3,392 matches
-
mine, mare tristețe pentru Kristina. Tot căutând rațiunile nemâncării, după ce epuizasem împreună problema interdicțiilor religioase și speriată de ideea că or să se întoarcă scheletice la Kabul, Kathy a vrut să le rezolve și problema dinților. Timp de șapte ani compacți (bașca pauzele între regimurile de putere), femeile astea nu au ajuns la dentist fiindcă doar bărbații profesau, și ele nu aveau voie să meargă la medici bărbați (se înțelege, nici la ginecologi). Acum sunt în plin proces de căutare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
271) când ni s-a și pecetluit soarta, pentru că am rămas chiar în bătaia năvălirilor barbare, atunci când de-abia începusem să ne plămădim ca neam; linia dată de albia Dunării a constituit în continuare, limita de sud a populației românești compacte, iar la nord de ea, ne-am constituit și am devenit o națiune; dar tot Dunărea ne-a servit și ca stavilă, apărându-ne de năvălitorii din sud; ea a reprezentat, împreună cu lanțul Carpaților, adăpostul de care aveam nevoie; ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Soldați, sunt alături de voi! Errius se alătură centuriei. Linia de genieri dispăru repede în spate, fiecare fiind tras înapoi de balteus. Cei din fundul pâlniei înaintară imediat, înfruntând dușmanul. Ieșind din front, cei optzeci de soldați păreau un singur corp compact, un monstru înarmat cu nenumărate lame rotitoare. Scuturile ovale - tăietoarele de capete - răneau fețele, trupurile și picioarele dușmanilor. Antonius galopa printre oamenii săi și, cu glas puternic, îi îndemna, îi încuraja rotindu-și spada, înfigând-o în piepul vreunui quad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urmărind steagul colorat, centuria lui întorsese spatele dușmanului. Antonius luă lancea unuia dintre expediti și-l străpunse pe signifer-ul laș, apoi luă signum-ul și-l întoarse spre vitellieni. Îi încurajă pe soldați, și în scurtă vreme rândurile erau din nou compacte, perfect aliniate. În fruntea oamenilor săi, Antonius începu să lupte, omorându-i pe cei care-i stăteau în cale, având grijă să fie văzut atât de soldații lui, cât și de vitellieni. Continuă să înainteze până când fu sigur de victorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tău? E ora nouă. — Atât e și al meu. Nouă seara, fiule. Întotdeauna se întunecă la ora asta aici. Toți oamenii pleacă acasă. Chestia asta n-am mai putut-o suporta, nu știu de ce. Am început să plâng cu hohote compacte, punându-mi pompele din piept la muncă din plin. Bătrânul își păstră cumpătul, dând dovadă de un calm extraordinar. Mă prinse cu mâinile de umeri, spunându-mi: — Vino-ți în fire, fiule. Ești teafăr, așa cred, zău așa. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
văzut pălăvrăgind cu papa. Tu trebuie să fii artista. Suki Fine părea să nu-și fi dat seama de ironia cu care rostise ultimul cuvânt. Închise rujul și îl puse în geanta minusculă neagră din fața ei. Scoțând o pudră aurie compactă cu sfere roz-brune, extrase o pensulă și începu să își pudreze pomeții, tâmplele și chiar și vârful nasului. —Perle bronzante, explică ea surprinzându-mi privirea în oglindă. Îți dau o nuanță de bronz până zbori într-un loc cu soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
acolo nu se poate fără adjuvante, nu-i așa? Simțurile dispar. Gustul, văzul și auzul. Dar pipăitul și mirosul? „Rimel Plumb Aut Mascara, luciu de buze Full de Popi, fard de pleoape Cvinta Roială... lac de unghii Ridicați pontul... pudră compactă Pas parol... ruj Kiss, cremă de noapte Faust, spumă de baie Ghizell... spray de corp transparent, deodorant Mefistofel, feminitate Îngrijită, ruj Bonsay, șampon Spărgătorul de nuci, lac de unghii Lacul lebedelor, cremă Girafă pentru coapse, tampoane pentru sâni Girafor...” De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să-și ia și el un parchet!“ (Am precizat că traseul cursei rapide trece printr-o regiune forestieră?) „Și el n-ar fi băiat rău, dar muieră-sa...“ „De ce?“ „Se bagă În toate cele!“ Brusc, șoferul Își aruncă privirea peste grupul compact de cetățeni care așteaptă să se urce (ați ghicit, autobuzul e Încă gol!) și descoperă pe cineva, un cunoscut, căruia Îi strigă spre luare aminte: „Asta-i cursă rapidă!“ Omul se desprinde cu necaz din grupul celor care speră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Mai este mult? Ades m-abate Un gând, spre zări de infinit, Pe drumul spre eternitate, Dar pasul, parcă-i mai trudit... Și gândurile-n sfat, șoptesc, Rănită, vremea se contractă, Nu mai rămân, nu mai pornesc, E atmosfera prea compactă... Dar nu renunț și nu mă ierte, Chiar de-aș plăti, la visul meu Și-ncerc, prin trecerile certe, Să mă-ntâlnesc...cu Dumnezeu...
