3,295 matches
-
asistent onorific al lui D. Caracostea (1924- 1926), însă după obținerea licenței în litere este profesor de liceu la Slatina (1927-1930) și Iași (1930-1936). În răstimp (1930-1934) urmează la Paris cursuri postuniversitare de neogreacă cu A. Mirambel și de literatură comparată, avându-i profesori pe Fernand Baldensperger, Paul Hazard și Mario Roques. Concomitent, predă limba română la Școala de Limbi Orientale Vii și la Sorbona. În 1935 obține titlul de doctor în litere, cu o teză despre ideologia literară a lui
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
mai ocupaseră, chiar dacă numai parțial, G. Bogdan-Duică, G. Oprescu, Tudor Vianu), nu e mai puțin adevărat că ea inaugura explorarea sistematică a unei problematici ce avea să constituie obiectivul pe termen lung al istoricului literar: studiul ideologiilor literare din perspectivă comparată și sociologică. Subiectul era ingrat; despre revoluționarul, gânditorul și scriitorul pașoptist se formulaseră deopotrivă blamuri și elogii, iar opera descuraja prin masivitatea și diversitatea ei contradictorie. Meritul lui P. stă în abordarea comprehensiv-detașată, din unghiul perioadei traversate de scriitor și
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
text. Perspectiva se arată aici reducționistă și nedreaptă. În câteva rînduri, specialistul și-a descris metoda, începând cu primele lui studii și rotunjind-o în cele de maturitate. Când prezintă concepția literară a lui Bogdan-Duică (1938), el arată că literatura comparată trebuie să depășească studiul „dependențelor de fond” și să le adauge pe cele „de expresie”. Metoda e expusă integral în cursul Literatura română modernă. Tendințe de integrare în ritmul cultural european (1939-1940). Principalul punct de referință pe teren românesc era
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
stabilește că ea are a se ocupa de operă ca rezultat al unei „elaborări spirituale care se cere urmărită în toate etapele sale și în toate elementele puse la contribuție”, autorul cursului ajunge să o integreze firesc în sfera literaturii comparate. El preconizează un comparatism modern, în consonanță cu ultimele achiziții teoretice occidentale, care mutau accentul de pe factorul extern pe metabolizarea influenței și originalitate, evidențiind rolul personalității: „istoria literară va căuta să determine cu toată preciziunea posibilă materialul exterior: izvoare, influențe
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
multe încercări, epoca formării literaturii române moderne era examinată în datele ei majore și interpretată în raport cu orientările esențiale ale literaturii universale. [...] Literatura română în epoca Luminilor inaugurează o epocă în istoria literară română. Ea este concepută în perspective de literatură comparată și izbutește, pentru întâia dată la noi, să ridice comparativismul de la rolul modest al căutării „influențelor” la acela de a explica îndrumarea esențială a literaturii într-o anumită epocă. TUDOR VIANU Moartea atât de timpurie a autorului, la vârsta când
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
Vasile Netea, Primele colecții de proverbe românești publicate, în Studii de folclor și literatură, București, 1967, 401-439; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 596-605; Gh. Vrabie, Folclorul. Obiect, principii, metodă, București, 1970, 276-282; I. C. Chițimia, Folclorul românesc în perspectivă comparată, București, 1971, 239-267; Dicț. lit. 1900, 712-713; Cezar Tabarcea, Poetica proverbului, București, 1982; Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, II, București, 1983, 313-344; Constantin Negreanu, Structura proverbelor românești, București, 1983; Gabriel Gheorghe, Proverbe românești și proverbele lumii romanice, București, 1986; Constantin Negreanu
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
și conduce Societatea „Grigore Alexandrescu” a elevilor și editează anuarul acesteia (1919-1922). Din 1925 până în 1929 studiază la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, urmărind cu interes toate noile apariții în domeniul teoriei și criticii literare. La Sorbona frecventează cursurile de literatură comparată ale profesorilor Fernand Baldensperger și Paul Hazard, proiectând studii comparate despre scriitori români și francezi, îndeosebi cu privire la existența unor surse comune de inspirație. După întoarcerea în țară este profesor la Liceul „Gh. Șincai” din București. Debutează cu versuri, sub pseudonim
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
Mircea Martin. Cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității din București, M. primește câteva burse în Germania (este bursier Humboldt în 1992-1993) și una peste ocean. Se stabilește în 1994 în Statele Unite ale Americii, unde obține masteratul în literatură comparată (1995) și engleză (1996) la Indiana University (Bloomington) și doctoratul, în aceleași discipline, în 1998. Lucrează apoi ca assistant professor de literatură americană și teorie literară la University of North Carolina (Greensboro). A debutat în 1983 la revista „Amfiteatru”, cu
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
