2,046 matches
-
încărcat de forță profetică. Lumea istorică este „die Welt allseitiger und integraler Aktualität“, timpul plin care se constituie, obiectiv, ca memorie colectivă. Obiectul, faptul istoric capătă astfel aura profeției sau, cu un termen din prologul epistemo critic, amprenta „autenticității“. Gestul colecționarului de antichități este unul de asemenea profetic: în economia sa, obiectul își pierde valoarea de marfă, pentru a-și recăpăta calitatea de „vestitor“ viu al lumii care i-a dat naștere. Imaginea dialectică, alegoria secolului al XIX lea, aduce astfel
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
jocul percepției propriu unei figuri centrale a acestuia: flaneurul. Excursuri Una dintre modalitățile în care poate fi citit Benjamin este aceea de a urmări, dincolo de problemele teoretice și de conceptele sale fundamentale, traseul și însemnătatea unor personaje, de exemplu: traducătorul, colecționarul sau povestitorul. Conceptul de „experiență“, care constituie miza discuției de față, poate fi concretizat în modul în care Benjamin vorbește despre aceștia. De altfel, între scrierile sale „teoretice“ sunt intercalate de fiecare dată texte „complementare“ importante prin modul în care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Benjamin, aceasta nu este una intenționată, ci implicită, activă în ipostazele ei cotidiene. Traducătorul, de exemplu, poate fi înțeles tocmai ca acela care asimilează funcția critică a cunoașterii în domeniul limbajului; povestitorul „salvează“ evenimentul prin înscrierea lui în orizontul memoriei; colecționarul transformă dialectic statutul obiectului și îi „dă viață“ în cursul existenței sale istorice. Ulterior acestor scurte portrete, abia, poate fi realizată o sinteză a funcțiilor epistemologice ale experienței, așa cum se constituie prin textele despre Kant, romantici sau Baudelaire. Excurs 1
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a fenomenelor este cu putință în mediul limbii și, prin urmare, cum este posibil conceptul de „experiență superioară“ despre care era vorba în Programm einer kommenden Philosophie. Analogiile cu experiența urbană vor fi, mai târziu, puse în lumină. Excurs 2. Colecționarul sau „despre istoria obiectelor“ A doua figură importantă pentru Benjamin deschide o problematică pe care o voi relua mai în amănunt în capitolul al doilea: cea a istoriei. Deocamdată analiza privește modul în care funcția epistemologică a experienței depinde de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
exemplu, de „unersättliche Materialhunger“ a lui Fuchs. Asumarea istoriei în cadrul unei experiențe cu caracter dialectic, necontemplativ, este posibilă plecând de la o astfel de înțelegere a obiectelor, iar nu de la „traducerea“ lor speculativă, specifică idealismului german sau esteticii romantice. Activitatea de colecționar este pentru Benjamin o exemplificare, dar și o critică a acestei viziuni materialiste asupra istoriei și asupra obiectul artistic. Câteva gesturi definesc această activitate și fac din ea o formă a experienței. În primul rând, foamea pantagruelică pentru obiecte. Este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
exemplificare, dar și o critică a acestei viziuni materialiste asupra istoriei și asupra obiectul artistic. Câteva gesturi definesc această activitate și fac din ea o formă a experienței. În primul rând, foamea pantagruelică pentru obiecte. Este ceea ce îl deosebește pe colecționar de simplul consumator de artă. În al doilea rând, tendința de a „expune“ colecțiile, de a le da un caracter public. Fuchs își întrebuințează întreaga colecție de stampe sau caricaturi în cărțile pe care le scrie, cu precizarea strictă a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
copyrightului. Aceste comori sunt publicate, iau circuitul culturii de masă. Lui Fuchs nu-i plac muzeele, întrucât acestea, supuse unor rațiuni economice sau legate de spațiu, expun cu precădere capodopere și oferă, astfel, imagini trunchiate ale trecutului. În plus, obiectele colecționarului de la sfârșitul secolului al XIX lea sunt tocmai acelea care nu au valoare muzeală datorită caracterului lor „popular“. Muzeul acționează paradoxal, întrucât recunoscând valoarea intrinsecă a operei de artă, detașată de lumea care îi dă naștere, o transformă pe aceasta
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și valoarea de ade văr (Wahrheitsquelle) a acestor produse culturale în ceea ce pri vește trecutul. Mai mult, modalitatea materială, concretă a caricaturii (desen sau gravură) arată publicul căruia îi era destinată: costul sau rapiditatea tehnicii sunt indicii sociale clare. Reflecția colecționarului cu privire la presupozițiile pro priului timp însoțește cunoașterea trecutului, cu atât mai mult cu cât caricatura este, prin esența ei, o figură critică. Activitatea de a colecționa are, astfel, un dublu rol: ea salvează trecutul de reprezentările abstracte și de ideologiile
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
