2,322 matches
-
s-o întrebi cum se simte păpușa bolnavă și în același timp îți dau lacrimile pentru că nu te poți împiedica să-i vezi ridurile și părul alb. Ai impresia că apetiturile nu i-au evoluat. Le păstrează undeva, într-o cofetărie sau într-o cutie cu jucării. Cristescu zâmbi. Mai încolo, o femeie plivea buruienile de pe un mormânt. ― Acum câteva luni, reluă, locuia într-o vilă împreună cu alți șase locatari. La un moment dat, găsesc într-un scrin ― simplă întîmplare, scrinul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a discului o apropia de locuința tânărului și Melania își imagina fenomenul plastic, ca și cum ar fi parcurs drumul într-o mașină. A patra, a cincea, a șasea cifră... Prin fața ochilor i se perindară statuia Pache, Foișorul, străduța îngustă cu o cofetărie mică pe colț, în sfârșit garsoniera unde se ascundea Raul Ionescu și pe care și-o închipuia în dezordine, plină de ziare și reviste, cu haine agățate pe scaune și poate fotografia unei fete înfiptă în vitrina șifonierului. ― Mda... ― Domnul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
decoltate, se fotografia totdeauna cu umerii goi. Își închipuiau că sânt îndrăgostiți până peste cap unul de celălalt. Poate că fuseseră... Oricum, nu s-au detestat după aceea. Se întîlneau cu plăcere pe stradă, odată, cu totul întîmplător într-o cofetărie mică. Se priviseră în ochi, zîmbindu-și luminos ca doi prieteni vechi." Spune, atunci... De ce-ai plecat? Dacă poți să-mi spui." Își coborâse pleoapele viorii, cu gene lungi, rimelate: "De ce mă întrebi?" "Sînt curios." Începuse să râdă răsfirîndu-și șuvițele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mine; eu scriu mai încet. Caligrafic e la pământ. Și aveam o prietenă acolo, ea-mi dădea cursurile. Am făcut practica la „Budapesta“ practica, după aia am făcut la patiseria „Bulevard“, bucătar, cofetar, patiser. Am făcut practică la „Scala“, la cofetăria „Scala“. Mi-am luat diploma și repartiție. La „Calu’ Bălan“. Slab. Aveam pretenții mai mari pentru că, într-adevăr, cunoșteam. În alea șase luni care le-am făcut, am învățat. Ajunsesem la „Budapesta“, am rămas singur la bucătărie, unde erau trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
totul în plastic și-l arunc de la etajul patru, atunci șuruburile astea uriașe, de roată de tractor, explodează cu atâta forță încât găuresc până și asfaltul, de-aia aveam de gând să cumpăr chibrituri, cel puțin patru-cinci cutii, dar la cofetăria de unde obișnuiam să cumpăr, nu ne mai serveau de când pusesem, împreună cu Szabi, o fumigenă sub vitrină, și toate prăjiturile devenite necomestibile au trebuit aruncate, pentru că toate prinseseră un puternic miros de cauciu ars de la fâșiile unei anvelope de tractor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din principalele căi aeriene ale țării. Vă puteți da seama ce perspective turistice se deschid. VIZITATORUL: Dar ăștia doi? Ăștia doi ce fac? MAJORDOMUL: N-are-a face. Vă rog să priviți atent în partea aceasta. Aici s-ar putea deschide o cofetărie. Dincoace am putea amenaja un parking. Chiar aici se va ridica un hotel cu o mie de locuri, cu piscină și cu sală de cinematograf. De la terasa acestui hotel se vor putea urmări toate evenimentele și tot ceea ce ține, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Dar patriotismul trebuie să-l urmăm, tocmai pentru că știm în ce lume trăim. Suntem încă tineri și dacă nu ne jertfim noi, atunci cine să o mai facă? Cei care au prins cheag și osânză?! Așa cum stăteau, aproape îmbrățișați în dreptul cofetăriei „Tryby Tromphy“, ținută de Ohaia Micigana, mezina lui Cangurașu Brandaburlea, păreau o pereche de îndrăgostiți. Una dintre multele perechi în care femeia, mai în vârstă, mătorită în zile, cu semne vădite ale trecerii anilor, se agață disperată de tânărul buimac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