mereu avizat, la curent cu noutățile din teoria și critica literară, în Lesezeichen (1986) el își amplifica aria de cuprindere. Pe langă studii despre Oscar Walter Cisek și Adolf Meschendörfer, își fac loc reflecții teoretice privind estetică receptării, sociologia literaturii comparate, raportul dintre poetica și realitate, cu referiri la nume cunoscute precum Hans Robert Jauss, Manfred Durzak, Klaus Schuhmann, Heinrich Vormweg. Un capitol îi este dedicat lui Rilke (receptarea istorică, scrierile sale de comentator al literaturii germane și europene, un aprofundat
MOTZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288262_a_289591]
-
de la asistent la profesor titular (din 1996), fiind, din 1992, șefa Catedrei de limba și literatura franceză. Din 1975 face stagii de specializare în Franța, Belgia și Elveția, unde susține și conferințe de specialitate. Este membră a Asociației de Literatură Comparată, face parte din Sociéte d’Histoire Littéraire de la France (corespondent pentru România al revistei acesteia), Société „Gérard de Nerval” (Franța) și Association Internationale de Sémiotique. A fost distinsă cu Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române (1990), Premiul revistei „Cronica” (1995) și
MURESANU IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
în Ministerul Învățământului. În 1956 se transferă la Facultatea de Filologie a Universității din București. Între 1957 și 1961 este detașat la Institutul de Romanistică din Leipzig, iar din 1961 va funcționa, până la pensionare, la Catedra de literatură universală și comparată a Universității bucureștene, în 1970 devenind profesor titular. Între 1971 și 1990 a fost directorul Editurii Univers. Face parte din comitetul de conducere al revistei „Cahiers roumains d’études littéraires”. Este membru al Asociației Criticilor Europeni și al Asociației Internaționale
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
bucureștene, în 1970 devenind profesor titular. Între 1971 și 1990 a fost directorul Editurii Univers. Face parte din comitetul de conducere al revistei „Cahiers roumains d’études littéraires”. Este membru al Asociației Criticilor Europeni și al Asociației Internaționale de Literatură Comparată. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1971, 1972, 1976), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1979), Premiul „Menelaos Ludemis” (Atena, 1980), Premiul revistei „Flacăra” (1987) ș.a. Cartea de debut a lui M., Contribuția Școlii Ardelene la culturalizarea maselor (1962), este
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
a alcătuit câteva ediții critice: Nicolae Pauleti, Cântări și strigături românești de cari cântă fetele și ficiorii jucând (1962), Gheorghe Alexici, Texte din literatura poporană română (II, 1966), George Pitiș, folclorist și etnograf (1968). Studiile cu caracter monografic, de folclor comparat etc., precum și articolele mai „mărunte” au ținută științifică, reprezentând fiecare o contribuție de certă însemnătate în folcloristica românească. Printre ele, remarcabile sunt La Mort-mariage: une particularité du folklore balcanique (1925), Obiceiul junilor brașoveni (1930), Cercetări folclorice în Țara Oașului (1932
MUSLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
Timotei Cipariu” din Dumbrăveni (1960) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția română (1967). Este doctor al aceleiași universității (1976), cu teza Balcanismul literar românesc până în secolul XX. Urmează o carieră universitară la Catedra de literatura română, comparată și teorie literară a Facultății de Filologie din Cluj-Napoca. Între 1976 și 1979 a fost lector de limbă și civilizație română la Universitatea din Saint-Etienne, Franța. Decan al Facultății de Litere (1992-1996), devine prorector (1996-2002) și rector interimar (1999) al
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
ale preocupărilor lui M.: conceptul de balcanism, literatura balcanică, problema structurii și a formei literare, a „mentalității estetice” sau a morfologiei culturii. Volumele următoare, Literatura română și spiritul sud-est european (1976), La marginea geometriei (1979), Permanențe literare românești din perspectivă comparată (1986) și parțial Alchimia mileniului (1989), dezvoltă o teorie comparatistă a balcanismului literar românesc și sud-est european, definitivată în trilogia Balcanismul literar românesc (2002), care reunește și actualizează texte mai vechi, aduce completări, recuperează fragmente cenzurate, astfel încât abia astfel se
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
autorul discerne o forma mentis și o stilistică tipic balcanice (modelul paradigmatic ar fi cel barbian-matein), cu predilecție în proza și poezia interbelice și postbelice. Volumul al doilea al trilogiei, care corespunde cărții din 1986 (Permanențe literare românești din perspectivă comparată), se ocupă, într-o manieră mai pregnant comparatistă, de tipologiile și motivele balcanice: tipul tragic (eroul de tip semiantropomorf, haiducul, parvenitul, Meșterul Manole, Nastratin ș.a.), de dimensiunea istorică a creației literare (capitolul Spre o poetică a romanului istoric sud-est european
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
Pann (1973), volumul Amalgam de Liviu Rebreanu (1976) ș.a. SCRIERI: Orientări critice, Cluj, 1972; Literatura română și spiritul sud-est european, București, 1976; La marginea geometriei, Cluj-Napoca, 1979; Paul Zarifopol între fragment și construcție, București, 1982; Permanențe literare românești din perspectivă comparată, București, 1986; Alchimia mileniului, București, 1989; Liviu Rebreanu sau Paradoxul organicului, Cluj-Napoca, 1993; Esențe, Cluj-Napoca, 1994; Cântecul lui Leonardo, București, 1995; Călcâiul lui Delacroix, București, 1996; Făt-Frumos și „vremea uitată” (în colaborare cu Maria Muthu), București, 1998; Dinspre Sud-Est, București
