1,273 matches
-
Prin ceața lăptoasă, mulțimea îndura aerul rece al dimineții murmurându-și necontenit rugăciunile. Când ceața se risipi, piața era aproape înțesată cu astfel de pelerini și călugări, iar pe treptele de piatră se înșiruiau tineri străjeri cu uniforme roșii și coifuri de argint ținându-și lăncile pieziș. La ora opt bătu primul clopot. Ca la un semn, clopotele bisericile din Roma, răsunară unul după altul. Era începutul sărbătorii de Înviere. În scurtă vreme, trăsurile somptuoase ale nobililor invitați la slujbă începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca să primească și ei binecuvântarea Papei împingeau cu forța rândurile din față. Însă, palanchinul Papei părăsi marea de oameni care-l urmăreau, plutind către bazilică întocmai ca o barcă pe mare. În timp ce palanchinul urca încet treptele de piatră, străjerii cu coifuri de argint și uniforme roșii se înșiruiră într-un zid ca să oprească pelerinii ce dădeau năvală. Palanchinul dispăru apoi pe intrarea principală a bazilicii. În clipa în care palanchinul intră înăuntru, vocea corului, aflat până atunci în așteptare, începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și la cele care nu erau Cadillacuri. M-am uitat în fiecare Cadillac închis la culoare. Nici unul nu avea două fetițe înăuntru. M-am oprit din alergat și am rămas un minut pe loc. Căldura îmi apăsa capul ca un coif de oțel. Sudoarea îmi înțepa ochii. Mi-am scos ochelarii negri ca să îi șterg. Capotele și barele de protecție ale mașinilor străluceau orbitor în soare. Mi-am pus ochelarii la loc. Trebuia să rămân calm. Fiicele mele erau acolo, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Învins oștile reunite ale principilor europeni, se retrage cu adevărat din fața lui Ștefan? - Nu pot să cred... spuse Alexandru. Parcă nimic nu e real... Ștefan izbi cu sete capul unui turc anatolian, Îmbrăcat Într-o armură de Samarkand, crăpându-i coiful și despicându-i țeasta. Lângă el, Oană prinse cu coada ochiului Încercarea unui călăreț otoman de a-l ataca pe voievod cu lancea scurtă scoasă rapid de la oblâncul șeii, dădu pinteni și Îi reteză brațul din umăr. La cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu o mie de răzeși primul regiment de ieniceri! Trebuie să-i Întârziem cât putem! Vești de la Oană? Pietro primi răvașul sosit În timpul luptei, trecu repede cu privirea peste el și Îl Înmână, fără un cuvânt, voievodului. Ștefan Își scoase coiful cu nazal și făcu semn unui scutier să-i desfacă platoșa stropită cu sânge. Era obosit și asudat, iar căldura lui iulie devenise greu de suportat. Dar mai erau doar trei sau patru ceasuri până când, la adăpostului codrului, aerul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
făcând Încă un pas spre el. Era Îmbrăcată ca un oștean, cu pantaloni de călărie, tunică de vânător domnesc, platoșă de oșel și sabie la centură. Doar părul, lung și castaniu, i se revărsa peste umeri, căci nu-și pusese coiful. De altfel, bătălia se terminase, iar caldura zilelor de iulie era Înăbușitoare. Erinei nu-i plăcea infinitul câmpiei. Se visa Înapoi În pădurile Murgenilor, pe malul răcoros la Bârladului. - Ce s-a Întâmplat? - Tatăl tău a căzut, cu sabia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tinere perechi, ne văd uniți. În teatre din Est și din Vest, unde am trăit Cercul de cretă caucazian și Așteptându-l pe Godot, sau în cinematograful din Steinplatz, unde am văzut filme clasice franceze Hôtel du Nord, Fata cu coiful de aur, Bestia om. Eu urcam spre camera ta, tu spuneai „încă nu“. Cu Lud Schrieber rezistam la Leydicke pahar după pahar la tejgheaua cea lungă, până când tu, fiindcă băusem până n-am mai putut, a trebuit să mă duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mea. De la Școala tenorilor, în care se experimentează pentru întâia dată cum se poate sparge sticla prin cântat, până la poezia de final a Găinilor-giruetă în care, sub titlul Fanfară, un copil este pus sub semnul întrebării - „...pe cap cu un coif dintr-un ziar citit“ -, se fac auzite motive ce trimit spre ceva care se ține încă ascuns în jocul alb-roșu și roșu-alb din Drapel polonez. Totul, însă, ar fi putut trece și drept exerciții de digitație, care deocamdată își erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Nu se zice nici marinal, nici marinel... Tanti Mița: Da cum, procopsitule? Goe: Mariner... Mam’mare: Apoi de! n-a învățat toată lumea carte ca d-ta! Scena a II-a Sosește trenul format din copii: Locomotiva poartă pe cap un coif din carton. Vagoanele 3-4 copii care aduc și scaunele pentru cucoane. Se opresc câteva secunde în scenă, lasă scaunele pe care se așează cucoanele. Trenul fluieră și pleacă. Mam‘mare îi face cruce. apoi aprinde o țigară... Goe nu vrea
