KorAP: Find »[drukola/base=colonel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...587 >

14,667 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

retragere, după cîte le treceau prin cap sigur erau în retragere, un ofițer care să mai țină cît de cît de oștire n-ar fi îndrăznit să se gîndească la asemenea minuni, se liniștiseră cu totul, în privirea lucioasă a colonelului Stoicescu licărea chiar un fir de ironie sau de compasiune, cine să mai știe despre ce era vorba?! Rotofeiul s-a dus la dulapul cu haine, a deschis ușa scîrțîitoare, era o mobilă veche și uscată, după plecarea lui Pangratty

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
oștire și civili. Și acesta este numai începutul. Două luni, atît au trecut de cînd am început campania, doar două luni și uite rezultatul!" Radul Popianu a cântărit din ochi teancul, nu era cine știe ce, dacă mergea tot așa n-apucau colonelul Stoicescu și maiorul Stavri să vadă rezultatul. "Și n-ați întâmpinat nici o dificultate, vreau să spun, nici un organ de ordine, poliție, jandarmerie, nimeni n-a intervenit?" Maiorul Artur Stavri bătu cu degetul în foile albe de hîrtie, erau așezate cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cu capul în jos. Citise despre chestii din astea în ziare și ridicase și el din umeri ca atîția alții, dacă-i democrație să fie, lăsați să ocrotească orătăniile, pînă la urmă orice găină ajunge în oală, asta era principalul. Colonelul Stoicescu îi făcu semn să se așeze la masă, " de aceea te-am și chemat, domnule Popianu, ca să-ți spunem de ce am venit la Vladia". S-au așezat toți trei în jurul mesei, îl chemaseră, dar nu pregătiseră nimic de pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
mai multă atenție și obiectivitate, și el, și domnișoara K.F. gîndiseră, cel puțin într-o privință, aidoma celor doi conspiratori, exact ca August Stoicescu și Artur Stavri. Voiseră izolarea și o aveau. Vladia era ca o pară coaptă în palma colonelului Stoicescu! "Sigur, domnule colonel, Vladia este o așezare izolată, poate cea mai izolată dintre toate așezările, nimeni nu vine aici, arareori pleacă cineva din Vladia pentru a aduce cîteva fleacuri, ață, gaz, chibrite. Scrisori nu scriem, nu primim, trăim liniștiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
obiectivitate, și el, și domnișoara K.F. gîndiseră, cel puțin într-o privință, aidoma celor doi conspiratori, exact ca August Stoicescu și Artur Stavri. Voiseră izolarea și o aveau. Vladia era ca o pară coaptă în palma colonelului Stoicescu! "Sigur, domnule colonel, Vladia este o așezare izolată, poate cea mai izolată dintre toate așezările, nimeni nu vine aici, arareori pleacă cineva din Vladia pentru a aduce cîteva fleacuri, ață, gaz, chibrite. Scrisori nu scriem, nu primim, trăim liniștiți. Sînt perioade în an