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
la Biblioteca Academiei Române, iar în 1922 obține o bursă la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, într-o serie din care mai fac parte Constantin C. Giurescu, Grigore Nandriș, P.P. Panaitescu, Al. Rosetti, Scarlat Lambrino. Parisul îi oferă șansa specializării în literatură comparată și a însușirii unor foarte solide cunoștințe în domeniu. La încheierea studiilor refuză să se întoarcă în țară, devenind secretar particular al scriitoarei Elena Văcărescu (din 1926). Colaborează la diferite reviste științifice și își pregătește teza de doctorat. Obține doctoratul
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
Universității din București, secția română-franceză (1974-1978). Lucrează ca profesor la Liceul Industrial din Întorsura Buzăului (1978- 1989), cultivator și vânzător de flori (1989-1990), redactor la revista „Interval” (1990-1992) și cadru didactic la Facultatea de Litere din Brașov, unde predă literatură comparată și folclor (din 1992). În 1995 obține titlul de doctor în filologie al Universității din București. Debutează în „România literară” (1978), iar editorial, în volumul colectiv Cinci (1982), alături de Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter și Mariana Marin. A
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
20”. A fost distins cu premii de Uniunea Scriitorilor (1968, 1973, 1978, 1989) și de Asociația Scriitorilor din București (1977). Transferarea faptului de istorie literară într-un spațiu referențial interdisciplinar, cu posibilități sporite de teoretizare într-un ansamblu de cultură comparată, preferința vădită pentru perspectiva estetică și cutezanța constructivă în formularea aserțiunilor sunt dimensiuni intelectuale de domeniul evidenței încă de la prima carte a lui P., Răspântii. Forme de viață și cultură (1936). Urmărind definirea formelor de cultură în miezul devenirii lor
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
contemporană. Unele tente ale gândirii mentorului Tudor Vianu, manifeste și mai târziu, sunt sesizabile îndeosebi în aceste prime lucrări. În cărțile elaborate după 1944, foarte variate tipologic, P. explorează precumpănitor literatura universală în interferență implicită sau declarată cu metodologia literaturii comparate, a teoriei literaturii și a istoriei culturii. Studiile care alcătuiesc volumul Din luminile veacului (1967) încearcă să analizeze cât mai adecvat scrieri românești și străine (ale lui Marcel Proust, ale Virginiei Woolf) spre a le detecta laturi definitorii. În Giordano
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
Asociației canadiene și a celei internaționale de semiotică; se simte apropiat de Claude Bremond, Dorrit Cohn, Lubomír Dolezel, ca și de filosofii Gabriel Marcel, Saul Kripke și Charles Taylor. Din 1990 devine profesor titular la Departamentul de romanistică și literatură comparată al Universității din Princeton, New Jersey. Este membru în comitetele redacționale ale revistelor „Littérature”, „Poetics Today”, „The Journal of European Studies”, „Style”, fondator și editor general al seriei „New French Thought” de la Princeton University Press. A fost distins cu titlul
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
Mirage linguistique. Essai sur la modernisation intellectuelle (1988), în versiunea românească - Mirajul lingvistic (1993), carte reluată într-o variantă engleză cu titlul The Feud of Language. A History of Structuralist Thought (1989; Premiul „René Wellek” al Asociației Americane de Literatură Comparată). Între cele două variante, cea franceză și cea engleză - întregită cu un Post-Scriptum: The Heidegger Affair - există diferențe semnificative, iar ediția română o reproduce pe a doua, beneficiind și de o Addenda în exclusivitate. Structuralismul și poststructuralismul francez din decadele
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
până la constituirea și impunerea formelor de expresie ce stau la baza literaturii europene, punând totodată în evidență răspândirea și diversitatea lor în numeroasele centre contaminate de geniul elenic. Lucrare de comparatistică, Poezia latină în lumina influențelor grecești. Prelegeri de topologie comparată (1976) tratează, cu excepția poeziei dramatice, care ar fi necesitat un spațiu adecvat, principalele genuri dezvoltate de romani, în descendența literaturii eline - epopeea eroică, bucolica, poezia didactică, satura latină -, abordându-se totodată chestiuni cu privire la interferențe și paralelisme culturale și ideologice, preluarea
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
lung, în actul de cultură, rareori prețuită. SCRIERI: Curs de istoria literaturii grecești. Epoca preclasică (sec.IX-VI î.e.n.), București, 1962; Istoria literaturii eline (în colaborare cu Maria Marinescu-Himu), București, 1972; Poezia latină în lumina influențelor grecești. Prelegeri de topologie comparată, București, 1976; Scriitori greci și latini, pref. N.I. Barbu, coordonare în colaborare cu N. I. Barbu, București, 1978; O istorie a Greciei antice, București, 1988; Istoria epocii elenistice, București, 1996; Jocurile cu satyri în Antichitatea greco-romană, Iași, 1998. Ediții: Filosofia greacă
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]