1,105 matches
-
colo, ca niște bănuți din aur. Petre venise să o ia cu sania trasă de doi cai frumoși; unul alb și altul de culoare maro, cu zurgălăi la gâtul lor. Era îmbrăcat cu un costum negru iar pe deasupra cu un cojoc trei sferturi de culoare bej cu guler din blană de oaie, de culoare albă iar pe cap o palărie maro. Intră în curte și o găsi pe Frusina pregătită iar pe Gheorghe ca de obicei, în bucătărie. - La mulți ani
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mierle-i uitată. miresme de pepene galben adumbresc sălașele somnului. deja ninge în dormitorul copiilor? luna mirată trage cu ochiul: aș merge și eu la zbenguială, mă zgârâie cam tare acest tradafir din fereastră. un câine mare ciobănesc doarme pe cojocul din mijlocul stânei. iarna va fi blândă? iarna va fi hâdă? numai flăcările din felinare mai joacă o horă. din ceașca cu ceai, aburii întorc amintirile acasă. balansoarul scârțâie, leagănă frunzele moarte. pe prag, doar pipa bunicului. păianjenii țes liniștiți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
câteva săptămâni, de când începuse să se desprimăvăreze, neastâmpărul din iarnă parcă îl mai lăsase puțin, dar în schimb copilul refuzase să mai doarmă în casă cu toți ceilalți și se strămutase cu tot calabalâcul în fânar, unde dormea învelit cu cojoace vechi și cu o tohoarcă ciobănească pe deasupra cojoacelor... Zadarnice fuseseră rugămințile și amenințările. Din fânar nu se mai lăsase drăcuciul dat jos, rânduindu-și viața așa cum îl ducea pe el mintea... Se scula de cum se crăpa de ziuă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din iarnă parcă îl mai lăsase puțin, dar în schimb copilul refuzase să mai doarmă în casă cu toți ceilalți și se strămutase cu tot calabalâcul în fânar, unde dormea învelit cu cojoace vechi și cu o tohoarcă ciobănească pe deasupra cojoacelor... Zadarnice fuseseră rugămințile și amenințările. Din fânar nu se mai lăsase drăcuciul dat jos, rânduindu-și viața așa cum îl ducea pe el mintea... Se scula de cum se crăpa de ziuă și se apuca să scârțâie a jale cântece din găidulca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
apăruse o căruță pe care o mâna tatăl său. Dar de data aceasta vedenia nu mai vru să dispară. Chiar tatăl său era în acea căruță care o pornise la drum în zori de zi, iar lângă el, cu un cojoc în spinare și cu o căciulă țuguiată pe frunte, se vedea vecinul Ivan, bunicul lui Mituș. După ce stătu puțin pe gânduri, Culae își luă inima în dinți și-o porni mai departe, în întâmpinarea căruței. Când ajunseră față în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Of, de-aș fi copilă iară! Dorul Ce n-aș da să fiu copilă iar Să mă joc iar pe afară, Prin iarba verde să calc, Să văd fluturii cum zboară. V-ați ascunselea să joc, Să m-ascund pe sub cojoc, În dulapuri sau sub mese, În locuri bine alese. Desculță să stau pe afară, Să văd bondarul cum zboară, Din nisip să fac covor, Pe cer să nu văd un nor. Și totuși mă gândesc nostalgic La clipele cele de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
viață, Firave scame mai tresar în vânt. Le-ai prinde toate în fuior semeață, Dar fusul vieții, toarce necuvânt. Destinul tău, prin meliță trecut, Ferfenițit și strâns în ghemotoace, Se lasă dus în coșuri, abătut, Pentru folos, în dosuri de cojoace. Speranțele rămase ne-ntinate, Ascunse în a inimii cămări, Le rânduiești pe polițe, pe toate, Cu resemnare, printre lumânări. Pe tâmplele-ți cernite de durere, De doruri ce te macină mereu, Doar cârlionții mai ascund mistere, Neputincioși și făr-de-un Dumnezeu. Dar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
braț de fân ce trebuia dovedit acum, căci altă oprire atât de importantă stăpânul său nu mai avea În cursul zilei. Când Între cei doi părea să nu fi rămas loc decât pentru un sărut grăbit, Eleonora scoase din buzunarul cojocului ei de oaie un Snickers pe care Îl plimbă mai Întâi, provocator, sub mustața poștașului, ca pe o țigară de foi Partagas, apoi, cu o Încetineală ce nu avea nimic de-a face cu frigul de afară, Îi scoase ambalajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Lângă soba de teracotă, lada de lemne era plină. Așa era În toată casa. Doamna Ster ura frigul și Întunericul. Domnul Húsvágó așeză cu grijă femeia pe pat, pe un țol vechi cu miros de lavandă, Îi