2,111 matches
-
Dtr a cărților lui Osea și Ieremia, lipsește aluzia la această sărbătoare prin evocarea reîntoarcerii la origini, adică la pustiu și la timpurile primordiale; în afară de aceasta demonstrează mai curând că în epoca redactării textului era clară deosebirea dintre „corturi” și „colibe”. f) Așadar, e dificil de explicat legătura dintre ritul sărbătorii și explicația sa istorico-teologică; de aceea, ne întrebăm dacă nu cumva și în acest caz autorii biblici au încercat (fără a reuși prea bine, cf. Paștele și Azimele) să fuzioneze
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
exagerare a dovezii puterii lui Yhwh, ci o formă primitivă a ritualului atestat în Mișna, ritual prin care se celebra ieșirea din anul vechi și intrarea în noul an, sărbătoare ce pare să coincidă temporal, cel puțin aproximativ, cu sărbătoarea „colibelor”. E posibil, pornind de la denumirea porții, ca apa să fi fost adusă în templu, chiar din perioada preisraelită a cetății. II. Același tratat menționează și celebrarea în timpul nopții a unor rituri în timpul cărora templul era luminat ca ziua. Găsim aici
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Același tratat menționează și celebrarea în timpul nopții a unor rituri în timpul cărora templul era luminat ca ziua. Găsim aici o corespondență semnificativă între luna plină din timpul sărbătorii din ziua 15 a lunii a șaptea și celebrarea nocturnă a sărbătorii „colibelor” , chiar dacă acesta era probabil un element comun antic. h) În concluzie, și în acest caz avem de-a face cu o sărbătoare inițial agrară și astrală, care mai târziu, într-un mod difuz, a fost istoricizată printr-o referință generică
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
distrus aproape în totalitate de Nabucodonosor pentru a celebra aici această solemnitate. i) Dt 31,10 ș.u. ne oferă o informație în plus când ne spune despre sărbătoarea iertării, oficiată o dată la șapte ani, că era celebrată în timpul sărbătorii „colibelor”. 12.4. Anul Nou Am notat deja că există o succesiune complexă de sărbători în decursul lunii a șaptea; logic, prima zi are întâietate asupra celorlalte. Dar, deoarece prioritatea sa nu este nici originară și nici foarte veche, întrucât apare
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pasaje citate ritualul este prezentat în mod articulat, cu excepția finalului său. E de mirare însă că nu găsim nici o urmă a acestei sărbători în textele mai vechi, nici măcar în Deuteronom: în Dt 16,13 ș.u. e descrisă doar sărbătoarea „colibelor” care durează șapte zile; nici în Ez 45,25 nu e pomenită vreo celebrare a lunii noi în prima zi a lunii a șaptea; se vorbește în schimb de sacrificii de ispășire ce trebuiau oferite în ziua a cinci-sprezecea a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în care cuvântul ḥṓdeš („lună”) este pus în paralel cu „lună plină”, concluzia fiind că ḥṓdeš trebuie înțeles ca „lună nouă”. e) Așadar, dacă se pare că la origine sărbătoarea Anului Nou nu ar fi fost separată de cea a „colibelor”, nu trebuie să exagerăm în sensul opus, negându-i existența: pe bună dreptate unii cercetători insistă că sărbătoarea exista cu adevărat și că, la origine, riturile ce au fost transferate în prima zi a lunii a șaptea serveau și la
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
45,20) avea loc purificarea sanctuarului și, în ziua a zecea a aceleiași luni, purificarea comunității: Lev 16,28; 23,28 ș.u.; Num 29,7 ș.u. d) Ajungem astfel la concluzia că succesiunea cronologică și raporturile dintre sărbătoarea „colibelor” și a recoltei, pe de o parte, și cele două din prima și a zecea zi a lunii a șaptea, pe de alta, sunt două probleme încă nesoluționate; sistematizarea pe care o realizează mai târziu iudaismul mijlociu în Mișna este
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
1Reg 12,32 ș.u.) mutând însă, din motive necunoscute, data la o lună după aceea. În Sud, regii continuau să se îngrijească de cult ca preoți și reformatori. La sfârșitul perioadei monarhice, Ez 45,25 arată că săptămâna sărbătorii „colibelor” se celebra explicit în relație cu cea a Paștelui și a Azimelor pe care o urma (sau o precedea) cu exact șase luni. a) Unii comentatori susțin că înainte de exilul din Babilon nu exista o astfel de sărbătoare și că
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
