2,912 matches
-
nu vrea. - Uite ,vezi ,în loc să mă fi luat pe mine,trebuia s-o iei pe asta, ca să ai parte de puțină acțiune. Eu,la vârsta mea,ce să mai fac ,bătrânețe,ouă crețe.... Îi e deja simpatic moșulețul. Îi zâmbește complice ,dar zâmbetul îi îngheață instantaneu la vederea unei cicatrici urâte ce se întinde sub bărbie. - Vrei să știi de unde-o am ? - Nu-mi place să descos omul .... - Păi îți spun eu ,să nu fii nevoit să mă descoși. Ce să
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
e bine. Fiecare se gândește la ceva. Pe scaunul de lângă soba plină cu lemne trosnind a scânteiere tata își odihnește trupul obosit de peste zi. E tot liniște și numai focul aduce câte-o tresărire din gânduri. Sora mea îmi clipește complice și-i înțeleg ideea. Așteptăm ca să ni se dea semnalul ieșirii din casă. Afară e lumină sclipitoare și copacii s-au pus pe nins. Vrăbiile par și mai mici și mai gri și mai grăbite. De ce? Nimic nu amintește de
CARTEA CU MIROS DE MIR ŞI TĂMÂIE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376646_a_377975]
-
bătăilor inimii, în timp ce mâinile lui Ștefan coborau ca o mângâiere continuă de pe umeri pe spate, apoi spre mijloc și în final poposi pe fesele tari ale fetei. Dându-și seama ce face, bărbatul își corectă gestul imediat, stârnind un zâmbet complice al partenerei, care ridică capul și-l privi insistent în ochi. Parcă dorea să-i spună: - "Prostuțule, lasă-le acolo unde au coborât singure. Vreau să le simt forța cum îți simt virilitatea ce mă împunge atât de plăcut în
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
Dumnezeu și îți mulțumesc, Doamne Iisuse Hristoase, pentru minunatul dar de Crăciun! Și-a șters cu grijă lacrimile, a luat un pahar la întâmplare în mână și a revenit, veselă, încercând să-și facă loc lângă Ioana, care o privea complice și fericită... SFÂRȘIT Referință Bibliografică: DARUL DE CRĂCIUN (2) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1451, Anul IV, 21 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
sesizează atât de multe vegeturi.. „ Până la urmă ,sunt bune și pisicile la ceva ! Dacă le mângâi pe blăniță ,te eliberează de orice energie negativă ” . Apare după câteva minute,îmbrăcată și aranjată ca și cum nimic nu s-ar fi petrecut.Îi zâmbește complice în semn de mulțumire și-apoi apucă încet mânerul ușii de ieșire, spre lumea disperată de afară. - Ce faci,pleci ?o întreabă cu părere de rău că totul s-a terminat cu mult mai repede decât și-ar fi dorit
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
sine... Cuvânt suspendat: nici un loc neocupat unde poate gândul să se anine... Ignoranța, sfântă ignoranța ne mănâncă de vii, Doamne, iartă-mă! Tu nu vezi că te-nvârți într-un spațiu absurd? Din cele trei păsări împăiate două îți sunt complice. Pe cine crezi tu că minți? Iar ți-ai pus mască tragică în așteptarea Pandorei ai cărei copii nu mai vor să sada în lacra... Gândul rău se întinde pecingine pe ziduri mâzga a privirii lăuntrice... „Ceea ce e mai prețios
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
pe departe, apa de ploaie. Fericirea își e suficientă sieși n-are nevoie de prezență noastră o stingherim noi două singuratice, două coțofene bântuite de gânduri funebre, două ciori croncănind într-un măr înflorit, zumzăind de albine. Singurătatea mă tace, complice. și pe ea o calcă pe nervi fericirea obraznica, intempestiva nu-i loc pentru noi trei împreună. Oricum fericirea nu ar avea sorți de izbândă. Vârstele singurătății aidoma vârstelor mele, aidoma vârstelor spiritului. Cand sunt cu tine altă eu sunt
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
Corupția aduce cu ea nepăsare, calcă peste valori și trădează fără să clipească interesele de țară și de neam. De ce ar trebui să fie lăsată să-și facă de cap? Cei care tolerează corupția, nu fac altceva decât să devină complicii ei! Corupția nu se conduce după principii, căci ea se supune doar intereselor, așa încât, nu poți fi sigur niciodată că fructele corupției vor îndulci viața unei națiuni. Probabil că ea va arunca mulțimii câteva firimituri cu care să-și astâmpere
