1,202 matches
-
au învățat, în primul rînd, să fiu moral. Dar i-am citit cartea, între timp mi-a trimis-o chiar el, nu, nu se poate pune problema așa! Moralitatea-i literară nu poate fi pusă la îndoială. Cred că numai comoditatea ne poate face să gîndim pustiu. Mircea e fără discuție un poet incomod. Dacă l-ai cunoaște personal, nu l-ai putea gîndi decît cu stimă. Poate că a noastră cultură română nu e prea pregătită pentru a recepta orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de Liviu (Antonesei n. red.)! Le voi ține foarte puțin! A. Borca, 10 noiembrie 1981 Bunul meu Lucian, Zăpada căzută în ultimele două zile m-a cam împrăștiat! E atît de înaltă! Schimbarea asta bruscă, însoțită de "obiectivele" dereglări de comoditate, nu-mi priește! Azi nici n-am ajuns la școală. Autobuzele n-au mai venit, vîntul fluiera ca un turbat, pe viscol nu-mi place să mai umblu. N-am pierdut gustul copilăriei; totuși trăiesc alte entuziasme. Mîine-dimineață, dacă ajung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
a mă relaxa. Literatură nu poate fi separată de inspirație, dar inspirația se circumscrie unor trasee pe care trebuie să le trasezi. Nu poți merge la întâmplare, la poftă chefului de moment. Asta ar semăna mai mult cu noțiunea de comoditate și literatură nu se face din comoditate. Fiecare zi pentru mine este o împletire de conformisme și de lupta împotriva lor. Îmi găsesc timp și pentru ocupațiile necesare casei, dar și pentru plimbări obligatorii și pentru momentele dedicate scrisului, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
separată de inspirație, dar inspirația se circumscrie unor trasee pe care trebuie să le trasezi. Nu poți merge la întâmplare, la poftă chefului de moment. Asta ar semăna mai mult cu noțiunea de comoditate și literatură nu se face din comoditate. Fiecare zi pentru mine este o împletire de conformisme și de lupta împotriva lor. Îmi găsesc timp și pentru ocupațiile necesare casei, dar și pentru plimbări obligatorii și pentru momentele dedicate scrisului, a lecturii, a organizării de acțiuni, a participării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un moment dat, am înghețat de tot. Am înghețat de-a binelea! Dârdâiam cu pensula de aracet într-o mână și cu căldărușa în cealaltă, în timp ce fetele, la fel de reci, abia reușeau să desfacă afișele pentru a fi unse. Recunosc, în comoditatea mea, pe la miezul nopții am considerat că am pus suficiente afișe - ne așteptau niște bunătăți acasă!... - dar cu Diana și Teo nu la fel se punea problema: până ce nu a fost lipit și ultimul fluturaș, misiunea propusă nu a fost
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Îmbibată de un bun-simț comun sau... așteptând mereu alte și alte momente pentru a-L primi, acest necunoscut. Sau din teamă de „ceilalți”, care ar putea să-l excludă sau să-l acopere de sarcasm sau pur și simplu din comoditatea ființei, leneș instalată Într-unul din jilțurile sociale și psihologice. Dar, pentru mine, Încă o dată, aceste „stări” sunt nu numai un semn, acum, la senectute, al deschiderii mele și pentru ceea ce e „nou”, o stare poetică a nervilor, a sensibilității
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
simplu este: „De ce n-ar fi fost?“ Statele medievale nu s-au constituit pe principii lingvistice sau naționale. În Evul Mediu, țara Românească e țara Românească, și Moldova e Moldova, atâta tot (sintagma „țări române“, pe care o folosesc și eu din comoditate, este maniera modernă de a le numi). Cele două țări merg când Împreună, când una Împotriva celeilalte; ele se războiesc nu numai cu ungurii, cu polonezii și cu turcii, ci și Între ele. În primele două secole, Moldova se ține
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
limbă, oricât de marginală, „urcată” în Expresul Literar, trebuie să se facă auzită, pentru că înseamnă o valoare spirituală: nici o „așchie” nu poate lipsi din viitorul șantier al reconstrucției idiomului originar. Luăm cina în picioare, în mijlocul forfotei generale. Atmosferă de campanie, comodități la repezeală, cu ochii pe ceas. Nu într-atât încât să devină o obsesie, deocamdată. Nu știu cum va fi mai încolo, ne așteaptă alte 17 orașe, cu tot atâtea îmbarcări și împachetări febrile. Totul fiind sub supraveghere - o supraveghere senină, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sau Proust, sunt întâmpinat cu ridicări din umeri și cu stereotipa expresie: - Nu se compară! De parcă ar fi posibilă cea mai sumară judecată de valoare fără termenul de comparație major din același domeniu. Dar mulți, foarte mulți autori români, din comoditate, mediocritate sau aroganță provincială, refuză etaloanele majore ale literaturii universale. Iar azi, unii scriitori au senzația că numele citate mai sus sunt pur și simplu obsolete, fiindu-le probabil mai la îndemână să-și compare producțiile proprii cu cele franceze
