1,183 matches
-
omului rațional. Când Cynthia Enloe (1997) scrie că, dacă se dă atenție femeilor, se poate vedea de cât de multă putere este nevoie pentru a se menține sistemul politic internațional în forma prezentă, ea nu se referă la simpla forța coercitivă a barbaților și a statelor. Mai degrabă, ea vrea să spună că puterea este un fenomen complex, declanșat de forțele sociale creative care ne modelează identitățile personale și sexuale ca bărbați, femei și cetățeni. Pentru a înțelege natura puterii la
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care este cauza actualei crize ecologice. El evidențiază o "dinamică riscantă pentru mediu", în care "un stat centalizat, pseudo-reprezentativ, cvasi-democratic, fixează relații economice competitive, inegalitare, care determină aparița unor tehnologii "dure", "neprietenoase", dăunătoare grav mediului, a căror productivitate susține forțele coercitive (naționaliste și militariste) care constituie puterea statului" (Carter 1993: 45; vezi și Wall 1994). Așadar, statul nu este numai dispensabil din punctul de vedere al ecologiștilor, ci chiar indezirabil. Oricum, fie că se aderă sau nu la interpretarea anarhistă, impulsul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care vom discuta mai târziu). În al doilea rând, Goodin face prea mult caz pe tema necesității puterilor de sancționare în cazul Dilemei Prizonierului. Numeroase teorii despre cooperarea internațională au evidențiat cum cooperarea îndelungată poate fi realizată în ciuda lipsei puterilor coercitive în agențiile internaționale, bazându-se pe acea coordonare a informației pe care Goodin o consideră necesară "chiar" și în cazul Altruistului (ex. Chayes și Chayes 1993). Aceasta subminează argumentul său potrivit căruia sunt necesare instituții cu autoritate efectivă dincolo de nivelul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
al introspecției absolute. Orientarea noilor direcții în literatura europeană impune o mișcare de liberalizare masivă a actului creator; noua manieră de a face literatură reclamă tendința de manifestare a independenței auctoriale față de orice șabloane etice, estetice sau sociale cu rol coercitiv: Această tendință de poziționare trimite, în aparență, la un spațiu cultural al nimănui, spațiu care înlocuiește o raportare a literaturii de tip tradițional la un sistem de repere bine delimitat, cu unul al vidului cultural, al absenței corespondențelor și al
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de refugiu, transpusă prin proprii ochi, din prisma propriei înțelegeri a lumii. Pornind de la ideea lui Roland Barthes, care "vorbea despre puterea de a produce catharsis-ul prin literatură, pentru că literatura se opune stagnării și împietririi rostirii, limbajul fiind unul coercitiv și nesupus factorilor ce i-ar deturna forța contestatară, mizând pe responsabilitatea formei și pe puterea ei la tendința de aservire și de manipulare"9, Luiza Bratu face o analiză interesantă a modului în care un scriitor reconstruiește lumea, redând
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nici entuziasm, iar ritmul este rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat, epuizând lapidar orice posibilitate de a-i da ideii poetice noi sensuri. Limbajul este ceea ce Roland Barthes numea "limbaj coercitiv", pentru că "puterea se insinuează, oriunde apar forme ale schimbului social. Și doar literatura, proliferând semnificantul, s-ar putea opune stagnării, osificării, naturalizării rostirii. Numai ea ar putea trișa limba, scoțând-o în afara puterii"242. Coerența se instituie prin utilizarea prezentului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mai sînt. Destul cu născoceala cultivată maniacal între patru pereți (pentru caii verzi, se știe, peretele este "imașul" predilect)! La aer... În natură!... Înapoi la adevăr! Numai că adevărul ia-l de unde nu-i... Reperele sînt deregulate, bulversate în sistemul coercitiv din care "eroii" au încercat să fugă. Vrînd să pășească în ținutul ademenitor al lumii aievea, Popeștii vor fi înghițiți de un sorb perfid, acela al tragicei iluzii. Victime ale unei halucinații care nu face decît să îți schimbe semnul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
orașe rusești, la această practică nedemnă din punct de vedere uman? Dincolo de această apropiere îngrozitoare, dar, la urma urmei, explicabilă prin circumstanțe, piesa lui Weiss risca să fie explozivă în măsura în care dezvăluia eșecul supravegherii acolo unde totul miza pe resursele ei coercitive. Desigur, aceasta presupune plonjarea în delir, în nebunie, dar Hamlet, pentru a acționa, nu îmbracă oare haina bufonului? În Est, opera lui Weiss nu putea decât să îngrijoreze puterea instalată, căci ea dezvăluia un adevăr: la un moment dat, nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ca prim centru - o concepție centrică ce ignoră existența puterii de atracție exterioare. Totuși, mai puțin îngust și mai puțin modest, recunoaștem puterea excentrică a gravitației care ne atrage în jos. Ca răspuns, ne luptăm să ne eliberăm de forța coercitivă a condiției noastre pământene, încercând să ne înălțăm, având înălțarea drept obiectiv excentric, țel explicit al strădaniei noastre. După cum vom vedea, această luptă tensionată constituie o componentă vitală a expresiei artistice, pentru că ea dramatizează conflictul atotcuprinzător dintre forțele care încearcă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