când a făcut cinzeci de ani doamna Veturia, se cutremură simțind cum alte și alte vițe cresc întruna din ea, se întind, cuprind și apartamentul de la parter al fetei doctorului Wintris, ies în stradă, inundă asfaltul, se duc spre spre cofetăria „Tryby Tromphy“, înaintează spre farmacie, apoi spre grădinița numărul 32 cu program prelungit, încolăcesc biserica Sfinților Constantin și Elena, părintele Ioachim tocmai ieșea pe poartă în gipul său nou, pătrund în altar și scormonesc undeva sub pristol, dau peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cele mai luxoase, de la ultimul best-seller, la cel mai vechi clasic, apăreau aliniate pe rafturile de lemn sau puse vraf pe mese enorme. Pierdu timpul alegând. Era singurul client la ora aceea și se simțea ca un copil într-o cofetărie, incapabil să se hotărască. Îngrămădi exemplare pe tejghea și de fiecare dată când se apropia, femeia își întrerupea lectura, lăsa să-i alunece ochelarii pe nas și îl studia. Într-un colț întunecat, descoperi o ladă plină până sus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
strălucea de zahăr topit și câteva fire de zahăr pudră plutiră În aer și se așezară pe lemnul Întunecat al mesei. Apucă o bucată de ștrudel cu mere și luă o mușcătură. — De unde le-ai luat? Întrebă Paola, turnând cafea. — Cofetăria aia de lângă Carampane. — Te-ai dus până acolo? — E-o zi frumoasă, Paola. După ce mâncăm, hai să mergem la plimbare. Am putea merge să luăm prânzul În Burano. Hai să facem așa! E-o zi perfectă pentru o ieșire. Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
îl știe: A - absență pentru el Și nemotivată. B - bomboană Caramel. C - e ciocolată. F - fondante-ar însemna. P - ghiciți? - Praline Și așa cum va urma: S - sunt savarine. De la A până la zet Pentru el - se știe - E întregul alfabet O cofetărie.
A, B, C... In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_521]
-
uit nimic... să nu uit!.. repetă el în gând, și alunecă în somn, într-un somn dulce cu vise... Se făcea că era noapte, o noapte cu vreme închisă de ploaie. Iorgu cu niște prieteni, întârziase în Piața Unirii, în fața cofetăriei ”Select... ”povestind amintiri. Si, din una în alta, timpul s-a scurs nici n-au știut când. Deodată, în liniștea aceea din noapte, ceasul de la Mitropolie bătu de miezul nopții. Abia atunci, au observat că tramvaiele nu mai circulau demult
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
acasă? Vreau să discut ceva cu tine. - Îți dau voie dar sper să nu mai faci ca data trecută, că mă supar pe tine. - Promit! Voi fi cuminte, nu te voi supăra! După repetiție au plecat împreună. O invită la cofetărie, la o savarină și un cico să poată sta de vorbă. - Aș vrea să ne cunoaștem mai bine. Îți promit că voi fi așa cum vrei tu, să fiu. O să mă las și de fumat. Te plac foarte mult. Sunt un
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și pe a ei spunând, zâmbind: - Frusina Popa. Avem același nume de familie. Am observat asta de când ați lăsat acele acte la primărie. - Aș dori să ne spunem pe nume. Te invit să stăm de vorbă la o prăjitură, la cofetărie, se poate? - Nu știu ce să spun. Eu sunt o femeie nedivorțată, încă. Lumea o să vorbească dacă o să ne vadă împreună. - Știu despre tine numai lucruri bune, nu ai de ce să te ferești de mine, lumea și așa vorbește, chiar dacă ne vede
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
el. Este un băiat de treabă, serios, cu bun simț. Știe să se facă plăcut. M-aș bucura să-mi fie ginere. - Nici nu am băgat divorț și gata, m-ai văzut măritată cu el! M-a invitat astăzi la cofetărie și nu am acceptat pentru că încă sunt o femeie măritată, după acte! Trebuie să vorbesc cu Petre să fie de acord cu divorțul, să-l terminăm repede, că nu avem ce împărți. Nu știu cu ce ochi mă va privi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
a scrie o postfață pentru nuvela de față, intitulată Răscrucea Destinului Acțiunea se petrece, după cum am spus, într-un sat românesc, reședință de comună, cu toate atributele aferente acestei organizări: Primărie, Cămin Cultural, Școală cu clase I-VIII, Bibliotecă, Dispensar, Cofetărie etc. Și unde sunt rezidenți, majoritatea intelectualilor comunei. Dacă personajele principale: Frusina, George, Petru, Alexandru, Gheorghe și ceilalți câțiva, sunt descrise (fizic) cu amănuntele caracteristice penelului unui portretist, mediul ambiental, satul, în sine, este abia creionat - un crochiu, în cărbune
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
aveau obloanele verzi trase. În timp ce Îmi savuram ciocolata care Începuse să se cam topească, m-am trezit În fața unei clădiri cu arhitectură impunătoare, dar pictată vesel, cu pereții galbeni și acoperiș roșu, aflată chiar vizavi de poarta Cetății, lângă fosta cofetărie a verișoară-mii Nelly. Pe o plăcuță scria : „Bethlen Gábor Kollégium“, iar pe o altă plăcuță, „muzeul de Științe ale Naturii“. Înăuntru totul mirosea a vechi, a lemn și a mucegai, ca și cum mirosul vechii Cetăți plutise de peste drum până aici