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lipsea combaterea clară nu numai a cărților proaste ce apăreau cu duiumul, dar și a spiritului dogmatic comunist; Raicu, bietul de el, era ori încă posedat de reminescențe ale acelei penibile „școli de literatură” sau, mai degrabă, posedat de acea „comoditate literară” - unii îi spun lașitate! - de a „nu se pune rău cu nimeni”. (Comoditate, oportunism sau cum vreți să-i spuneți ce e extrem de întâlnit și în capitala Franței, în care scriu aceste rânduri, unde criticii cei mai buni sunt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a spiritului dogmatic comunist; Raicu, bietul de el, era ori încă posedat de reminescențe ale acelei penibile „școli de literatură” sau, mai degrabă, posedat de acea „comoditate literară” - unii îi spun lașitate! - de a „nu se pune rău cu nimeni”. (Comoditate, oportunism sau cum vreți să-i spuneți ce e extrem de întâlnit și în capitala Franței, în care scriu aceste rânduri, unde criticii cei mai buni sunt înfeudați unor mari case de edituri, mai ales Gallimard, Grasset și Seuil - cele care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
era faptul că, à la long, populația unei țări întregi nu se putea refugia într-o atitudine de rezervă totală față de un sistem politic oricât de „anormal”, de dur; timpul trece, copiii cresc, ai nevoie de atâtea lucruri de minimă comoditate și necesitate și, nu în ultimul rând, de o fărâmă de „respectabilitate și siguranță”, de un viitor cât de cât previzibil; lumea „din afară” și „de dincolo” se pare că ea însăși „s-a împăcat cu situația”, cu acest nou
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
meu trup și adesea, din vina mea, în marginea comunităților umane și a reflexelor ideatice, în singurătate, cum se spune!, vreau „să aflu” nu numai cum „am fost de fapt”, dar și partea mea „de vină”, ca și partea de comoditate și automatisme ale altora. Pe care nu rareori îi admiram, capabil cum eram de devoțiune sentimentală și ideatică, și pe care îi respingeam „veșnic” - veșnic voind să mă apropii, să mă fac înțeles! Și singura mare excepție a fost Nichita
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atunci când vorbea despre persoana sa, Ion Iliescu făcea aluzie la cinstea de care dădea dovadă și la faptul că era un om sărac. Toată lumea știe că sărăcia nu-i o virtute, dar nici o fraudă. Sărăcia este generată de doi factori: comoditatea și lipsa de soluții pentru a ieși din această stare. Într-o carte, apărută în urmă cu câțiva ani, autorul ei, dr. Gheorghe Glodeanu, spunea despre Ion Iliescu următoarele: ”A fi cinstit, când ocupi o funcție de răspundere în stat, e
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
paturi suprapuse, cu 20- 30 sau chiar mai multe persoane, împărțind aceleași băi, toalete, dușuri, așteptând la rând, ieșind din tabieturile tale de persoană ce nu așteaptă la rând la propria baie și are toate serviciile la îndemână cu o comoditate maximă. In viața obișnuită, fără să ne dăm seama, am devenit centrul a tot ceea ce avem, și vrem, conștient sau inconștient, să fim centrul atenției celor din jur. Aici, trăiești la comun, nu ești singur, nu ești în centru, ci
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de a trăi mereu toate aceste daruri; iar aceasta înseamnă dorința de a fi mereu un pelerin, cu nostalgia unui Santiago mereu de atins, ceea ce nu-i deloc ușor, căci în jurul tău ai tentația zilnică a mașinăriilor, a robotizării și comodităților exterioare. Acum, pelerinul și omul interior din tine este pus la grea încercare. Itinerarul vieții tale spre Dumnezeu și spre tine însuți devine mai greu decât drumul fizic spre Santiago; ți se naște dorința de a fi din nou pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