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
din Faust-ul lui Goethe. Noimann Încerca să le dea o replică pe măsură, dar cuvintele nu i se legau În gură, din care pricină colegii lui de breaslă Îi aruncau priviri nu tocmai măgulitoare. Fiecare ginecolog purta pe cap un coif metalic, Împodobit cu un fel de herb cioplit din oase, ce reprezenta zodia Vărsătorului. Saloanele erau pline de trupuri de femei care gemeau Întinse pe scaune ginecologice, amplasate nu pe podea, ci pe tavan. Noimann le observa cu atenție picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
conchise el după ce se liniști și se așeză la locul lui. Liniștea aceasta nu dură Însă prea mult și Oliver sări din nou de pe scaunul său, cuprins de același spasm. Părul i se zburli pe creștetul capului, luând forma unui coif Împodobit cu pene strălucitoare. Destinzându-se ca un arc, masterandul cântă același cucurigu, de data aceasta pe un ton mult mai puternic, astfel că o jumătate de terasă Își Întoarse capul În direcția În care se afla masa lor. „Scuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și hainele ei de doamna Clark, încremenite în timpul în care-și pierduse curajul, și renunțase să-și mai asume vreun risc. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: Un film de amator cu o fetiță purtând un coif de hârtie la o petrecere, prins cu elastic sub bărbie, o fetiță care suflă în lumânările de pe tort. — Înainte să te dea afară, spune doamna Clark, o instruiești pe noua venită, spunându-i... Nu atinge. Frige! Dă jos picioarele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
armura, și vechea ta mândrie Se-nalță spre uitatul regat, ce te îmbie, Statura ta turnată în luminos argint. Vei trece... Marii codri fremătători de plângeri, Înfiorați de cîte-un romantic hallalí, Își vor bolti frunzișul; o clipă vor cocli Și coif și scut, în jocul virilelor răsfrângeri; Zori neasemuite, apusuri de castele Aprinse, sub metalul curat s-or oglindi Iar străvezia noapte va crește și rodi Prin apele armurii răsade-ntregi de stele. Fugarnic sfânt, tu lasă ca fluviul să te poarte
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
editorialul cu titlul „Mucegaiul ne-arată adevărata față a culturii noastre”, poemul „Mucegaiuri albastre” al unei tinere voci lirice, în interior un studiu erudit despre „Flori de mucigai”. Foița studențească a publicat pe prima pagină o caricatură a Înaltului, cu coif de hârtie și-o perie în mână, încercând să curățe mucegaiul. Redactorul-șef e scuturat în Ziarul, iar conducerea Universității e chemată să dea explicații. Vrăjitoarele din spița Frusinei s-au adunat să descânte împreună, să-mprăștie răul. „E-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de casă sau că o catedrală e o sală de conferințe. Școala lui Himmler era în realitate un castel de mărime decentă, cu tot cu turnurile sub formă de dom, dintre care unul se înălța peste esplanadă precum capul acoperit de un coif al vreunui imens soldat prusac. Am oprit lângă o bisericuță aflată la mică distanță de câteva camioane militare și mașini de ofițeri, care erau parcate în fața a ceea ce părea să fie ghereta de pază a castelului de pe latura estică. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
PE CER ÎNAINTAU NORI MICI, ALBI ȘI ROTUNZI, PE CARE, PUȚIN MAI TÂRZIU, CRESCÂND CĂLDURA, AVEA SĂ-I ÎNGHITĂ DINTR-O DATĂ. UN VAG MIROS DE UMEZEALĂ MAI URCA ÎNCĂ DE PE PAJIȘTILE USCATE TOTUȘI. SOARELE, ÎN SPATELE CASELOR DINSPRE RĂSĂRIT, ÎNCĂLZEA DOAR COIFUL IOANEI D`ARC, STATUIA ÎN ÎNTREGIME AURITĂ CARE ÎMPODOBEA PIAȚA. UN CEAS BĂTU DE OPT ORI. RAMBERT A FĂCUT CÂȚIVA PAȘI SUB PORTICUL PUSTIU. DINĂUNTRU AJUNGEAU PÂNĂ LA EL PSALMODIERI NEDESLUȘITE ÎNSOȚITE DE VECHI MIROSURI DE PIVNIȚĂ ȘI TĂMÂIE. DEODATĂ CÂNTECELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tineri puternici, mulți aveau slujbe nepotrivite, funcționari sau muncitori la banda rulantă, medici sau avocați, da, erau cîțiva avocați: schimbau pentru cîteva ceasuri roba, ca un anteriu, cu haine din piele, pline de ținte, Încălțau ghete Înalte, grele, Își puneau coifuri din fibră de sticlă, se alăturau, fugind de rutină, grupului izbăvitor; Își trăiau, În felul lor, amestecați, ignorînd uneori legea, o parte a tinereții; mai toți Își dezamăgeau părinții, doar cuplurile deocheate și ele cîndva Își admirau odraslele ce bîntuiau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