scoase ghetele bărbătești, cojocul secuiesc, mirat și parcă intimidat de eleganța tinerei femei care nu era mai mult decât o servitoare, dar mai ales de forma și lungimea gambelor sale, bine desenate sub ciorapii vișinii de lână care Îi treceau puțin peste genunchi, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și am un mesaj din partea doamnei Ster. Îi Întinse mâna. Mânile li se Întâlniră Într-o strângere scurtă. După nume vă cunosc, zise Petru. Doamna Ster mi-a vorbit de dumneavoastră. Atunci, ne putem tutui, zise Eleonora și Își descheie cojocul de miel, ușor cambrat, cu guler rusesc, de sub care țâșni un parfum de a cărui fragranță se bucura doar Iolanda: uite o tipă care știe cum se alege un parfum. Nările ei delicate adulmecau lacom parfumul care plutea În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
diversiune pentru a-l alunga dintr-un loc care era doar al ei și În care el pătrunsese prin efracție. Cum altfel? În timp ce ea dădea probe pentru compania de dans a lui Teshigawara. Scăparea Îi venea din buzunarul stâng al cojocului pe care acum Îl ținea În brațe ca pe un partener adormit. Degetele ei pipăiau ambalajul inelului opalin În care ea Își punea de fiecare dată nădejdea În momentele ei tot mai dese de disperare, În timp ce se Întreba dacă merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bourbon la o adică. Sau să poarte o discuție cu bărbatul care se apropia de el, uitându-se speriat În toate părțile. Nu vă supărați, n-ați văzut cumva un porc? Întrebă politicos omulețul, căci omuleț era, Îmbrăcat Într-un cojoc de oaie nou și cu o căciulă rusească tot nouă pe cap, dar cam mare căci Îi cădea mereu pe ochi. De aceea nici nu-și vedea porcul. Ba l-am văzut, dacă asta vă liniștește, zise Flavius-Tiberius. Și? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochii agățați de ea, bărbați și femei deopotrivă. Iar ea se Îndepărta de sicriu, ușoară totuși, În năvodul cleios al privirii lor, ștergându-și mereu ochii cu o batistă-năfrămuță albă-albuță, faină-făinuță, pe care o tot scotea din mâneca stângă a cojocului ei trois quarts, cu guler rusesc, ușor evazat și secuiesc de fel, culoarea ciocolății negre. 3. Și ea se făcea tot mai subțire pe măsură ce se depărta. Când a ajuns subțire cât o rază de lumină vineție, sau cât o tăietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
n-ar fi putut, în orice legătură, să fie altminteri decât supusă. La amiază, când am făcut o pauză, obosit, și profitând de absența meșterului am luat-o de mână și am dus-o în casă, culcând-o pe un cojoc, fără să mă sinchisesc prea mult de faptul că era îmbrăcată în doliu, nici n-a crâcnit. Apoi și-a înfundat din nou pe cap pălăria de pai și și-a reluat locul pe bucata de marmură, la fel de placidă, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atâta evlavie s-a stricat, s-a oțetit. 2 martie Cred că va trebui să urmez tratamentul recomandat de doctorul B. Înapoi în grote! Acolo e mântuirea. 4 martie Venind de la dispensar, m-am întâlnit cu J. Era îmbrăcat cu cojoc și cu capul gol. Cap de dihor bătrân, încărunțit în rele și viclenie. „E adevărat că ești cam bolnav?” m-a întrebat. M-am mirat. „Dar de unde? Mă simt excelent”. 7 martie Am fost la teatru cu Augusta. Era frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
stânci, ce-și deschide uriașa lui poartă, Spre-a-l primi pe bolnavul bîtrîn în surele hale. El își ia coroana din cap și în cui o atârna. De sclipește-n noapte frumoasă și roșă - un fulger Încremenit în nori. Cojocul l-anină El de cuptor... ciubote descalță și negrele-obiele, Cât două lanuri arate le-ntinde la focul Gheenei Să se usuce... Chimirul descinge și varsă dintr-însul Galbeni aprinși într-un vechiu căuș afumat de pe vatră, Mare cât o pivniță
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Nimeni, nimeni pe pământ N-a zâmbit l-a mele glume, N-a-ascultat al meu cuvânt. Nu, de când eu sunt pe lume, Fericirea n-am băut; De râdeam cu veselie Eu în veci m-am prefăcut. {EminescuOpIV 487} Am întors apoi cojocul Când iubiri-mi s-oferiau; Le-am fugit - și râsul, jocul, Cu mândrie le-am respins. Plin de nevinovăție În aceia tineri ani Eu primeam cu bucurie Tot ce s-ar fi oferit. Astăzi ea mă înconjoară, Astăzi eu blestăm și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Victor Îl surprindea cum Încerca săl imite, sfios și cu voce joasă, pentru a nu-l deranja pe olar. Iarna era În toi, ograda și grădina bunicilor parcă erau acoperite cu cearceafuri albe-albe, crengile salcâmilor de la poartă purtau pe umeri cojoace din blănuri albe, fără poale și fără mâneci, gerul alungase vrăbiile și pițigoii flămânzi, găinile și curcile se retrăseseră de bună voie și forțate de ger În poiată și solicitau masa de seară prin vitejii lor reprezentanți: Cristofor care pășea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
