altor manuscrise. O caracteristică a acestei ediții este faptul că adună laolaltă variante masoretice din sursele

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
codexul din St. Petersburg. Potrivit lui Ben-Zvi și Goshen-Gottstein, acest codex nu este altceva decât faimosul manuscris autorizat de către Maimonide, care a conferit prestigiul autorității sale unui codex care conținea textul întregii Biblii ebraice pe care o folosise în Egipt. Acest codex fusese folosit în prealabil la Ierusalim ca model pentru copierea altor manuscrise. O caracteristică a acestei ediții este faptul că adună laolaltă variante masoretice din sursele rabinice și din manuscrisele de la Marea Moartă, precum și material extras de la scriitorii mai vechi

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
este că diferențele dintre această ediție (prescurtată HUB) și BHS sunt foarte mari și că ediția HUB se bazează pe o concepție de criticism textual, foarte mult diferit de cel pe care se bazează aparatul BHS. Textul de bază este Codexul Aleppo, care este privit, așa cum am mai spus, ca un text Ben Așer pur, dar care conține în același timp și pasaje netipice pentru tradiția Ben Așer. Oricum, acesta este textul de bază al ediției HUB. În notele de subsol

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
impresionant de comentarii critico-textuale ale unor cazuri importante 2. În anul 2004 a apărut primul volum al BHQ3. Această nouă ediție a Bibliei ebraice reproduce, asemenea celei de-a treia ediții a BHK și a BHS, manuscrisul biblic complet al Codexului Leningradensis, aplecându-se în mod special asupra masorei magna și masorei parva, care sunt traduse și comentate ori de câte ori există riscul unei neclarități. Aparatul critic, cu totul nou, spre deosebire de cel al HUB, are un caracter selectiv 4. 7tc "7" Pentateuhul samariteantc

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
fost îngrijită de către Abraham Tal, bazându-se în principal pe manuscrisul 6 de la Nablus 3. În Elveția se cunosc încă două manuscrise ale Pentateuhului samaritean, care nu au fost adăugate la nici una din aceste ediții precedente 4. Cel mai vechi codex complet al Pentateuhului samaritean datează din 1149-1150, se numește Codex Zurbil și se află la Biblioteca Universității Cambridge. Un alt codex, datând în jurul anului 1300, și care conține Pentateuhul samaritean este Codex Abișa; după cum Codex Aleppo este apreciat în cercurile

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
manuscrisul 6 de la Nablus 3. În Elveția se cunosc încă două manuscrise ale Pentateuhului samaritean, care nu au fost adăugate la nici una din aceste ediții precedente 4. Cel mai vechi codex complet al Pentateuhului samaritean datează din 1149-1150, se numește Codex Zurbil și se află la Biblioteca Universității Cambridge. Un alt codex, datând în jurul anului 1300, și care conține Pentateuhul samaritean este Codex Abișa; după cum Codex Aleppo este apreciat în cercurile iudaice, tot astfel și acest codex al Pentateuhului samaritean se

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
manuscrise ale Pentateuhului samaritean, care nu au fost adăugate la nici una din aceste ediții precedente 4. Cel mai vechi codex complet al Pentateuhului samaritean datează din 1149-1150, se numește Codex Zurbil și se află la Biblioteca Universității Cambridge. Un alt codex, datând în jurul anului 1300, și care conține Pentateuhul samaritean este Codex Abișa; după cum Codex Aleppo este apreciat în cercurile iudaice, tot astfel și acest codex al Pentateuhului samaritean se bucură de mare cinste în cercurile samaritene. Colofonul acestui text spune

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
din aceste ediții precedente 4. Cel mai vechi codex complet al Pentateuhului samaritean datează din 1149-1150, se numește Codex Zurbil și se află la Biblioteca Universității Cambridge. Un alt codex, datând în jurul anului 1300, și care conține Pentateuhul samaritean este Codex Abișa; după cum Codex Aleppo este apreciat în cercurile iudaice, tot astfel și acest codex al Pentateuhului samaritean se bucură de mare cinste în cercurile samaritene. Colofonul acestui text spune chiar că manuscrisul derivă de la Abișa, stră-strănepotul lui Aaron. Oricum, acesta

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
precedente 4. Cel mai vechi codex complet al Pentateuhului samaritean datează din 1149-1150, se numește Codex Zurbil și se află la Biblioteca Universității Cambridge. Un alt codex, datând în jurul anului 1300, și care conține Pentateuhul samaritean este Codex Abișa; după cum Codex Aleppo este apreciat în cercurile iudaice, tot astfel și acest codex al Pentateuhului samaritean se bucură de mare cinste în cercurile samaritene. Colofonul acestui text spune chiar că manuscrisul derivă de la Abișa, stră-strănepotul lui Aaron. Oricum, acesta este cel mai

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
din 1149-1150, se numește Codex Zurbil și se află la Biblioteca Universității Cambridge. Un alt codex, datând în jurul anului 1300, și care conține Pentateuhul samaritean este Codex Abișa; după cum Codex Aleppo este apreciat în cercurile iudaice, tot astfel și acest codex al Pentateuhului samaritean se bucură de mare cinste în cercurile samaritene. Colofonul acestui text spune chiar că manuscrisul derivă de la Abișa, stră-strănepotul lui Aaron. Oricum, acesta este cel mai bun manuscris cunoscut al Pentateuhului samaritean. Principalele ediții moderne ale Pentateuhului