?NT?LNIRE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83811_a_85136]
-
zise: — Ai făcut-o! Buzz aruncă banii pe pat. — Cincizeci pentru tine, cincizeci pentru doamna Celeste Considine din L.A., Gramercy, numărul 641 Sud. Îi dai tu și-i spui că-s pentru educația copilului. Stompanato adună banii într-o grămăjoară compactă și îi privi cu lăcomie. De unde știi că n-o să-i păstrez pe toți? — Îți place prea mult stilul meu ca să mi-o tragi. *** Buzz merse cu mașina până la Ventura, unde parcă în fața casei detectivului Dave Kleckner și sună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trecătoarea Oituzului. Voievodul ieși din cort, privind frământarea taberei sub ninsoarea fără sfârșit. Atât cavaleria cât și pedestrimile continuau exercițiile de luptă. În urma lui Ștefan ieșiră spătarul Albu, logofătul Cânde și căpitanul Oană. Cei trei Încălecară și porniră spre grupul compact al răzeșilor, care se aflau În a treia săptămână de luptă la sabie. Așezați pe două linii, răzeșii executau comenzile unui hotnog de vânători domnești. Oană făcu semn de Încetare a exercițiului și descălecă. - Pedestrimea de răzeși, atenție la poruncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se iviră flamurile Moldovei, apoi cușmele oștenilor, și apoi un Întreg corp de oaste, de cel puțin trei mii de oameni, mărșăluind parcă prin somn, cu capetele plecate. Străjile sosiră În fugă la metereze. Doi călăreți se desprinseră din grupul compact, sosind la trap În fața porții principale. Erina le văzu mantiile albe cu semnul scutului și spadei și un fior o străbătu din cap până În picioare. - Deschideți poarta! strigă unul din călăreți. Sosește măria sa! Poarta se deschise Încet, iar călăreții intrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
degetelor. Nu se vede nici un adăpost. Vântul îi smucește tupi-ul și trăsnetele se bifurcă, împărțind cerul în segmente, iar pe el îl izbește gândul că, probabil, a făcut o greșeală. Lumea lui roșiatic-maronie până atunci a devenit cenușie, cu perdele compacte de apă întunecându-i orizontul. Iar el se află aici, chiar în mijlocul ei, unde nu există nici măcar un copac. E singura proeminență din acest peisaj searbăd și se simte abandonat în voia sorții. Se uită în jos spre șanțul adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și se întreabă cu inima strânsă dacă nu cumva acest plan este un vicleșug pentru a i se lua viața. La lumina unei lămpi cu gaz, se strecoară de-a lungul unui curs de apă, acum secat, printr-un tunel compact de plante agățătoare, atârnând ca niște cârlionți din acoperiș. Peste capetele lor, pădurea comunică prin strigăte, triluri și bâzâit noile știri despre cei trei călători care se adâncesc în spațiul verde. Deodată, ceva sfâșie frunzișul de deasupra lor și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încurcătură, să plece cât mai repede. Fluieră și huiduie veselindu-se când una din ele cedează și încalecă pe bicicletă „ca un bărbat“. Foarte bine, băieți! strigă o gașcă de indivizi în jachete și pantaloni de crichet, formând un grup compact, marcați de veselia momentului, de comicul situației. Jonathan zâmbește și în timp ce face asta își dă seama că una din victime este chiar Astarte Chapel. Fata îngenunchează lângă bicicleta ei (acea bicicletă!) și începe să se luptă cu ea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
scotea din starea de blânzi, umili iloți ... Ineluctabila melancolie Indurescentă stare mă ține ancorată De arca ce plutește pe apă-nvolburată. O rece condamnare îmi este picurată în trup osos ; o bortă este adânc săpată. în genuine-mbrățișări pierd doruri compacte Și îi las privirii timp de irizări abstracte. Ecouri mă străbat, aceleași simțiri intacte ... Inexplicabilă fantasmă blamând contacte. Nopți Cupide, nopțile mi-au devorat dorinți, Pierdute-s clipele de doruri prea cuminți, Lacul adânc luciri tăioase ascunde, O undă lină
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Amîndoi simțeam că e ultima oară cînd ne vedem. Cazarea la centru fu excelentă. În aulă s-au produs cele mai încurajatoare discursuri. Ne vorbi însuși ministrul, conștient că se adresează unor tineri ce constituiau forța care trebuia să disloce compacte părți din ignoranța satelor și să deschidă tunele de lumină în care întunericul moștenit se va prăbuși. După discurs nu ne simțeam mai buni, dar nici mai răi. Încrederea acestui înalt personaj ne măgulise. Ministrul era un om cu trupul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