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
care este însăși calea destinului. Vezi bine că atîția alții au știut să o facă pînă acum!" Radul Popianu atinse cu vîrful degetelor teancul de hîrtii rămase mai departe cu fața în jos, "ați discutat cu fiecare în parte, domnule colonel?". Se gîndise că nu-și vor da seama de capcană. Dacă obținuseră fiecare semnătură în parte atunci toată afacerea nu prea avea mare valoare, cînd e vorba de inși militari ori măcar supuși regulilor militare, cum era și el, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să ne luăm după spusele unuia sau ale altuia. O să facem un recensământ adevărat, strict, în care tot ce se scrie pe hîrtie trebuie dovedit. Dumneata știi cîte suflete sînt în așezare?" Radul Popianu își frecă încetișor fruntea deja încrețită. Colonelul Stoicescu o fi fost el în aviație, dar probabil că s-a ocupat de scriptologie, de aprovizionare, altfel cum să fie atît de chițibușar. Sigur că știu, ăă, cu aproximație anul trecuți erau cam..." Colonelul Stoicescu se uită triumfător la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
frecă încetișor fruntea deja încrețită. Colonelul Stoicescu o fi fost el în aviație, dar probabil că s-a ocupat de scriptologie, de aprovizionare, altfel cum să fie atît de chițibușar. Sigur că știu, ăă, cu aproximație anul trecuți erau cam..." Colonelul Stoicescu se uită triumfător la Artur Stavri, acesta dădu din cap plin de convingere "sigur, păi se putea altfel", voia să spună rotofeiul, dar nu spunea, deoarece Stoicescu continuă "nu cu aproximație, ci exact. Exactitatea este garanția ordinii adevărate, aproximația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
trebuie petrecută chibzuit, cu folos pentru interesele generale. Fericirea sau nefericirea personală poate fi, cel mult, consemnată la recensământ, dar, altfel, nu prezintă nici un interes." Radul Popianu asculta cu atenție căutînd să înțeleagă cît se poate de bine ceea ce expunea colonelul Stoicescu. La prima impresie totul părea lipsit de sens. Un fel de aiureală a unui ins lipsit cu totul de simțul realității. În mintea lui se coceau tot felul de proiecte, planuri pe care le socotea cu mult mai importante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
stilet regulamentar la centură. Atunci, nu doar el, atunci, toți cei două sute s-au simțit niște ființe mizerabile, niște viermi, lipsiți de orice apărare a propriei persoane. Erau toți o apă și un pămînt. După această primă inspecție, comandantul, un colonel destul de tînăr pentru gradul său, a ținut să-i privească pe fiecare în drept în ochi, iar în privirea lui știa că nu mai este nimic, după "trecerea în revistă" de bun venit, ceea ce a urmat n-a fost decît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cuvenea meritul, puterea ca tot ce face să fie drept, incontestabil. Era, cumva, un ales și voia să rămînă așa. La urma-urmei nu exista decît un singur adjutant în Vladia și așa trebuia să fie, să rămînă. Dacă pricepea bine, colonelul Stoicescu și maiorul Stavri voiau să-i aducă pe toți locuitorii așezării în acea stare în care se găsise el la prima inspecție de la școala de gradați. Nimic pe ei, nimic înlăuntrul lor, niște viermi. Voiau să facă asta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
din toată lumea adjutanți! Asta o știau prea bine și de aceea se vor opri acolo, la prima inspecție. Nu vor face adjutanți din ei, dar vor putea face orice altceva. Orice. "Și, după numărătoare, după recensămîntul ăsta, ce urmează, domnule colonel?" Aici Artur Stavri scoase un "ooo" din fundul gîtului, de parcă ar fi fost uimit de ignoranța lui Radul Popianu. Încălcînd regula, Stoicescu era mai mare în grad și nu-i ceruse permisiunea să-l întrerupă, rotofeiul Stavri se apucă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
În fața autorității, pentru că în primul rînd se va instala o autoritate. O autoritate adevărată, care va fi respectată și temută". "Ahaa", făcu Radul Popianu și înțelese foarte clar că nu el va fi acea autoritate, ci, în mod evident, chiar colonelul Stoicescu. Nu va îngădui pe nimeni altcineva, el singur va fi autoritatea. Frumoasă perspectivă, n-avea ce să spună. "Ahaa, făcu din nou, acum înțeleg, în sfîrșit se va instaura ordinea. Că pînă acum n-a fost..." N-au mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
în sfîrșit se va instaura ordinea. Că pînă acum n-a fost..." N-au mai avut ce discuta. Pentru Radul Popianu era destul de limpede ce voiau cei doi ofițeri și era limpede chiar și ceea ce avea să urmeze în Vladia. Colonelul Stoicescu și prietenul său nu erau chiar foarte lămuriți dacă adjutantul avea să-i sprijine, dar erau siguri că nu li se va împotrivi. Ceea ce era cam același lucru. A plecat din vilă fără să o caute pe domnișoara K.F.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
toți cu care schimbase cîte o vorbă ziceau că "e o idee grozavă, așa arată mult mai bine, dom'le, ai senzație de ordine, de disciplină, tocmai ceea ce ne trebuia". De două ori pe săptămînă toată lumea mînca în stradă, însuși colonelul Stoicescu se îngrijise de punerea pe picioare a trei bucătării de campanie, care străbăteau toată Vladia și distribuia porție cu porție zeama de cartofi ori de varză, ori de fasole, care îi punea pe toți în același rînd măcar de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să-i răspundă că "lucrurile nu merg nicicum, au înghețat, de aceea e ordine, ordinea cimitirului", i-ar fi plăcut să-i spună asta drept în față și să audă și ceilalți, dar pe mijlocul uliței se apropia destul de repede colonelul Stoicescu, înconjurat de cîțiva zurbagii din "garda civică", așa că renunță și aproape o luă la fugă pentru a dispărea într-o grădină părăsită. Erau destule, poate chiar mai multe decît acelea în care se mai lucra cît de cît. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Păși cu greutate, să se audă cum bocăne pe trotuarul ce ducea de la poarta cu închizătoare electrică pînă la treptele vilei, apoi trecu în vîrful picioarelor pentru ca paznicii să nu-și dea seama că nu ocolește clădirea ca să urce la colonelul Stoicescu. Avea emoții, dacă ușa era închisă trebuia să tragă de mînerul cu clopoțel și să aștepte pînă i se va deschide. Oricînd putea veni cineva, poate chiar unul dintre cei doi intruși și să-l găsească acolo. Nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
tot ceea ce se petrecea în Vladia nu era doar o joacă a unor bătrîni scoși la pensie, ci chiar o repetiție sinistră a unei înscenări și mai sinistre. Cîteva clipe a avut imaginea întregii țări împînzită de "garda civică" a colonelului Stoicescu, a unei națiuni împărțite și supravegheate de mucoșii ăia de prăvăliași îmbrăcați în cămăși jegoase și s-a speriat de-a binelea. Și totul se putea întîmpla de la o zi la alta, ajungea să se audă bîzîitul unui avion

