2,334 matches
-
Pentru Kant și aprioriști, aceste categorii trebuie privite ca înnăscute, ca parte a cadrului fundamental al minții. Durkheim înfruntă ambele puncte de vedere arătând că fiecare categorie nu este altceva decât o reflectare a comunității. Ideea de timp apare odată cu comemorarea zilelor sărbătorilor religioase, cu calendarele a căror semnificație primară a fost marcarea riturilor religioase. Numai puterea comunității religioase și a riturilor sale putea imprima ideea generală de timp în conștiințele umane. La fel se întâmplă și cu celelalte categorii. Concepțiile
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
științei, premiul Nobel Pentru activitatea sa științifică și pentru rezultatele obținute de-a lungul timpului, George Emil Palade a fost în mai multe rânduri recompensat cu diverse premii. Cel mai prestigios premiu îl primește la 10 noiembrie 1974, în ziua comemorării încetării din viață al lui Alfred Nobel (1833-1896). Atunci i s-a decernat lui George Emil Palade Premiul Nobel pentru Medicină, împreună cu profesorii Albert Claude, de la Universitatea Libera din Bruxelles, și Christian De Duve, de la Universitatea Rockefeller din New York, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1506_a_2804]
-
un eveniment în cultura italiană a acestor ani. Nu se poate să nu-l cunoști. Să nu cunoști definiția care este dată aici revoluționarilor, non-violenței, puterii, stângii tradiționale și noii stângi („ajunge cu această stângă măreață doar la înmormântări, la comemorări, la proteste, la celebrări; toate astea sunt, și ele, «fasciste»”), fascismului și, mai ales, în mod sublim, antifascismului („dar cine sunt, la urma urmei, acești fasciști împotriva cărora de douăzeci de ani vă constituiți... într-o uniune sacră, într-o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
În care regimul comunist a permis publicarea operelor unor scriitori români de mare valoare, dar ale căror operă nu este Întotdeauna În concordanță cu rigorile realismului socialist sau depășesc oricum limitele liberalizării. Este cazul lui Ion Luca Caragiale și al „comemorărilor cu foarfece” Întrucît „În ideologia comunistă nu se admite decît un umor ofensiv, dirijat, aspru, fioros... Îndemnul la rîs, nu provoacă rîsul, Îl anulează cele mai deseori” (p. 48), sau al lui Gib Mihăescu, care este readus În literatură deși
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
apărut cu un secol în urmă, la 9 mai 1877, cu prilejul proclamării independenței României. Primul număr este dedicat în întregime acestui important eveniment. Al doilea iese de sub teascurile tipografiei la 17 februarie 1977 și este închinat Elenei Văcărescu la comemorarea a treizeci de ani de la moarte. Ultimul număr apare în ediție specială, fiind consacrat României grav afectate de cutremurul din martie 1977. Deși ocazională, revista a contribuit la o mai bună cunoaștere a României în Belgia. S.I.
INDÉPENDANCE ROUMAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287543_a_288872]
-
Alături de „Cronica literară”, apar și alte rubrici permanente: „Cronica plastică” și „Cronica muzicală”, susținute de Mira Simian-Baciu, „Cronica măruntă”, dedicată mai ales revistelor exilului („România” din Buenos Aires, „Îndreptar”, „Cuget românesc”, „Caete de dor”), dar rezervând un spațiu și aniversărilor sau comemorărilor, „Cronica socială”, „Idei, oameni, fapte”, „Ultima oră” și „Bibliografie”. M.P.-C.