că, pentru construirea templului, Solomon s-a folosit de priceperea arhitecților și meșterilor fenicieni! c) Constatăm că printre savanții de astăzi circulă ipoteza că sărbătoarea încoronării regelui, împreună cu comemorarea sa anuală, coincidea cu sărbătorile de toamnă, adică sărbătoarea recoltei, sărbătoarea „colibelor” și Anul Nou, aceasta din urmă, după cum vom aminti (cf. 2.d și 4.b), nefiind încă separată de celelalte două precedente. La încoronarea monarhului se referă Ps 2, 45, 72, 110 în care putem recunoaște substratul tipic al stilului
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Moș Ion are mult de secerat, dar va mai secera și mâine. Se ridică în picioare, își îndreaptă șalele și pleacă'nspre casă. Din sat se aude lătratul câinilor. Își mai privește o dată ogorul, vede snopii așezați în formă de colibă. Ajungând în sat, i se pare firea încremenită. Afară de lătratul câinilor, nu se mai aude decât sunetul tălăngilor de la gâtul berbecilor, care se-ntorc de la pășune. Trecuse o dimineață întreagă, trecuseră zile și doamna Mușat așteptase tot timpul ăsta în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o pus Dumnezeu mâna-n cap. De nu...” Odată cu primii stropi de ploaie, a ajuns la glugă, dar abia mai putea răsufla de atâta trudă și durere. Și-a scos mantaua și stârnind șoarecii și-a făcut un fel de colibă în care a intrat cât a putut de repede... „Oare cât are de gând să țină ploaia asta? Da’ chiar dacă se oprește, cum ies eu de pe ogor pe întunericul ista. Și apoi cum oi merge pe glodăraie, dacă abia m-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se afla la doi pași de dânsul... Atunci avea răspuns la orice situație. Acum însă?... Nopțile se lungeau și deveneau din ce în ce mai reci. Numai de n-a începe să plouă, că atunci poate să răcească calul. Am să-i fac o colibă din pănușiță - a hotărât Toaibă într-o seară cu semne de ploaie. Spre ziuă, calul ședea deja sub acoperiș de stuf. Acum-i altă viață pentru bietul animal... O noapte grea scurgându se peste sat ca un puhoi de smoală
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aici în piept o greutate. Mă apasă ca un pietroi. 104 Și dacă bei, o să-ți treacă? N-a trece, n-a trece, da’ mă iau și eu cu paharul... Ce face calul? Acum nu mai tremură de frig. În colibă îi cald... Bine făceai dacă încălzeai și tu mâncarea, că pic din picioare de ostenită... După ce au mâncat, Maranda s-a aciuat pe cuptor și mai-mai să adoarmă, când Toaibă, care își făcea de lucru cu paharul, a vorbit, ca
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a vorbit, ca pentru sine: Măi! Când îi să ai noroc... ai! Când îi să nu-l ai, nici șapte babe nu ți-l pot aduce. Uite cum fulgeră afară. Acușica începe să toarne ploaia, iar tu, căluțule stai în colibă boierește. Nici nu-ți pasă că în jur îi potop. Ce tot vorbești de fulgere și ploaie, Toadere? Dacă ar fulgera s-ar auzi și tunând. Da’ nu se aude nici musca. Când am intrat eu în casă nu era
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a întâmplat... După primul cântat al cocoșilor, două umbre ca doi strigoi coborau spre gârla Șărpăriei, care încă mai fumega. Când au ajuns în marginea gârlei, s-au oprit năuciți privind asupra întinderii de cenușă... Parcă pe acolo a fost coliba calului. Uite că se mai vede un răzlog arzând - a vorbit Toaibă, pornind înainte. După câțiva pași, s-a oprit cu nasul în vânt. Parcă adie a miros de carne arsă - a scâncit Toaibă. 107 Maranda, care îl urma îndeaproape
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se pare... Au pornit mai departe înotând prin cenușa încă caldă. Cu ultimele puteri, au ajuns la răzlogul care încă mai ardea. Au privit în jur cu înfrigurare. Toaibă s-a apucat să scormonească în mormanul de cenușă rămasă din coliba arsă. A aruncat bastonul, s-a așezat în genunchi răscolind cenușa. La început, Maranda a privit aproape absentă la Toaibă. Apoi s-a lăsat să cadă în genunchi și a prins și ea să vânture cenușa în neștire. Au scormonit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fiind copilul / copilăria. Pe de altă parte, în atare contexte, linia de demarcație dintre mit și realitatea banală este îngustă, încât trecerea dintr-o parte în alta se face pe nesimțite și, de aceea, paradoxal, gesturi cvasiritualice (curățarea mesei, în colibă cu izmă verde, de pildă), obiecte de ceremonial, sacrificiale, spre exemplu, sau cărora li se conferă atribute prin care sunt ritualizate, pot fi traduse atât ca factori de demitizare, cât și ca actanți ai transcenderii tocmai într-un tărâm spiritual