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Nathan Adler, Cambridge, 1921. Aland, K. et al., The Greek New Testament, United Bible Societies, Londra/New York, 1998 Albright, William Foxwell, „New Light on early recensions of the Hebrew Bible”, BASOR 140, 1955. Alony, N., „Complete copies of the Aleppo Codex in Ierusalim and Bialystok”, Beth Mikra 77, 1979. Arzi, A. „Tiqqun Soferim”, EJ, vol. 15. Assaf, Qirjath Sepher, Bibliographical Quarterly of the Jewish National and Univeristy Library, vol. xxii, Ierusalim, 1946. Atsalos, B., La terminologie du livre-manuscrit à l’époque

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Academy of Sciences and Humanities, Ierusalim, 1981. Beit Arie, Malachi, „The Art of Writing and the Craft of Bookmaking”, în Hebrew Manuscripts of East and West. Towards a Comparative Codicology, The Panizzi Lectures, 1992, The British Library. Ben-Zvi, Itzhak, „The Codex of Ben Asher”, în The canon and the Masorah of the Hebrew Bible. An introductory Reader, editată de Sid. Z. Leiman, Ktav Publishing House, New York, 1974. Bergsträsser, G., Hebräische Grammatik, Leipzig, 1918. Bickerman, E.J., The Jews in the Greek Age

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
in the Making. A study of the Ketib-Qere, Philadelphia PA, 1937. Goshen-Gottstein, M.H., „The textual criticism of the Old Testament: rise, decline, rebirth”, JBL 102 (1983). Goshen-Gottstein, M.H., The book of Isaiah, Sample Edition with Introduction, 1965. Goshen-Gottstein, „The Aleppo Codex and the rise of the massoretic text”, BA 42 (1979). Goshen-Gottstein, „The Rise of the Tiberian Bible Text, to N.H. Tur Sinai - master and friend - on his seventy-fifth birthday”, în The canon and the Masorah of the Hebrew Bible. An

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
of the Hebrew Bible. An introductory Reader, editat de Sid. Z. Leiman, Ktav Publishing House, New York, 1974. Gottstein, M.H., „Biblical manuscripts in the United States”, Textus 2 (1962). Graetz, A., Geschichte der Juden, 1909. Haelst, Joseph Van, Les origines du Codex, în Bibliologia. Elementa ad librorum studia pertinentia. Les Débuts du Codex, Actes de la journée d’étude organisé à Paris les 3 et 4 juillet 1985 par l’Institut de Papyrologie de la Sorbonne et l’Institut de Recherche et d Histoire

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Leiman, Ktav Publishing House, New York, 1974. Gottstein, M.H., „Biblical manuscripts in the United States”, Textus 2 (1962). Graetz, A., Geschichte der Juden, 1909. Haelst, Joseph Van, Les origines du Codex, în Bibliologia. Elementa ad librorum studia pertinentia. Les Débuts du Codex, Actes de la journée d’étude organisé à Paris les 3 et 4 juillet 1985 par l’Institut de Papyrologie de la Sorbonne et l’Institut de Recherche et d Histoire des Textes, édités par Alain Blanchard, Brepols-Turnhout, 1989. Hanau, Z., Shaase

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Mechilta d’Rabbi Ishamel cum variis lectionibus et adnotationibus, Ierusalim, 1960. Horowitz, H.S., Siphre d’be Rab. Fasciculus primus: Siphre ad Numeros adjecto Siphre Zutta, Leipzig, 1917. Irigoin, Jean, Preface, în Bibliologia. Elementa ad librorum studia pertinentia. Les Débuts du Codex, 1989. Johnson Paul, O istorie a evreilor, trad. de Irina Horea, Hasefer, București, 2001. Jensen, H., Sign, Symbol and Script. An account of Man’s Efforts to Write, Londra, 1970 Kadushin, M., The Rabbinic Mind, New York, Toronto, Londra, 1965. Kahle

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Bible, 10 000 - 586 B.C.E., New York: Doubleday, 1990. McCarthy, Carmel, „The Tiqqune Sopherim and other theological corrections in the Masoretic Text of the Old Testament”, OBO 36, Universitätsverlang Freiburg Schweiz, Vandenhoeck & Ruprecht Göttingen, 1981. McCormick, M., „The Birth of the Codex and the Apostolic Life-Style”, Scriptorium, 39 (1985). McDonald, J., The Samaritan Chronicle No II (or Sepher Ha-Yammim), Berlin, 1969. McDonald, J., The Theology of the Samaritans, Philadelphia PA 1964. McKane, W., „Observations on the Tikkune-Soperim”, în On Language, Culture and

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
C.H., Manuscripts, Society and Belief in Early Christian Egypt, Oxford, 1979 Roberts, B.J., The Old Testament Text and Versions. The Hebrew Text in Transmission and the History of the Ancient Versions, Cardiff, 1951. Roberts, C.H.; Skeat, T.C., The Birth of Codex, Oxford, 1983. Robertson, E., Catalogue of Samaritan Manuscripts in the John Rylands Library at Manchester, col xvii, Manchester, 1938. Robertson, E., The relationship of the Arabic Translation of the Samaritan Pentateuch to that of Saadya, Saadya Studies, Manchester, 1943. Rossi

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Tov, Emanuel, „L’incidence de la critique textuelle sur la critique litteraire dans le livre de Jeremie”, RB LXXIX (1972). Tov, Emanuel, „The nature and background of harmonisations in biblical manuscripts”, JSOT 31 (1985). Turner, E.G., The Typology of the Early Codex, Philadelphia PA, 1977. Vladimirescu, Mihai, „Principalele descoperiri arheologice din Ierusalim în ultimii ani, Altarul Banatului, nr. 1-3 (2003). Waard, J.; Dirksen, P.B.; Goldman, Y.; Schafer, R.; Saebo, M. (ed.), Megilloth (BHQ 18), Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 2004. Waldman, N.M., The Recent

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]