producere și public. Materialismul istoric își găsește aici, cum spuneam mai sus, o confirmare și, deopotrivă, o critică. Mai exact, se evită transformarea acestuia în ideologie, într-o „mare narațiune“ de felul celei caracteristice idealismului german. Foamea de obiecte a colecționarului îl plasează pe acesta în afara oricărei reprezentări ideale, „metafizice“, suprapuse materialității, precum și în afara fascinației fetișului mărfii. El însuși colecționar, Benjamin preia o serie de gesturi descrise mai sus și le asumă din nou ca gesturi teoretice, având o intenție epistemologică
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
exact, se evită transformarea acestuia în ideologie, într-o „mare narațiune“ de felul celei caracteristice idealismului german. Foamea de obiecte a colecționarului îl plasează pe acesta în afara oricărei reprezentări ideale, „metafizice“, suprapuse materialității, precum și în afara fascinației fetișului mărfii. El însuși colecționar, Benjamin preia o serie de gesturi descrise mai sus și le asumă din nou ca gesturi teoretice, având o intenție epistemologică. Passagen-Werk este construită ca o colecție de citate, o experiență a lumii urbane din secolul al XIX-lea, cu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
este văzută, și în acest context, ca privire mesianică aruncată evenimentului. Experiența construiește trecutul, îl reconfigurează în propria viață a povestitorului și, mai apoi, în cea creată intersubiectiv, împreună cu ascultătorul. Povestitorul este, în textul lui Benjamin, o figură magică. Asemenea colecționarului, este subiectul unei experiențe integrale a lumii (cu „ochiul“ și cu „mâna“, cum afirmă Valéry, citat în finalul textului), pe care o încorporează și o transmite. Dispariția sa echivalează dispariției misticului și stă mărturie pentru o „nouă“ ontologie, secularizată. Interesant
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
materialismul“ autorului german). Nu disoluția în absolut, precum disoluția romantică a poeziei în proza „originară“, este miza experienței, ci, în mod dialectic, reve larea originarului, deci a autenticității, în fenomenul propriu-zis, așa cum se „donează“ acesta din punct de vedere empiric. Colecționarul este, de exemplu, „subiectul“ unei astfel de ex pe riențe, iar Eduard Fuchs, figura sa paradigmatică. Alegoria, respectiv imaginea dialectică sunt modalitățile care înlocuiesc, aici, reprezentarea conceptuală abstractă. Flaneurul, voi încerca să arăt în capitolul al treilea, este el însuși
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lingvistice sau la cele religioase, ci le consideră pe acestea paradigmatice pentru orice tip de experiență istorică. Con ceptul de „revelație“, de pildă, sau „gestul“ traducătorului văzut, în universalitatea sa, ca gest al regăsirii dialectice a originarului sunt, precum gestul colecționarului, instanțieri ale experienței istorice. Povestitorul ilustrează, pe de altă parte, o situație aparte a experienței, anume caracterul ei „auratic“, singular. „Înțelepciunea“ pe care povestitorul o împărtășește prin intermediul poveștii este unică, absolută, legată în mod esențial de figura concretă a „subiectului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
care privește în urmă“, filolog sau figură a chiffonnier-ului la Baudelaire. Acesta din urmă este de multe ori, în Passagen-Werk, un personaj central. El este „die provokatorischste Figur menschlichen Elends.“ Marginal al epocii industriale, chiffonnier-ul sau peticarul (Lumpensammler) este un colecționar aparte: atenția sa se îndreaptă asupra acelor obiecte refuzate din circuitul economic al mărfurilor, asupra resturilor și rebuturilor lumii diurne a marilor orașe. Benjamin citează descrierea pe care o face Baudelaire acestui personaj, în Du vin et du haschisch: „Voici
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sagen. Nur zu zeigen.“ Chemarea mesianică, pentru care istoricul se face ecou, este a obiectului demodat, nefolosit, a fotografiei vechi sau a clădirii părăsite. Acestea ies din circuitul mărfii care le conferă o falsă actualitate; adunate apoi de chiffonnier, de colecționar, introduse în colaje de către artistul suprarealist sau descrise de către istoric, ele își recapătă puterea de a-l chema, autentic, pe Mesia. „Materialismul istoric“ în versiunea lui Benjamin face, în modalitatea descrisă mai sus, o experiență a trecutului. El nu se
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fetishism) nor their domination (instrumentalism), but instead seeks a playful reciprocity.““ Investigarea prin joc a fragmentarului, a ne făcutului, a materialității obiectelor și, deopotrivă, recuperarea obiectelor „depășite“, nefo lositoare fac din figura copilului o anticipare a altor personaje urbane, precum colecționarul sau Lumpensammler-ul. Observând aceasta, Gilloch vede în figura copilului agentul mesianic care, mai târziu, va fi înlocuit cu cea, gravă, a istoricului. Jocul primului însă poate fi înțeles în acest loc și ca o modalitate particulară de cunoaștere, ca generare
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
bazat pe recunoașterea și colportajul similitudinilor, deconstrucția reprezentărilor reificatoare și, deopotrivă, rolul recuperator al memoriei fac din jocul copilului o modalitate privilegiată a experienței urbane. Ea poate fi regăsită mai târziu, în cazul flaneurului, al peticarului (Lumpensammler ul) sau al colecționarului, într-o formulă complexă, aflată sub un acut simț al istoriei și al conflictului social. De fapt, experiența urbană la aceste din urmă personaje este rezultatul unui joc privat de inocența copilului, iar rememorarea copilăriei berlineze are pentru Benjamin rolul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
