1,198 matches
-
care asediază cetățile dacice. Sunt prezente în film o serie de simboluri naționale (steme simbolice atârnate pe perete, Sfinxul din Bucegi, capitala Sarmizegetusa), precum și relicve din alte perioade cum ar fi un coif purtat de Decebal care este asemănător cu coiful dacic de la Coțofenești (ce datează de la începutul secolului IV î.Hr., adică cu aproximativ 500 de ani înainte de epoca lui Decebal). Aceste simboluri erau considerate ca având un caracter protocronist, ele urmărind să legitimeze faptul că dacii s-au aflat pe
Dacii (film) () [Corola-website/Science/311355_a_312684]
-
deschide spre naos, tocmai pentru a dobândi înălțime față de restul navei. Ultima calotă, a altarului, este aidoma celei de la pronaos, doar că are deschizătura mai redusă. Pe latura de sud a bisericii, deasupra pronaosului, este situat turnul, anterior având un coif ascuțit, aidoma celor din zona Maramureșului, forme înalte având și acoperișul bisericii. În urma unei puternice furtuni, care a avut loc în anul 1892, vechiul turn, a cărui înfățișare nu o cunoaștem, a fost distrus, iar acoperișul bisericii a suferit degradări
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
sculptate și pictate. Iconostasul are trei intrări, ușile împărătești având șase casete pictate cu scena Bunei Vestiri, Arhanghelul Gavriil, precum și cu cei patru Evangheliști. Biserica are o clopotniță deasupra pronaosului, clopotnița având o galerie cu parapet de lemn și un coif octogonal. Pictura păstrată în naos ilustrează scene din Vechiul Testament cum ar fi răpirea la cer, în carul de foc, a Sfântului Prooroc Ilie. Din Noul Testament se pot distinge mai multe scene legate de momentul Răstignirii Domnului nostru Iisus Hristos. În
Biserica de lemn din Sic () [Corola-website/Science/312306_a_313635]
-
urmărește marginea bolții altarului. Acoperișul, unitar pentru întreg edificiul este străpuns în partea sa vestică de turnul clopotniță, de mică înălțime, așezat peste pronaos. Galeria deschisă a turnului clopotniță se află la nivelul coamei acoperișului și este acoperită de un coif scurt, format pe verticală din două segmente și având o bază octogonală.
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
biserică de lemn. În conscrierea de la 1756 se spune: "biserica acum se construiește". Cu timpul, biserica a suferit mai multe intervenții în urma cărora înfățișarea ei inițială a fost afectată. Astfel, în 1925, învelitoarea de șindrilă este înlocuită cu țiglă iar coiful turnului este îmbrăcat în tablă. Fotografia făcută și publicată în anii '30 de către Coriolan Petranu surprinde această modificare adusă bisericii. Ulterior, pe latura de sud a bisericii a fost amplasată o prispă ce se întindea pe întreaga lungime a naosului
Biserica de lemn din Mierag () [Corola-website/Science/312400_a_313729]
-
crin dar și arc-dubloul și meșter-grinda ce împodobesc bolta naosului. Absida altarului este decroșată, poligonală cu cinci laturi. Acoperișul este unul comun atât pentru naos și pronaos cât și pentru absida altarului. Turnul clopotniță nu are o galerie deschisă dar coiful turnului are învelișul întrerupt, element ce amintește de ornamentul inelar întâlnit și la alte biserici din zonă. În interior, pereții bisericii au fost tapetați cu catifea sau material ce culoare roșie și multe, multe prosoape trandiționale. Astfel, pictura realizată în
Biserica de lemn din Mierag () [Corola-website/Science/312400_a_313729]
-
des întâlnit al funiei răsucite. Acoperișul este unul singur, în prelungire, atât pentru naos și pronaos, cât și pentru altar. Biserica este acoperită cu sindrilă. Deasupra pronaosului se află clopotnița bisericii. Turnul are o galerie deschisă, fiind acoperit cu un coif cu baza pătrată. În interior, pronaosul este decorat cu picturi ce reprezintă pilda celor cinci „fete nebune” și celor cinci „fete înțelepte”. Pronaosul este podit, existând un mic orificiu destinat tragerii clopotelor. Trecerea între naos și pronaos se face printr-
Biserica de lemn din Bucea () [Corola-website/Science/312403_a_313732]
-
cu pereții retrași. Pe latura sudică, pe toată întinderea pronaosului și naosului se desfășoară o prispă-pridvor, având șapte stâlpi de susținere între talpa pridvorului și cununa acestuia. Peste tavanul pronaosului se ridică scheletul înalt al turnului, cu galerie deschisă și coiful octogonal. Naosul este prevăzut cu o boltă obișnuită, semicilindrică, ce se înalță direct de pe pereții laterali. O boltă semicilindrică mai joasă și trei triunghiuri sferice, frumos îmbinate între ele, apar și în altar, unde se mai văd scene din pictura
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