MIC TRATAT DESPRE CORUPŢIE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373149_a_374478]
-
a fost votată în plen aproape în unanimitate de un parlament format din numeroși penali și corupți, deci șantajabili și fără calitate morală să decidă dacă Mircea Eliade trebuie interzis sau nu? Din păcate, presa mainstream a păstrat o tăcerea complice privind această lege, care încalcă legislația națională și internațională. Mircea-Vulcanescu-Marturistor-Martir-al-Inchisorilor-Comuniste-Sfintii-Inchisorilor-Petru-Voda-Ro De fapt, această lege, care e un atac murdar la valorile naționale, morale, religioase și la ierarhia culturală a românilor, este și expresia unei miasme politice nomenclaturiste, provenite și de
SFINȚII ÎNCHISORILOR INTERZIȘI DE IOHANNISIS ȘI CLASA POLITICĂ CORUPTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373186_a_374515]
-
observat privirile-i furișe. Aproape de miezul nopții, când străbăteau periferia orașului, agentul-șef principal Furtună i-a șoptit agentului principal Mititelu: - Să tragi pe dreapta, colega, în parcarea aceea de la marginea pădurii... - Facă-se voia ta, colega! răspunse acesta zâmbind complice. - Băi! Eu sunt șeful aici. Ești în executarea serviciului, așa că... - Am înțeles, domnule agent șef! Scuzați, vă rog! - Domnule agent șef principal, băi, șofer! se rățoi Furtună destul de tare la Mititelu, încât acesta tăcu imediat cât era de mare și
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
și amputată, iar poporul demonizat, istoricul care s-a inventat prin recursul la literatură, ne oferă un balon de oxigen, pentru a rezista poluării morale, etice, sociale care ne intoxică în vederea manipulării mai lesnicioase de către direct interesații de la soare-apune și complicii lor - nepioritoarele cozile de topor... Acest meșteșugit poem în proză este un necesar exercițiu retoric de admirație (și adorație) față de un ținut binecuvântat de Dumnezeu, arătând parcă politicienilor de incredibilă platitudine și nu numai, că țara asta minunată trebuie gospodărită
REGĂSIREA PARADISULUI PIERDUT, SAU FUGA DIN INFERN DE PROF.UNIV.DR.CONSTANTIN FROSIN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376230_a_377559]
-
s-au aflat pe baricadele luptei de eliberare națională -, care declarau cu o înverșunare nesănătoasă că nu-l vor mai vota pe Dorin Chirtoacă. Contraargumentul meu a fost că astfel indirect! O vor vota pe Z. Greceanîi și vor deveni complici la predarea Capitalei ciumei roșii. Votându-l pe Dorin Chirtoacă nu votăm persoana propriu zisă (cu toate că și ca persoană merită) ci împotriva pericolului roșu. Într-o Rusie cu un aparat administrativ extrem de corupt nu avem nicio șansă de ai trage
SUNTEM ÎMPINŞI PE MARGINEA PRĂPASTIEI de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379677_a_381006]
-
prin al minții cosmos fad; Pete de cerneală vinovate mă privesc isteric: Unde-i călimara-ndoliată? Căprioarele mai caută o cale spre izvoare Dar picioarele se-mpiedică-n hățișurile gri; Căutarea le-o întunecă o teamă, călătoare Pe spinarea timpului complice. Umbrele se-ntind halucinante, mi se prind de suflet, Noaptea-mi înfășoară trupu-n mantia-i de abanos, La prăpastia răbdării îmi opresc nesigur umblet, Către Cer mă-nchin, în așteptare. Vreau ca al nesiguranței văl să fie dat de-o
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
orbecăiesc nebune prin al minții cosmos fad;Pete de cerneală vinovate mă privesc isteric:Unde-i călimara-ndoliată?Căprioarele mai caută o cale spre izvoareDar picioarele se-mpiedică-n hățișurile gri;Căutarea le-o întunecă o teamă, călătoarePe spinarea timpului complice.Umbrele se-ntind halucinante, mi se prind de suflet,Noaptea-mi înfășoară trupu-n mantia-i de abanos, La prăpastia răbdării îmi opresc nesigur umblet,Către Cer mă-nchin, în așteptare.Vreau ca al nesiguranței văl să fie dat de-o