INSIR’TE MARGARITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287558_a_288887]
-
a ascezei; în afară de cele două amintite deja, pot fi amintite iubirea (3), pomana (21), participarea la ospețe (9). Altele vorbesc despre comportamentul potrivit în anumite împrejurări de viață comunitară: relațiile cu presbiterii (5); căderea în mrejele Satanei și pierzania (6); comemorarea sfinților (8). Sau se referă la circumstanțe precise din viața lui Isus cum sunt Crăciunul (10), Botezul lui Isus (11), duminica (16), vinerea sfântă și patimile (17), Paștele (18), Urcarea la cer (19). Într-adevăr, începutul discursului nr. 10 anunță
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prin traduceri. De asemenea, într-un studiu de literatură comparată din 1924 a analizat cele dintâi „traduceri și imitațiuni” poetice românești după literatura engleză. SCRIERI: Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, Cluj, 1924; Robert Burns, poetul țărănimei, Cluj, 1925; Comemorarea centenarului introducerei limbei franceze în învățământul public românesc, Cluj, 1931; Glosarul lui Creangă, Sibiu, 1943. Traduceri: Alfred Tennyson, Dora, Brăila, 1923; Charles și Mary Lamb, Povești după Shakespeare, București, 1924; William Cowper, John Gilpin, Brăila, 1924; Robert Burns, Poezii, Cluj
GRIMM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287365_a_288694]
-
se află la originea atât a tehnicilor artistice de avangardă, cât și a celor de propagandă modernă. Ideea de a organiza sărbători de masă, cu amestecarea actorilor și a spectatorilor a prilejuit puneri În scenă grandioase, În special cu ocazia comemorărilor. Idee În același timp foarte modernă - a se vedea inovațiile realizate de teatrul de avangardă -, dar și amenințând să pună În cauză autonomia artei. Marile orchestrări folclorico-artistice, de la Stalin la Ceaușescu, au fost montate direct și fățiș Împotriva individualismului estet
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Exemplul tinerilor legionari parașutați de americani În Carpați pentru a sprijini rezistență militară din munți, alcătuită din cei ce refuzaseră „Întoarcerea armelor” și care au devenit În ultimii ani un controversat obiect de cult În România. Vezi polemică suscitata de comemorarea „rezistenței din munți” la Muzeul Țăranului Român din București și articolul publicat de Alexandra Laignel-Lavastine și Radu Ioanid În ziarul Le Monde În 1996. Vezi În acest sens mai multe dintre interviurile din cartea citată a Silviei Constantinescu. De către Eugène
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Tudoran ș.a., tot mai vizibilele „vicii” ale vieții literare românești, de la lașitate la „evazionism” și duplicitate, de la „orchestrarea imposturii” la plagiat și sfidare, de la trecerea sub tăcere a aspectelor neconvenabile la festivismul degradant, regimul comunist făcându-și „din excesul de comemorări și ceremonii un fel de normă și de fanfară” (Virgil Ierunca, Eminescu nu e acasă). Sunt comentate congresele și conferințele scriitorilor, oglindind „nu numai precauțiile unui regim care se teme de scriitorii săi, dar și oscilațiile scriitorimii întru conștiința vagă
LIMITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287817_a_289146]
-
Creangă, 6/1933). Dintre traduceri, merită amintite mai ales câteva versiuni ale unor povestiri de Mark Twain. De notat că revista are și numere tematice, bunăoară unul „închinat cărții” (cu un text introductiv de Ion Marin Sadoveanu) și unul de comemorare a Iuliei Hasdeu. Alți colaboratori: Gigi Tomaziu, Traian Șelmaru, Mia Frollo, Mihail Costescu. I.M.