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vederea spre Dunăre. Trebuia să fie de ajuns, așa cum pentru mama fuseseră de ajuns păpușile făcute din cârpe. Apoi a fost Dodo și coconul moale și cald tapetat cu Pink Floyd, Jethro Tull, Zenobia, Iarna bărbaților și cu prăjiturile de la cofetăria cu pești. Nu făceam decât să schimb mereu o colivie cu alta, mai interesantă, mai confortabilă, diferită, și totuși În esență aceeași. Aveam douăzeci și cinci de ani și nu fusesem niciodată liberă. Însă, unul câte unul, vălurile cădeau. Poveștile se deșirau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aveau obloanele verzi trase. În timp ce îmi savuram ciocolata care începuse să se cam topească, m-am trezit în fața unei clădiri cu arhitectură impunătoare, dar pictată vesel, cu pereții galbeni și acoperiș roșu, aflată chiar vizavi de poarta Cetății, lângă fosta cofetărie a verișoară-mii Nelly. Pe o plăcuță scria : „Bethlen Gábor Kollégium“, iar pe o altă plăcuță, „Muzeul de Științe ale Naturii“. Înăuntru totul mirosea a vechi, a lemn și a mucegai, ca și cum mirosul vechii Cetăți plutise de peste drum până aici
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vederea spre Dunăre. Trebuia să fie de ajuns, așa cum pentru mama fuseseră de ajuns păpușile făcute din cârpe. Apoi a fost Dodo și coconul moale și cald tapetat cu Pink Floyd, Jethro Tull, Zenobia, Iarna bărbaților și cu prăjiturile de la cofetăria cu pești. Nu făceam decât să schimb mereu o colivie cu alta, mai interesantă, mai confortabilă, diferită, și totuși în esență aceeași. Aveam douăzeci și cinci de ani și nu fusesem niciodată liberă. Însă, unul câte unul, vălurile cădeau. Poveștile se deșirau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și prinse a se da huța. Își invită, În același timp, musafirul, să se așeze. El Își alese același mijloc de bancă. În fața căreia, era așezată, de astădată, o măsuță pliantă, iar pe ea, Într-o ordine anume - ca În cofetăriile sau restaurantele de renume, În coșulețe și-n farfuriuțe și-n ceșcuțe - friptură de pasăre și ficat de porc și de vită, cu piure de cartofi noi, iar, pe mici platouri, felii de pâine graham, fursecuri, alune, mieji de nucă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
lia>: aha. Și? <victor37>: cred că le fabricau gata murdare <lia>: lol. Altceva? <victor37>: e simbata <lia>: știu. Între 9 și 2PM <victor37>: între orele astea vreau să mă simt bine <victor37>: îmi amintesc de-o intimplare. Doi într-o cofetărie. La masa vecină <victor37>:el îi făcea vraja, dădea din gură... Ea, cu ochii pe pereți, în tavan, spre mine... <lia>: cunosc <victor37>: așa mi-am zis și eu. Îmi stătea în git prăjitură <victor37>: simbata între 9 și 2PM
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
iubesc <vic50>: nu vrei mult Cum trebuie să fie ca sa il iubești? <maya>: bun, înțelegător, spiritual, educat <vic50>: trebuie să ajungi să-i cunoști aceste calități <maya>: nu înțeleg ce vrei să zici <vic50>: să zicem că intri într-o cofetărie. Într-un colț e un tip căruia îi place de tine <vic50>: e posibil acest scenariu? <maya>: e posibil. Nu arăt rău că femeie, mai ales cînd port mini <vic50>: buun. Să zicem că se îndrăgostește de tine, începe să
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
tocmai de aceea relația lor părea a fi fără prea multe perspective de viitor, mai cu seamă că fata era dedicată aproape în exclusivitate studiului. Așa se face că se întâlneau destul de rar și întârziau foarte rar, seara, la vreo cofetărie ori grădină de vară. În plus, ea refuza întâlnirile în Marian Malciu intimitate pe care încercase el de câteva ori să le obțină, ceea ce a provocat o răceală crescândă a relației. Pe de altă parte, băiatul susținea că este student
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Se făcuse acum mai îndrăzneț, mai conștient de sine, însă lipsa de bani îl chinuia, jignea orgoliul lui. Ar fi vrut haine de primăvară, mănuși și ceva bani asupră-i. Când câte un coleg îl ducea de braț într-o cofetărie sau berărie, se simțea pus pe jăratic. N-avea nici un ban în buzunar și îi era rușine să mărturisească. Era gelos și de Pascalopol. Ar fi voit să fie și el în stare să facă Otiliei o cât de mică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]