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
e luat de ape (S-a dus pământul. L-a cărat cu palmele Dumnezeu / în altă lume mai bună și mai săracă), dar apocalipsa lui Rodion vine, mai ales, prin ființele care populează Delta, de pildă crapul care ar înghiți coliba sau i-ar interzice să mai viseze, cormoranul care ar devora, la rându-i, sat după sat etc., iar vietățile necuvântătoare ale locului sunt adesea antropomorfizate. Culoarea locală este creată descriptiv, dar și prin alte mijloace, între care nume ale
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
deșteptat bine, au văzut slava lui Isus și pe cei doi bărbați care stăteau împreună cu El. 33. În clipa cînd se despărțeau bărbații aceștia de Isus, Petru a zis lui Isus: "Învățătorule, este bine să fim aici, să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie." Nu știa ce spune. 34. Pe cînd vorbea el astfel, a venit un nor, și i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au spăimîntat, cînd i-au văzut intrînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
bine. Uneori, îmblînzitorii se opreau, lovind cobra neascultătoare cu bățul. Aveau mâinile și picioarele înfășurate în cârpe groase, probabil ca să nu fie mușcați. Unul dintre ei plătise cu viața o clipă de neatenție. Zăcea, mort, puțin mai departe, lângă o colibă de stuf. Cineva îi azvârlise peste față o cârpă roșie și nimeni nu se mai sinchisea de el. La un moment dat îmblînzitorii s-au oprit din strania lor ocupație. Au rămas privind în gol, absenți, ascultând parcă vântul care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe butuci. Nu îndrăzneam să fac nici un gest. Mă temeam că, mișcând trestiile, îi voi trezi pe îmblînzitori și voi atrage atenția asupra mea. Am stat de aceea neclintit multă vreme ascultând și eu vântul. Amorțisem când, de undeva din spatele colibei, s-a auzit un scheunat de câine. Atunci îmblînzitorii au tresărit și și-au reluat cântecul. Una dintre cobre se dovedi recalcitrantă și, după câteva încercări zadarnice de a o zgândări cu bățul, îmblînzitorul, furios, o lovi cu putere și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cântecul. Una dintre cobre se dovedi recalcitrantă și, după câteva încercări zadarnice de a o zgândări cu bățul, îmblînzitorul, furios, o lovi cu putere și îi zdrobi capul. Scoase apoi un fel de strigăt șuierat și am văzut apărând din colibă o mangustă căreia i-a azvârlit cobra moartă s-o înfulece. Dintr-un sac a scuturat pe butuc altă cobră și ritualul s-a reluat ca și cum nu se întîmplase nimic. Abia atunci am observat că mai era un ins acolo
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lucreze, dacă îmblînzitorii nu s-ar fi oprit, adulmecând parcă, în tăcere, ceva. Simțeam că soarta mea atârna de un fir de păr și nu mai îndrăzneam nici să respir. Șeful îmblînzitorilor asculta și el vântul. În clipa următoare din colibă își făcu apariția o femeie îmbrăcată aproape în zdrențe, dar zdrențele nu făceau decât să-i scoată și mai mult în relief frumusețea nerușinată și provocatoare, așa cum în noroi florile sânt și mai strălucitoare uneori. Era înaltă, avea părul scurt
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
încercă să țipe mai departe în timp ce îmblînzitorii adulmecau, imobili, vântul. Eram gata să ies din trestii când femeia înclină capul și, la un semn al șefului, îmblînzitorul care deschisese sacul împinse cu piciorul cobra la loc. Apoi femeia dispăru în colibă, iar ceilalți căzură într-o somnolență ciudată. Când s-a auzit din nou un scheunat de câine, s-au scuturat din somnolență, au luat cobrele de pe butuci, le-au vârât în sac, și-au desfășurat cârpele de pe mâini și de pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
s-a auzit din nou un scheunat de câine, s-au scuturat din somnolență, au luat cobrele de pe butuci, le-au vârât în sac, și-au desfășurat cârpele de pe mâini și de pe picioare și au dispărut la rândul lor în colibă. Am profitat de asta ca să mă retrag prin stufăriș. Am rătăcit printre bălți până ce am auzit niște țipete în spate. M-am întors și am văzut că nu foarte departe un stol de ciori care zburaseră spre mine făceau un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]