REVISTA TINERIMII-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289268_a_290597]
-
Cu numerele 4-5/1930 redactor este Ion Focșeneanu, iar de la numărul 6 doar Ioan Al. Bran-Lemeny. De la numărul 10/1930 revista are subtitlul „Literară și critică”. Inițiatorii publicației doresc „organizarea unei vieți cultural-artistice locale”, precum și „crearea unui suport etico-estetic [...] prin comemorarea marilor noștri precursori” (Cuvântul nostru, 1/1929). Rubrici: „Poezii originale”, „Proză originală”, „Poezii-traduceri”, „Autori și opere străine”, „Recenzii”, „Poșta redacției”“, „Revista revistelor”, „Cronica dramatică”, „Cronica muzicală”, „Ecouri din...”, „Cronica cinematografică”, „Note și ecouri”. R. se deschide cu câteva Rânduri despre
RITMURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289285_a_290614]
-
doua, aproape permanentă, conține în primul rând articole despre cărți de călătorie, dar și însemnări cu privire la volume de proză, poezie, eseuri, principalul recenzent fiind Emil Manu. Apar, de asemenea, și texte critice sau istorico-literare mai ample, îndeosebi cu ocazia unor comemorări: Francisc Păcurariu, Centenarul Liviu Rebreanu, Al. Raicu, Liviu Rebreanu la centenar, Anda Raicu, Hasdeu - marele necunoscut, Al. Piru, Călinescu și Eminescu, I.D. Marin, Ipotești - soarta unei case. Deși își continuă apariția mai bine de un deceniu, după 1992 R.p. își
ROMANIA PITOREASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289332_a_290661]
-
și un altul al lui Anton Zigmund Cerbu, Întâlnirea tineretului european (Loreley). Din cel de-al doilea an de apariție mai pregnant literar-culturale se dovedesc a fi numerele din iulie-august 1952 și din februarie 1953. Th. Cazaban se referă la comemorarea lui I.L. Caragiale și comentează volumul Iphigenia de Mircea Eliade, șapirografiat în Editura Cartea Pribegiei, în timp ce Nicoară Beldiceanu scrie articolele polemice Consecințele politicii moscovite și Probleme de istorie românească, N. Morcovescu - Forma internă a exilului, L.M. Arcade - comentariul Literatura mâinilor
ROMANIA VIITOARE-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289339_a_290668]
-
de politică internațională, despre activitatea Comitetului Național Român și poziția reprezentanților săi (C. Vișoianu, Grigore Gafencu ș.a.) la sesiunile Adunării Națiunilor Captive, știri referitoare la Casa Regală, informații despre Fundația Regală Universitară „Carol I”, articole dedicate sărbătorilor naționale, aniversării și comemorării personalităților politice și culturale (Unirea Principatelor, 44 de ani de la reunirea Basarabiei, Omagiu lui Iuliu Maniu etc.) și multe comentarii referitoare la situația din România, în editoriale și articole de fond sau în rubrica „Românii”, numită ulterior „Românii. Știri din
ROMANIA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289346_a_290675]
-
afacerilor umane. El a servit ca instrument principal de control social, reglementând durata, ordinea, ritmul și tempo-ul vieții și coordonând și sincronizând activitățile comune de grup ale unei culturi. Calendarul este orientat spre trecut. Legitimitatea sa se bazează pe comemorare. Culturile bazate pe calendar comemorează miturile arhetipale, legendele antice, evenimentele istorice, faptele eroice ale zeilor, viețile figurilor istorice și fluctuațiile ciclice ale fenomenelor astronomice și terestre. În culturile calendaristice, viitorul Își obține semnificația din trecut. Omenirea organizează viitorul omagiind și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și Într-un alt aspect important. În timp ce calendarele moderne au un caracter din ce În ce mai secular, În decursul majorității istoriei conținutul lor social era inseparabil legat de cel spiritual. În culturile calendaristice tradiționale, datele importante sunt momente sacre și sunt observate prin comemorarea zilelor sfinte speciale. Orarul, prin contrast, este asociat cu producția. Valorile sacre și chestiunile spirituale joacă un rol neglijabil În formularea orarelor. Timpul, În noul aranjament al lucrurilor, este un instrument pentru a realiza producția. Timpul este golit de orice
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