științelor oculte și că s-a cufundat În ele, uitând de trecerea timpului. Ofițerul mongol care a venit să-i atragă, În câteva vorbe, atenția, avea trupul acoperit În o armură solidă, cu margini roșii, și capul apărat de un coif care se lățea spre ceafă asemenea unor plete desfăcute. În mână purta o torță. Ca să arate mai bine că era grăbit, apropie flacăra de un vraf de suluri prăfuite. Istoricul nu stărui, luă În mâini și la subsuoară tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și mizerabilă a Cavalerului Tristei Figuri. Dacă Don Quijote este un nebun frumos și eroic, Sancho Panza este capabil să-și asume lucid o iluzie. Don Quijote vede monștri malefici În locul morilor de vînt și se avîntă Împotriva acestor monștri; vede un coif de aur În locul unui biet lighean de bărbier și castele În locul hanurilor. El se comportă normal În nebunia lui, acțiunile sale sînt ilogice numai pentru luciditatea noastră care vede altceva decît el și de aceea vehemența iluziei ne tulbură urmărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
-nfiorează de-a ta spaimă, Baiazid! " Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai sbucium! Codrul clocoti de sgomot și de arme și de bucium, {EminescuOpI 148} Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Te-am ruga, mări, ruga Să-mi trimiți prin cineva Ce-i mai mîndru-n valea Ta: Codrul cu poenele Ochii cu sprâncenele; Că și eu trimite-voiu Ce-i mai mândru pe la noi: Oastea mea cu flamurile, Codrul și cu ramurile, Coiful nalt cu penele, Ochii cu sprâncenele. Și să știi că-s sănătos, Că, mulțămind lui Cristos, Te sărut, Doamnă, frumos". ........................................... De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii; Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și Irozii... În izvoadele bătrâne pe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ceea ce nu vede însă nimeni, sunt energiile care se împletesc aici, destinele care nu țin cont de sensul giratoriu care închide parcul. Asemenea, coboară din neant, câte o caretă romană, condusă de un ofițer care-și flutură creasta roșie a coifului. Caii sunt împietriți în avânt, roțile carului nu se învârt, grupul e dus de o bandă rulantă invizibilă, încet, încet, până se pierde în zidurile Teatrului. Freamătul nărilor, încordarea gâturilor, boturile deschise, gâfâitul cailor, strigătele romanului și zgomotul roților, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
caselor părintești, al vitejilor, era de două mii șase sute. 13. Ei porunceau peste o oaste de trei sute șapte mii cinci sute de ostași în stare să ajute pe împărat împotriva vrăjmașului. 14. Ozia le-a dat pentru toată oștirea scuturi, suliți, coifuri, platoșe, arcuri și prăștii. 15. A făcut la Ierusalim mașini iscodite de un meșter, care aveau să fie așezate pe turnuri și pe unghiuri, ca să arunce săgeți și pietre mari. Faima lui s-a întins pînă departe, căci a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
treji. 7. Căci cei ce dorm, dorm noaptea și cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. 8. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoșa credinței și a dragostei, și să avem drept coif nădejdea mîntuirii. 9. Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rînduit la mînie, ci ca să căpătăm mîntuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, 10. care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El. 11. De aceea, mîngîiați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
un bărbat. Cel care se îndrepta către Magnolia nu era un bărbat oarecare. Era îmbrăcat într-un costum poleit cu aur, în bandulieră și la vipușcă avea mici steluțe care clipeau des. La cingătoare purta un paloș, pe cap un coif împodobit de asemenea cu multe steluțe. Adonisul, călcând cu pași rari, s-a apropiat de Magnolia și, după ce a ajuns la o apreciată distanță, a pus o mână pe cosițe și cealaltă o ținea pe mânerul paloșului. Atât de mirat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]