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
unui avion deasupra Vladiei și din avion să coboare nu Pangratty, ci domnul Caraiman, care pentru a se vedea cocoțat în vîrful vîrfurilor ar accepta (oare nu chiar i-ar place?) și programul lui Scaraoțchi, nu doar pe cel al colonelului Stoicescu. Delirul urma să vină din cer! Ah, și cît păzise el Vladia, cît se străduise sa împiedice orice scoborîre dintre nouri peste rîpile, viile, căsuțele, ulițele pline de praf! Nu reușise. Înjură printre dinți, își înfundă mîinile în buzunarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
între sublocotenentul Georgescu, cel care purta o amplă corespondență, îndeosebi cu maiorul Stavri din plasa Comana, și inginerul Cezar Stoicescu, nu neapărat capul fasciei, dar cu siguranță sufletul acesteia. "Maiorul Stavri se găsește actualmente în așezarea Vladia sub ordinele unui colonel din aviație numit August Stoicescu, tatăl inginerului de la Arsenalul aeronautic numit Cezar Stoicescu. Pe acest Cezar Stoicescu l-am întîlnit la recepția prințului Cantacuzino, unde cu bunăvoință ați hotărît că trebuie să fiu prezent. Domnule director, cei doi ofițeri în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Voievozi no. 27 Casa generai Henryk Cihoski. Strada Mîntuleasa no. 33 Casa domnului subsecretar de stat D.R. Ioanițescu. Strada Viitor no. 8 Casa domnului director general al Siguranței Generale a Statului domnul Stan Emanuel. Strada Eleutheriade no. 11 bis casa colonel Alexandru Călătorescu. Strada Uranus no. 7. Vă raportez pe această cale că la ora actuală este organizată o cohortă de 300 cămăși negre, înarmate cu arme de foc personale și arme albe, că sînt asigurate mijloace de transport rapide din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
bani. Va avea grijă să-l îngroape sub eghileți, canafi, ciucuri, cizme, unele cu scîrț, vipuști, pampoane și să-l înfunde cu bancnote. Cu o singură condiție să cheltuiască totul aici. Numai aici. Dar asta era o problemă de viitor. Colonelul Stoicescu îi înaintase un raport amănunțit despre ceea ce se realizase în Vladia, cîteva fotografii, cam expuse, dar din această pricină emoționante, ilustrau progresele Gărzii civice proaspăt înființate. Îi va comunica aprobarea deplină, dar și observația că inițiativele Comitetului său trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
atîrnat printre urechi. Promisiunea unui morcov și niciodată morcovul. Acesta este marele secret. Promisiuni poți face doar celor ce au viitorul în față. Deci pe ei trebuiau să se bazeze. Sigur că va trebui să-l instruiască mai serios pe colonel. Cel mai bine ar fi să-l cheme la București, chiar în zilele următoare. Timpul singurul element care lipsește. Bani, oameni, împrejurări favorabile, toate sînt, așa cum se cuvine să fie la o casă mare, la o poruncă atît de înaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
schimb, șefii lor de la Vladia se adresau lui Basarab Cantacuzino ca unui adevărat inspirator, sfătuitor și organizator de căpetenie. Spre deosebire de agitația și mascaradele tinerilor, uniforme de bîlci, întruniri la berărie, joaca de-a hoții și vardiștii în parcul de la Șosea, colonelul Stoicescu și adjunctul său, un ins sinistru, se pare Artur Stavri, se dovediseră oameni de acțiune, dornici să pună în practică repede și eficient, convingător chiar, partea lor de plan. Din documentația oferită de Bîlbîie, găsise o sursă extraordinară, provenită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de defilare fără nici o comandă, își strigau singuri "pas-marș, privirea la dreapta!", zona era împînzită de formațiuni paramilitare și pe toți îi năucise un val de supunere devotată, bezmetică în lipsa ei de gîndire și inițiativă, le plăcea, ăsta era succesul colonelului Ștoicescu, le plăcea să nu mai gîndească, să se miște pe ulițe în formație de marș, să înțepenească în posturi de pază, să mănînce la cazan zdrăngănind din gamele, să facă ronduri noaptea, să umble tîrîș pe coclauri fără sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]