contribuța a tot satul și prin grija preotului Popa Ioan, de către meșteri lemnari deveniți anonimi prin ruinarea parțială a inscripției”. Naosul și absida au o boltă semicirculară, iar pronaosul este tăvănit cu scândură nouă, deasupra lui înălțându-se turnul cu coif piramidal. Suprafața totală a bisericii este de 72 mp (4x18m). Biserica din Stolna “deține una dintre cele mai mici ferestre și uși dintre bisericile din lemn din județ” Iconostasul se prezintă ca un perete, fără molene având zugrăvite patru registre
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
construcției lui corespunde cu cea a bisericii. “Turnul are baza pătrată, cu latura de 1, 47 m. pe aceasta se înalță 4 stâlpi legați câte 2 prin sistemul X al grinzilor de furtună. Deasupra galeriei simple fără arcade se înalță coiful piramidal până la 11, 70 m.” Sfânta Masă, de dimensiuni reduse, este din lemn de stejar cu picior din piatră. Crucea Răstignirii de asemenea este din lemn și are o înălțime de doar 15 cm. Clopotul se trage din pronaos. Până în
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
pereții laterali prelungindu-se dincolo de iconostas, cu încă 80 cm, astfel încât altarul are, pe lângă latura de bază, altele șapte, de variate dimensiuni, de unde asimetria poligonului.. Pronaosul tăvănit sprijină, de grinzile principale, stâlpii solizi ai turnului-clopotnită, cu galeria sa deschisă și coiful octogonal, înscris în baza pătrată. Naosul este și aici prevăzut cu obișnuita boltă semicirculară, ce se înalță retrăgându-se treptat pe pereții longitudinali. Deosebit de impunătoare față de dimensiunile reale, având exact la mijloc un arc dublou, cu rozetă, în locul „cheii’ superioare
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
purtate în aval, pe sub ochii luptătorilor. Hugues d’Escot primise trei lovituri de lance în față, Erard de Sivery avea nasul retezat, ducele de Burgundia fusese crestat adânc în obraz de o sabie și gura îi era plină de sânge. Coifurile protectoare, prevăzute cu viziere, deveniseră de nefolosit, din cauza căldurii, deși erau în anotimpul zis rece, nobilii se sufocau în ele, de aceea preferau să lupte, lăsând descoperită partea vulnerabilă a capului, țintită de obicei de dușman. Plin de răni, francezii
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
Atunci "Teodor", poreclit "Lalacon (Mârâială)", un bărbat temerar și neînvins prin înălțimea și tăria trupului său, ucise mai mulți nefericiți din rândurile dușmanilor cu un buzdugan de fier; îl mânuia cu atâta putere, încât zdrobea cu o singură lovitură și coiful dușmanului. Și pentru că lupta a fost, după cum am mai spus, deosebit de crâncenă, unor astfel fapte de vitejie rușii le vor da un răspuns pe măsură. Oastea kieveană își pregăti armele (...) și ieși în câmpie, încercând din toate puterile să incendieze
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
subliinind în ultimă instanță una și aceeași identitate "valaha" respectiv română, a locuitorilor lor, reflectată în simboluri princiare personale sau statale. Simbolurile statate ale Valahiei nord-dunărene par a coincide cu cele personale ale primului domn al ei Basarab, al cărui coif de combatant pe care stă așezată pajura apare pe monezi, și devin proeminențe începând în anii 1310' deși tragându-și originea inițial mai devreme de acea dată, în Țară Făgărașului. Aceasta prezumtiva origine comună -cel puțin la nivel coloristic- a stemelor
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
naos și absidă, sunt marcate prin pilaștrii crestați, într-o suprapunere de forme geometrice; pentru decorul sculptat merită a fi menționate și consolele pereților exteriori. Acoperișul are o învelitoare de șiță, iar clopotnița de peste pronaos, cu foișor în consolă și coif înalt, ascuțit, imprimă edificiului o ținută monumentală. Din patrimoniul bisericii au făcut parte o serie de tipărituri valoroase, multe provenite de la sud de Carpați: Cazanii, București, 1732; două exemplare din Antologhionul de Râmnic, 1766, dintre care unul fusese cumpărat, conform
Biserica de lemn din Chețani () [Corola-website/Science/310136_a_311465]
-
elegantului turn clopotniță, specific zonei Călatelor, chiar dacă între comunitatea comanditară și meșterii lui Ghiran vor fi intervenit multe solicitări de compromisuri. Turnul este prevăzut cu o galerie deschisă, cu arcade semicirculare, de toate părțile, peste care se ridică spre cer coiful octogonal al turlei, încununate de o cruce mare, fără turnulețele caracteristice zonei de proveniență. Naosul are peretii supraînălțați prin bolta sau cerimea semicirculară, împodobită la mijloc de un arc dublou, decorat prin încrestături asemănătoare cu ale celor întâlnite în Nadășu
Biserica de lemn din Apahida () [Corola-website/Science/310131_a_311460]
-
ale bisericii au un acoperiș unic din șindrilă, cu pante repezi, având streașină dublă de jur împrejur, acestea având un rol deosebit de important în protejarea pereților împotriva umidității. Deasupra pronaosului se înalță zvelt turnul clopotniță, având în partea superioară, sub coiful ascuțit un foișor cu câte trei arcade pe fiecare latură. Fleșa elansată a turnului este încadrată de patru mici turnulețe, element singular în arhitectura Maramureșului istoric. În interior se păstrază o parte din zalele lui Pintea Viteazul, haiduc legendar al