această pierdere. Regăsim în Copilărie berlineză..., fragmentare, gesturile esențiale ale experienței urbane pe care am încercat s-o descriu până în acest moment: gestul critic al ieșirii de sub dominația mamei (și a cartierului burghez care întregea această dominație); gestul recuperator al colecționarului, care nu vizează noul, ci „înnoirea vechiului“ (das Alte zu erneuern)“; gestul dialectic al cunoașterii, prin care orașul capătă un chip, iar materia lucrurilor devine urmă și dovadă autentică a originii lor. O altă taină a jocului este și modul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
începutului de secol XX permit această triplă lectură, iar experiența urbană își găsește astfel, în Copilărie berlineză..., o ilustrare privilegiată. Figura copilului, aflat în descoperirea lumii orașului, întreține o relație specială cu celelalte figuri urbane, precum flaneurul, peticarul (Lumpensammler-ul) sau colecționarul: dacă, în cazul celui dintâi, arhaica funcție mimetică devine o modalitate de recunoaștere și lectură a similitudinilor, a „colportării“ urmelor materiale ale lucrurilor, străzilor, oamenilor, în cazul celorlalți colportajul cunoaște la rândul său o transformare, fiind asimilat unei experiențe a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
avizat și influent. Selecția sensibilității decadente a lui Des Esseintes scoate în evidență pictura "simbolistă", iar această selecție adoptă criterii și un stil care configurează estetica decadentă. Gustave Moreau, Bresdin, Odilon Redon se află la loc de cinste în pinacoteca colecționarului decadent, iar acesta stabilește o relație de familie pe baza gustului său cu artiști plastici precum Goya, Luyken etc. sugerând chiar și lacunar echivalente simbolice și o tradiție. Se poate observa că decadentismul este prezent atât prin anumite teme specifice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
plastici precum Goya, Luyken etc. sugerând chiar și lacunar echivalente simbolice și o tradiție. Se poate observa că decadentismul este prezent atât prin anumite teme specifice în aceste tablouri, dar și printr-o estetică ce se poate deduce din comentariul colecționarului reunind macabrul, maladivul, nevroza, "de-a dreptul modernă", perversitatea, constrastele violente proiectate senzual, degenerarea, monstruosul. În mod evident, în arta simbolistă și decadentă elementul istoric dispare, istoria nu mai reprezintă o lecție morală și nici gloriola unui moment reprezentativ, tipică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sugestia. Or, monocromia (ceea ce nu înseamnă neapărat uniformitatea culorii, ci subtila diferențiere tonală a uneia și aceleiași tente) se vădește a fi procedeul pictural adecvat"136. Trimiterea la Whistler nu este câtuși de puțin deplasată, ca și Grigorescu, Whistler era colecționar de artă japoneză și chineză, în special porțelan "albastru și alb". În studiul pe care-l consacră estetismului englez, The Aesthetic Movement, Lionel Lambourne consideră că arta prerafaeliților în ceea ce ține de minuția detaliului și decorativismul ei implicit, întâlnește fertil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Brâncuși a știut să se disocieze la timp pentru a-și configura pe o altă treaptă estetică vocația modernității în sculptură, iar Paciurea a depășit-o, la rândul său, în direcția incomparabilelor Himere. Pe de altă parte, câțiva dintre marii colecționari români achiziționează opere rodiniene (precum Anastase Simu, care a adus, în 1905, pentru viitorul său muzeu, L'Eternel Printemps, care putea fi văzut din 1910, când și-a deschis porțile muzeul Simu, și precum Kalinderu, care a achiziționat Sărutul, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În concluzie, îi e indiferent!"482. Însă rolul esențial pentru simbolismul rusesc l-a jucat gruparea Mir Iskusstva (Lumea Artei) care grupează o mare parte dintre artiștii tineri. Apariția revistei omonime, în 1898, cu sprijinul prințesei M.K. Tenișeva și a colecționarului S.I. Mamontov, beneficiază de eforturile conjugate ale pictorului și istoricului de artă Andrei Benois și a celui care avea să reprezinte principalul animator și coordonator al mișcării, Diaghilev. Apariția revistei era anticipată de două evenimente, expoziția acuareliștilor englezi și germani
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
succesul celor două tablouri expuse acolo, Mihai Viteazul primind capul lui Batori (1882) și Vârful cu dor (1883), ia naștere Intim Clubul, cu sprijinul lui G.D. Mirea, al sculptorului Georgescu, și al arhitectului Ion Mincu, avându-l ca președinte pe colecționarul Ioan Kalinderu, societatea organizând două expoziții în 1884 și 1885. Astfel, se constituie în primăvara anului 1890 Societatea "Cercul Artistic" la inițiativa sculptorului Ion Georgescu și cu asentimentul unui număr de 46 membri fondatori și 18 membri onorifici, între care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]