căldură a zilei încă mai făceau să se unduiască aerul pe cerul dinspre vest, peste lacul Suwa. Toshimitsu privi, un timp, în lungul drumului. În sfârșit, își văzu stăpânul venind spre el. Caii, lăncierii și ajutoarele îl urmau în grup compact. Dar îngrijorarea de pe chipul lui Toshimitsu nu se risipi când se apropiară. Ceva nu era așa cum s-ar fi cuvenit. Nimic din înfățișarea lui Mitsuhide nu sugera că se întorcea de la un banchet care sărbătorea victoria. Stăpânul său ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu era decât o zi ca oricare alta a războiului civil. — Cum?! Clanul Akechi? Uluirea lui Nagato nu dură decât un moment. — Fir-ar să fie! Sări afară din conac, aproape fără altceva decât hainele de pe el. De cum văzu mulțimile compacte de oameni în armuri, călări, înarmați până-n dinți cu săbii și lănci, în ceața întunecoasă dinaintea zorilor, revenise grăbit în casă, îmbrăcase armura și pusese mâna pe sabie. Cu o trupă de numai treizeci-patruzeci de oameni, se grăbi să lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că tu și Oprah ați stat la taclale! Crezi c-o să te includă și pe tine în selecția ei de cărți? Mulțimea de somități literare care se strânsese în jurul lui Luke avea o grosime de cinci oameni. Era un nucleu compact, ca o grămadă de la rugby. Petrecerea de lansare a cărții lui Luke începuse de douăzeci de minute, iar eu nu apucasem încă să vorbesc cu el. — Prima pagină pe New York Times Book Review! Asta e ceva! Cartea lui Luke intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
întinse pe saltea, gâfâind. I-ar fi fost mai ușor dacă scăpa de vestele de salvare. Ajunsese destul de departe de ambarcațiune ca să știe că sunt bine ascunse. Le împinse între trestii, după care ezită. Desfăcu una din veste din legătura compactă și izbuti să și-o pună pe ea. Apoi se întinse iar pe saltea, cu fața în jos, și vâsli în continuare cu mâinile, înaintând pe canalul care se tot lărgea. Sally stătea rezemată de ușa cabinei și se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
atmosfera balcanică a micului Paris, „gunoiul și glumele acestui târg de bețivi...“. Așa afirmase, cu implacabilă sinceritate, proaspăta doamnă Astrid Vancea, nerăbdătoare să se întoarcă în civilizația Brașovului, pe care îl evoca, de altfel, cu numele său german, Kronstadt. Tăcere compactă. Lumina mare și rece, cristaluri, argintărie, porțelan, încremenire de mormânt. Unitate de loc, timp și acțiune? Veți purta, fiecare, altă amprentă a înfrângerii, gândise, probabil, mortul... îi auzea vocea din nou. Înfrângerea, adică inevitabilul, destinul, pe care tot încercase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
strada în beznă. Rondul, toxinele, surdina, spasmul bufniței lovind antenele de televizor. Văzduhul negru, uriașele sale plase perfide. Avionul se legăna calm. Un interior curat, funcțional, geometrie și luciu. Pasagerul se apleca spre fereastra din stânga, dar nu vedea decât noaptea compactă. Ochii lui mari, albaștri, se întoarseră spre vecin. Un tânăr îngust, tuciuriu, cu o cicatrice peste sprânceana stângă. Leit șoferul de autobuz! Cicatricea, zâmbetul umil și rău, ochii iuți. Bătrânul se apleca, îi spunea ceva, dar vocea nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu siguranță nu are un servitor care să îi deschidă ușa. Dar asta e o ușurare, sincer. M-am simțit ca un musafir nepoftit în casa părinților lui Adam. Casa urlă a burlac. Dar îmi place. E curată, ordonată și compactă, deși, ca să fiu complet sinceră, cred că i-ar prinde bine o influență feminină. Zăbovesc puțin în ușă înainte de a-mi da jos jacheta de la uniformă și de a mă așeza pe canapeaua ciocolatie de piele. Pentru prima oară de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
neagră parte peste parte? — Da, o am, zic gânditoare. Dar am altă fustă care cred că i‑ar sta și mai bine... O jumătate de oră mai târziu, fiecare a împrumutat ce a vrut. Într‑un final, ies în grup compact din camera mea, strigând că o să mi le dea înapoi dimineață, și Suze intră, răvășitoare cu părul strâns în vârful capului și câteva șuvițe blonde rebele lăsate libere. — Bex, ești sigură că nu vrei să vii? zice. O să fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]