comportamental în decursul tratamentului. Relația client-consilier trebuie să fie prietenoasă și de colaborare. Cadrul IM se potrivește cel mai bine cu opinia că schimbarea clientului este cel mai bine stimulată prin întărire pozitivă. Stilul consilierului IM este persuasiv, dar nu coercitiv, uneori provocator, dar niciodată încărcat de argumente. Interviul motivațional acordă prioritate rezolvării ambivalenței. Așa cum s-a menționat mai sus, în abordarea IM, clienții sunt văzuți, în general, ca având percepții ambivalente despre schimbare. Miller și Rollnick (1995) consideră că s-
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
descrie actul violent ca pe o „exercitare a forței fizice cu scopul rănirii sau vătămării unei persoane ori a unor obiecte aparținând persoanei respective; tratarea unor persoane sau obiecte într-un mod care cauzează vătămare corporală și limitează în mod coercitiv libertatea persoanei” (Browne și Wiley, 1997). Definirea violenței în acest mod face referire în mod prioritar la violența fizică, cuprinzând însă și semnificația actului violent, în ceea ce privește puterea exprimată și controlul manifest asupra altei peroane prin atac direct sau prin distrugerea
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
adultului. Răul înseamnă să faci după cum te taie capul. Într-o asemenea morală nu există loc pentru ceea ce moraliștii au denumit «binele» în opoziție cu «datoria» pură, binele fiind un ideal mai spontan al conștiinței și mai mult atrăgător decât coercitiv. Fără îndoială, relațiile între copil și părinții săi nu sunt numai raporturi de constrângere. Există o afecțiune mutuală spontană care îl împinge pe copil, de la vârsta cea mai fragedă, la acte de generozitate și chiar de sacrificiu, la demonstrații emoționale
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
etapele evoluției morale a copilului le înregistrează, impun în mod necesar și un mod particular, specific, de trăire de către copii a „sentimentului de culpabilitate” în fiecare din aceste etape. Astfel, în prima etapă, în care norma apare ca exterioară și coercitivă, iar copilului îi este caracteristic un conformism profund (întreținut de respectul și dependența sa de adult), sentimentul de culpabilitate apărut, la un moment dat, capătă semnificație mai simplă a abaterii de la respectul datorat adulților (respectiv părinților sau educatorilor), și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
politică / 62 Dezvoltarea politică și rolul structurilor / 65 Dezvoltarea politică și rolul normelor / 68 Privire de ansamblu / 72 Bibliografie suplimentară / 73 Capitolul 5 Legitimitate, integrare și coerciție / 75 Introducere / 75 Legitimitate și sprijin individual / 76 Integrarea politică / 80 Sisteme politice coercitive și dictaturi / 84 Privire de ansamblu / 87 Bibliografie suplimentară / 87 Partea a II-a SOCIETATEA ȘI GUVERNAREA / 89 Capitolul 6 Bazele sociale ale sistemelor politice / 94 Introducere / 91 Sistemele politice și structura socio-economică / 92 Societățile plurale / 97 Caracteristici culturale / 100
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și totuși, multe continuă să existe fără să fie aparent acceptate de populație. Fenomenul de coerciție este răspândit, iar conceptul de dictatură nu este lipsit de aplicație practică. Această aparentă contradicție între o "nevoie" recunoscută de sprijin și realitatea regimurilor coercitive este una din problemele majore pe care știința politică și studiul comparativ al guvernării trebuie să le analizeze. Sprijinul se leagă de legitimitate, un concept care ar trebui distins clar de legalitate, deși există conexiuni între cele două idei. Sunt
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sunt adesea tentate să se opună prin forță acțiunii instituțiilor sau grupurilor. Poate fi aceasta cu adevărat o soluție? Există oare limite ale gradului de coerciție pe care îl poate impune un regim fără să-și pericliteze viitorul? Sisteme politice coercitive și dictaturi Numărul mare de sisteme politice autoritare Regimurile coercitive sunt larg răspândite în lumea contemporană, poate că cele mai multe trebuie descrise în această manieră, iar o minoritate însemnată dintre ele aplică metode foarte aspre. Frecvența loviturilor de stat militare și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sau grupurilor. Poate fi aceasta cu adevărat o soluție? Există oare limite ale gradului de coerciție pe care îl poate impune un regim fără să-și pericliteze viitorul? Sisteme politice coercitive și dictaturi Numărul mare de sisteme politice autoritare Regimurile coercitive sunt larg răspândite în lumea contemporană, poate că cele mai multe trebuie descrise în această manieră, iar o minoritate însemnată dintre ele aplică metode foarte aspre. Frecvența loviturilor de stat militare și de alte tipuri dovedește magnitudinea acestei probleme, deși loviturile de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