domn, nu altceva; aveau sprâncene parcă desenate cu linia și gurile pline, sănătoase. Purtau căciuli încă, deși iarna trecuse, miloase și bogate, din piele de oaie dobrogeană ori de astrahan. Îmbrăcămintea le era amestecată. Sub dulămile aspre de postav ascundeau cojoace albe și în picioare purtau cizme. Călcau greu și apăsat. Plini de bani! Stere îi simțise. Beau pe nerăsuflate, râdeau, lăsau polii și plecau spre oraș, să vândă laptele și untul adus în faietoane. Sub capra lor ascundeau putineie de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
amândoi în șube de miel, cu căciulile așezate pe ochi până în vârful nasului și bocanci grei în picioare, toate ciordite de la negustorii de pe Grivița. Era ger, și noroaie de te-ngropai. Ocoleau târgul plin de căruțe. Tîrlanii, băuți, târguiau ulcele, cojoace și țoale. Lipăiau prin zloată cu opincile lor de porc, se tocmeau, intrau în circiumă; bani la ei, berechet. 154 Gheorghe scotea un sac de sub șubă, plin cu cărămidă pisată mărunt, pregătit anume pentru asta. Îl trântea în noroi, la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de trece. Mișunau presării. Abia au avut timp să se adăpostească 160 Într-o bina părăsită. Nicu-Piele a bătut niște uluci pe la geamuri, să nu intre viscolul, și au aprins un foc mare. Dormeau pe grămezi de nisip, mvelindu-se cu cojoacele. Gheorghe, mai bătrân, a scormonit ce-a scormonit, a găsit o grămadă de bălegar. -La adunat cu unghiile. Râdea Oacă de el, dar râdea degeaba, că n-a fost chip șă iasă unul afară mai mult de-o săptămână și-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
frumos mai e la tine! Ai și gramofon! Și cum miroase a gutuie, parcă-i în grădină la Mitropolie! 184 Era înalt de atingea candela. Avea jambiere și bocanci. Mirosea a bărbat și a vin. Ninsoarea i se topea pe cojocul scurt și călduros. Se auzea trosnetul lemnelor în godinul pântecos și torsul pisicilor adormite pe o sofa scundă. Așa a început dragostea lui cu Sinefta. Copila 1-a frecat ce 1-a frecat, îl aducea noaptea, îl ținea în odaia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se mișca din ce în ce mai greu. Țambalagiul plîngeafără să știe. - M-auzi, nene Mitică? > În aceeași zi, spre seară, niște vânători găsiră lângă șanțul fortului "Cățelu" pe Anghel, cântând încă în fața hoiturilor starostelui și al țambalagiului. Erau trei oameni înalți, îmbrăcați în cojoace, cu puști în mâini, încă fumegânde. Impușcaseră doi lupi și-i alungaseră pe ceilalți. Priveau la nebunul din fața lor, care nu-și mai termina cântecul. Anghel râdea încet, și mâna lui dreaptă, rănită de ger, care mișca încă vioi arcușul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mă călătorește, Pușca de hoți mă păzește, Nevasta mă primenește... Când termină, chicoti singur: - Vă place, ce ziceți? A Vânătorii așezaseră morții la spatele lui Anghel, unul lângă altul, începuse să ningă cu fulgi mari, ușori. Își strânseră mai bine cojoacele pe ei și se făcură că nu aud nimic... Morcovii Cum da primăvara, și ce mai primăveri cădeau peste Cutarida, de se topea zăpada, luată parcă în lopată, babele, toate pâlc în casa coanei Marghioala a lui Mială. Lipa-lipa, câte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ani mai târziu, când, Într-o anumită etapă a fugii tatei din St. Petersburg-ul cucerit de bolșevici, spre sudul Rusiei, a fost oprit, În timp ce traversa un pod, de un bătrân care părea un țăran cu barbă căruntă, Îmbrăcat Într-un cojoc. Îi ceru tatei un foc. În clipa următoare se recunoscură. Sper că bătrânul Kuropatkin, În travestiul lui rustic, a reușit să evadeze din temnița sovietică, dar nu despre asta-i vorba. Ceea ce mă interesează este evoluția temei bețelor de chibrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]