te vede, nu te stimează". Am încercat să cunosc și să înțeleg capitala Perului, hoinărind pe străzile orașului vechi, căutând să memorez dovezile opulenței acestei capitale coloniale și multiseculare a viceregilor spanioli în care autoritățile guvernamentale, ecleziastice, comerciale au extins comoditățile lor firești la edificarea unei infrastructuri culturale: școli de diferite grade, lăcașuri de cult, o mare varietate de instituții universitare, astfel ca orașul să ajungă la statutul de primul oraș al Americii de Sud și al doilea în întregul teritoriu al întinsului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
politică literară te duci la București, dacă vrei să faci literatură rămâi în orășelul tău mai mult sau mai puțin prăfuit ...! (Iertare pentru autocitare!). Cum privești această provocare? Sau o privești doar ca o justificare a unei lașități, a unei comodități? Un personaj al lui Balzac a spus la intrarea în Paris: Acum, între noi doi! Care dintre aceste lucruri te exprimă? N-aș despărți atât de ferm lucrurile, că Bucureștiul reprezintă spațiul rezervat politicii literare, iar localitățile de provincie sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
duceau în Europa pentru lărgirea orizontului Și totuși nu aud acum că ar pleca vreunul dintre confrații noștri să trăiască în lume, în altă țară, în altă cultură ... E teama că și-ar putea pierde locul în literatura română? E comoditate? E inerție? E sărăcie? Un Panait Istrati hoinărea prin nenumărate culturi europene, prin nenumărate țări, au făcut-o și alții. Nu crezi că scriitorul român de azi este expresia neputinței nației noastre de a se alătura și a se impune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este oaspete și călător pe acest pământ întunecat, ce fel de exil cu pașaport e acela? Provincia e placidă: și dacă are vârfuri în inteligență sau abisuri de prostie, ele sunt anihilate de masa mediocrilor ... Cât e lașitate, cât e comoditate, cât e iubire în faptul că ai rămas la Craiova? Iar începi? Tu nu ai rămas la Piatra Neamț? Ai făcut-o, oare, din comoditate? Crezi că ești născut în locuri "joase" și că nu merită să rămâi acolo? Merită, îți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
inteligență sau abisuri de prostie, ele sunt anihilate de masa mediocrilor ... Cât e lașitate, cât e comoditate, cât e iubire în faptul că ai rămas la Craiova? Iar începi? Tu nu ai rămas la Piatra Neamț? Ai făcut-o, oare, din comoditate? Crezi că ești născut în locuri "joase" și că nu merită să rămâi acolo? Merită, îți spun. Dacă aș trăi la Barcelona sau la Roma aș fi vreun poet mai bun? Nu cred. Poate că aș fi publicat la edituri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mă băgasem și eu în vorbă: Dacă vrei să faci literatură, stai în provincie; dacă vrei să faci politică literară, mergi la București". Mai departe spuneam că e vorba și de un pic de lașitate, de o doză mare de comoditate...! Care e raportul tău cu tendința "de centralizare" a culturii? Simți, resimți această tendință? Poate sunt eu mai puțin sensibil sau conștient, dar niciodată, nici măcar mai la junețe, n-am fost cercetat de ideea, necum de obsesia, plasamentului central în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-șef al "Familiei". Am rămas la Oradea, acum copiii mei s-au stabilit la Cluj, se închide un cerc etc., dar tot nu mă bântuie regretul de-a fi rămas aici. Va fi fiind, probabil, și de o doză de comoditate și vreun pic de lașitate, mai știi? Mă gândesc că un mare scriitor, Amos Oz, trăiește și scrie (bine de tot) în Arad (sigur, e un Arad israelitan, la doi pași de deșert), atunci un biet scriitor ca mine de ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
duceau în Europa pentru lărgirea orizontului și totuși nu aud acum că ar pleca vreunul dintre confrații noștri să trăiască în lume, în altă țară, în altă cultură... E teama că și-ar putea pierde locul în literatura română? E comoditate? E inerție? E sărăcie? Un Panait Istrati hoinărea prin nenumărate culturi europene, prin nenumărate țări, au făcut-o și alții. Nu crezi că scriitorul român de azi este expresia neputinței nației noastre de a se alătura și a se impune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tinereții? Experiența mea îmi și îți spune că da. Există o relație între vârsta biologică și poezie. Dar fiecare experiență a fiecărui poet e ireductibilă la oricare alta. Momentul decisiv e cel al conștiinței de sine ca scriitor. Cât e comoditate, cât e lașitate, cât e alegere bine însușită în faptul că ai ales să rămâi la Alba Iulia? Ce ai pierdut rămânând la Alba Iulia? Ce ai câștigat rămânând la Alba Iulia? Cât e predestinare în fixarea într-un anumit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]