aplică metode foarte aspre. Frecvența loviturilor de stat militare și de alte tipuri dovedește magnitudinea acestei probleme, deși loviturile de stat (și revoluțiile) apar nu doar pentru a instaura, ci și pentru a răsturna regimuri dictatoriale. Mijloacele prin care regimurile coercitive sunt capabile să se mențină la putere sunt binecunoscute nu numai că libertățile mai sofisticate precum cea a presei sau cea de a demonstra sunt îngrădite sau abolite, dar alegerile sunt fraudate, amânate sau pur și simplu lipsesc; chiar drepturile
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
închiși sau chiar împușcați. În același timp, propaganda guvernamentală domină media, asigurându-se în acest fel că informațiile sunt restricționate la știrile pe care autoritățile publice vor să le difuzeze. Într-adevăr, pare să nu existe nicio limită în măsurile coercitive pe care le poate adopta un stat "totalitar", descoperirile tehnice moderne aducând o contribuție substanțială la instrumentele de control și de "educație" care erau în mod tradițional la dispoziția guvernelor (Friedrich și Brzezinski, 1965; Holmes, 1986: 58-75; 379-401). Dictaturi structurale
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
anumită perioadă de timp sugerează că un sistem politic autoritar nu poate fi cu adevărat viabil, sau cel puțin că împrejurările în care aceste dictaturi pot fi menținute sunt mai degrabă stringente. În primul rând, construirea și susținerea unui aparat coercitiv necesită cheltuieli. Stabilirea variatelor pârghii de control implică faptul că poliția și armata sunt suficient de numeroase pentru a fi în stare să exercite supravegherea tuturor colțurilor țării; evident, acest lucru este atât de costisitor încât autoritățile publice pot avea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
partide și mișcări pentru a controla populația Autoritățile publice pot încerca să "creeze" sprijin printr-o combinație între favorurile personale și "educarea politică". Aceasta este rațiunea din spatele alcătuirii "mișcărilor de masă" și în special a partidelor politice în multe regimuri coercitive. O astfel de dezvoltare a fost deosebit de răspândită în dictaturile contemporane, în parte pentru că aceste mișcări sunt mai ușor de alcătuit, ca rezultat al dezvoltării tehnicilor de comunicare modernă. Totuși, construirea unor astfel de organizații este și ea costisitoare și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
acesta este motivul pentru care partidele cu adevărat active, cel puțin pentru o perioadă, sunt mai ales acelea alcătuite în împrejurări speciale de exemplu în timpul unui război de independență prelungit, sau cu ajutorul unei națiuni străine care adaugă resurse externe efortului coercitiv. Așa s-a întâmplat când forța Uniunii Sovietice a susținut regimurile comuniste din estul Europei. Mașinăriile coercitive sunt astfel greu de construit și mai ales de întreținut, deoarece trebuie să fie extinse îndeosebi în acele țări în care masa populației
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
acelea alcătuite în împrejurări speciale de exemplu în timpul unui război de independență prelungit, sau cu ajutorul unei națiuni străine care adaugă resurse externe efortului coercitiv. Așa s-a întâmplat când forța Uniunii Sovietice a susținut regimurile comuniste din estul Europei. Mașinăriile coercitive sunt astfel greu de construit și mai ales de întreținut, deoarece trebuie să fie extinse îndeosebi în acele țări în care masa populației este ostilă. Eforturile întreprinse pentru a "educa" populația, îndepărtând-o de grupurile tradiționale și de normele sprijinite
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
structura socio-economică; astfel se explică existența, în lumea contemporană, a diverselor dictaturi apărute în procesul dezvoltării în țări fie comuniste, fie populiste sau autoritare inegalitare. În timp ce multe regimuri reușesc să se mențină pentru o vreme prin folosirea coerciției, costurile aparatului coercitiv sunt atât de mari încât dictaturile au fost rareori durabile. Sprijinul și coerciția sunt două componente ale vieții politice care, deși diametral opuse, trebuie observate împreună. Doar în acest fel putem înțelege caracteristicile și dinamica sistemelor politice, oricâtă aversiune am
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
politice reprezintă una din dezvoltările majore ale secolelor XIX-XX. Ele constituie o invenție a sistemelor politice moderne care, în mod curios, a servit și chiar a eficientizat la prima vedere atât sistemele politice liberal-democratice, cât și multe tipuri de regimuri coercitive. Deși unele dictaturi contemporane încearcă să opereze fără partide politice, o fac de obicei pentru perioade scurte de timp și cu greutate. Partidele sunt fundamentale societății moderne pentru că sunt principalele mijloace prin care sunt aplanate conflictele politice. Ele realizează acest
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]