politică postmodernă. Este o lume ale cărei contururi sunt În continuă schimbare, o lume a realităților pasagere, În care numai noutatea Însăși este permanentă și În care durata s-a Îngustat la un prezent continuu. Dacă rolul dinastiilor antice era comemorarea și ritualizarea trecutului, iar statele-națiune moderne erau Însărcinate cu organizarea unui viitor deschis, rolul noilor instituții politice, precum Uniunea Europeană, este de a face față unui prezent În continuă schimbare. Așadar, dacă Uniunea Europeană pare, uneori, să aibă o multitudine de fațete
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
lucru ce se va corecta la următoarele adunări generale. Averea societății se mărise, grație subvenției anuale, unui legat de 10 000 de lei al regelui Carol I, precum și cotizațiilor ori încasărilor provenite de la șezători literare și spectacole teatrale. Societatea inițiase comemorarea unor scriitori, ridicarea de monumente etc. Pe durata conflagrației mondiale activitatea S.S.R. diminuează. Președinți devin Duiliu Zamfirescu (1916) și Mihail Sadoveanu (1917-1919), ștafeta fiind preluată apoi de Mihail Dragomirescu (1919-1921). Sub conducerea lui, adunarea generală din 21 martie 1920 hotărăște
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
Streinul, Emil Gulian, Adrian Maniu și Vlaicu Bârna (1935), Ștefan Baciu (1936), Iulian Vesper, Teofil Lianu și Șerban Bascovici (1938), Mihail Celarianu, Emil Giurgiuca, Radu Gyr și Aurel Chirescu (1939). De-a lungul aceleiași perioade S.S.R. inițiază sau participă la comemorarea scriitorilor dispăruți, precum și la sărbătorirea, cu diverse prilejuri, a unor figuri marcante. Se întăresc și legăturile cu PEN-Clubul internațional și cu societățile scriitoricești din alte țări, ai căror reprezentanți sunt invitați în România. În reciprocitate, membri ai comitetului sunt solicitați
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
inclus doar unele editoriale convenționale, adesea nesemnate, sau câteva pagini „de direcție”. Într-o mare măsură prestigiul revistei a fost asigurat de o atitudine critică echilibrată, de o fundamentare estetică de tip academic. O atenție deosebită s-a acordat aniversărilor, comemorărilor consacrate personalităților culturii române și universale. Numerele festive dedicate lui Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, George Coșbuc, Ioan Slavici, Ion Creangă, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Mateiu I. Caragiale, Ion Vinea, A. E. Baconsky și mulți alții constituie
STEAUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289896_a_291225]
-
a ascezei; în afară de cele două amintite deja, pot fi menționate iubirea (3), pomana (21), participarea la ospețe (9). Altele vorbesc despre comportamentul potrivit în anumite împrejurări de viață comunitară: relațiile cu clerul (5); căderea în mrejele Satanei și pierzania (6); comemorarea sfinților (8); sau se referă la circumstanțe precise din viața lui Isus, cum sînt Nașterea (10), Botezul lui Isus (11), duminica (16), vinerea sfîntă și patimile (17), Paștile (18), înășțarea la cer (19). într-adevăr, începutul discursului 10 anunță întreaga
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca "băiețelul care s-a născut în mijlocu' dezastrului". Și firește nu lipsea nici indiciul că data de treizeci îmi va da și mie ocazia să-mi sărbătoresc a cincizecea aniversare, chiar dacă în această zi programul prevedea o oră de comemorare tăcută. Sigur că înainte de momentul scufundării, dar și în ziua de după, vor fi existat mai multe nașteri, dar, cu excepția unei singure persoane născute pe douăzeci și nouă, nu mai era de față în Damp nimeni de aceeași vârstă cu mine
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
constituit-o învățământul superior, bună parte dintre membrii societății fiind profesori universitari (Maiorescu, Xenopol, Negruzzi, Missir, Caragiani, Quintescu, Naum, Leonardescu). J. a știut să fie prezentă și la diverse manifestări publice, cum au fost serbarea de la mănăstirea Putna (1871) și comemorarea, în 1877, a o sută de ani de la uciderea voievodului Grigore Ghica. Deosebit de interesată s-a arătat J. în a câștiga mereu adepți, în special din rândurile tineretului universitar. Membrii ei au contribuit bănește pentru trimiterea la studii în străinătate
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]