Biserica de lemn din Budești Josani () [Corola-website/Science/310267_a_311596]
-
de patru mici turnulețe, element singular în arhitectura Maramureșului istoric. În interior se păstrază o parte din zalele lui Pintea Viteazul, haiduc legendar al Maramureșului care zice-se și-a lăsat el însuși în grija bisericii cămașa de zale și coiful, după lupta contra tătarilor în 1717. Pictura interioară este alcătuită din scene despărțite prin dungi de culoare. Figurile sunt desenate pentru a fi văzute de aproape ca în miniaturile manuscriselor după care pictorul s-a inspirat. Predomină culorile deschise, luminoase
Biserica de lemn din Budești Josani () [Corola-website/Science/310267_a_311596]
-
s-a lărgit intrarea spre navă și s-a construit corul în navă pentru tinerii satului. Biserica a fost restaurată în 1970 și 2000. În timpul „restaurărilor” din anul 2000 au fost distruse și iremediabil pierdute învelitoarea acoperișului vechi, masa moșilor, coiful vechi al turnului și pragul ușii. Această biserică a fost concepută la vremea ei ca una din lăcașurile mijlocii, 5,79 m largă și 10,08 m lungă, în vechile unități de măsură: 2 stânjeni regali largă și 3½ lungă
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
ulterior, cel mai probabil în a doua jumătate a secolului 17, când turnul se generalizează în arhitectura sacrală din Maramureș. Turnul acesta este foarte îngust la bază și, în mod surprinzător, se lărgește la șatra (foișorul) clopotelor. Cornii vechi ai coifului, dimensionați după lățimea bisericii, lungi de 2 stânjeni regali, au fost aruncați în foc și înlocuiți cu alții mai noi în anul 2000, de aici coiful țuguiat față de cel precedent. Portalul de la intrare în biserică, prin mesajul încrustat în el
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
bază și, în mod surprinzător, se lărgește la șatra (foișorul) clopotelor. Cornii vechi ai coifului, dimensionați după lățimea bisericii, lungi de 2 stânjeni regali, au fost aruncați în foc și înlocuiți cu alții mai noi în anul 2000, de aici coiful țuguiat față de cel precedent. Portalul de la intrare în biserică, prin mesajul încrustat în el, este o adevărată operă de artă ce ne dezvăluie participarea unui mare meșter de biserici. Dintre portalele de lemn păstrate în Maramureș acesta este fără îndoială
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
a crea o mai bună etanșeizare. Turnul se înalță pe tălpi peste tinda femeilor, numai până la nivelul coamei acoperișului, o trăsătură specifică bisericilor din Sălaj. Peste picioarele turnului a fost așezat un foișor pentru mai multe clopote, acoperit de un coif prelung, specific zonei. Înainte de a fi mutată biserică, pește tinda, la baza turnului, a existat un cor pentru tineri, deschis spre navă prin scoaterea unor bârne. Acesta a fost ridicat înainte de primul război mondial la inițiativa învățătoarei Maria Orian, fiica
Biserica de lemn din Cizer () [Corola-website/Science/308792_a_310121]
-
construcție din capitala Suediei. Ea a fost ridicată între 1280-1300 de călugării ordinului franciscan, alături fiind ridicate și clădirile mănăstirii, în jurul unei curți interioare. După reformă, biserica a devenit protestantă. În secolul 16 i s-a adăugat turnul, al cărui coif ascuțit și zvelt a dat o trăsătură definitorie imaginii orașului. În urma unui incendiu, în 1835, coiful a fost distrus. El a fost înlocuit cu o structură traforată din fier forjat în 1839, ce pare să fi anticipat turnul Eiffel. Încă
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
ridicate și clădirile mănăstirii, în jurul unei curți interioare. După reformă, biserica a devenit protestantă. În secolul 16 i s-a adăugat turnul, al cărui coif ascuțit și zvelt a dat o trăsătură definitorie imaginii orașului. În urma unui incendiu, în 1835, coiful a fost distrus. El a fost înlocuit cu o structură traforată din fier forjat în 1839, ce pare să fi anticipat turnul Eiffel. Încă de la începutul său, lăcașul a fost ales drept necropolă regală. Donatorul și patronul bisericii, regele Suediei
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
se înalță pe tălpi peste tinda femeilor, numai până la nivelul coamei acoperișului, o trăsătură specifică bisericilor din Sălaj. În partea superioră, între picioarele turnului, a fost amenajat un foișor deschis, probabil pentru un singur clopot. Turnul se termină cu un coif ascuțit ce protejează foișorul cu ajutorul unei poale împrejur. Turnul este legat cu pereții tindei însă străbate decorul de ocnițe. Este posibil ca turnul să fie adăugat ulterior construcției. Bârnele au fost cioplite din lemn de gorun, așezate drept și încheiate
Biserica de lemn din Bălan Josani () [Corola-website/Science/309767_a_311096]