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
otrava-și înghițind; și-a adunat averea pe semeni jefuind, dar, azi, brațele legii se-ntind și o cuprind. Se apără și-și varsă lăturile mințind, iar, spaima, lașitatea, dau clocot forfotind, urzesc din greu denunțuri, dreptatea ocolind, trădează chiar complicii, încet, îngenunchind... Ar vrea acum să-ntoarne, prin neguri bâjbâind, blestemul țării mamă, al pruncilor scâncind, să-ntoarne brațul legii ce-i strânge-nlănțuind... Năpârci! Vă vrem departe, pedepse ispășind! Referință Bibliografică: Blestemul năpârcii / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1520
BLESTEMUL NĂPÂRCII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374695_a_376024]
-
sentimentelor umane o face cu minuțiozitate și în strânsă corelație cu elementele naturii. Nu există niciun pastel în care să nu observăm disponibilitatea poetei de a îmbina aceste două dimensiuni, cea spirituală și cea ținând de natură ca martoră și complice a trăirii unor anumite sentimente. Asemenea celorlalte poezii, frumusețea izvorăște din simplitatea expunerii. „Și brazilor le-ai spune vag,/ Că toate astea dragi-mi sunt mie./ Aici, culcu a vrea să-mi fac,/ Aici, în colț, sub iasomie”. (Izvoare) Vocea
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
relaxat, era plin de energia luminii din boabele strugurilor săi, care abia așteptau să fie devorați. În pauza dintre reprize, aruncă o privire către Chițu. Bătrânul îi trase cu ochiul și îi arătă energic pumnul drept cu degetul mare ridicat complice. Ținea în brațe punga maronie, ca pe un prunc nou-născut. Poate avea să-i dea și lui Chițu câteva boabe după ce avea să se sature, gândi Mihai, intrând și mai determinat pe teren pentru repriza secundă. Pasele îi intrau ca
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
sunt înaintea voastră ilustreˮ! era răspunsul acelui înșelător. Însă până ce era primit acolo, slujitorii acestui om aveau timp să adune tot felul de știri despre viitorul client. Iroseau orice ca să afle ce-i interesa și cheltuiau sume importante cu ajutorul unor complici ori complice, sau uneori aflau acestea prin oameni de bună credință dar care nu bănuiau nimic. Foloseau apoi niște acoliți foarte vicleni care aveau în soldă curtezane, care puteau deveni oricând amantele clienților, și se interesau de viața acestora pe
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
de obicei cam toată ziua, fiind presărată cu discuții de tot felul și muzică tradițională românească. - Natalia, nu mai termini cu telefonul ăla, te uiți la el din două în două minute, mă apostrofase mătușa, la un moment dat, surânzând complice, fiind singura dintre cei prezenți care știa de relația mea cu Ovidiu. - Lasă fata în pace, Rodico! De acum este mare, știe ea ce face! îmi luase tata apărarea, pe un ton serios, timp în care telefonul a sunat iar
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
asemenea responsabilități! - Bine, bine, îți voi oferi șansa de a-mi demonstra calitățile tale de gospodină, cât de curând, dar mâine nu e cazul! Ocupă-te de Carlos și petreceți cât mai mult timp împreună! O merită! Lea o privi complice și își promiseră din priviri, o lungă și amănunțită discuție. Ardea de nerăbdare să-i cunoască impresiile legate de această întâlnire cu Carlos. Afară noaptea oferea un spectacol demn de toată admirația. Norii se risipiseră care încotro, dezvăluind privirilor extaziate
DILEME ( FRAGMENT 34) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375662_a_376991]
-
de nerăbdare să-i cunoască impresiile legate de această întâlnire cu Carlos. Afară noaptea oferea un spectacol demn de toată admirația. Norii se risipiseră care încotro, dezvăluind privirilor extaziate ale celor doi îndrăgostiți, un cer limpede pe care luna clipea complice și curioasă, nefiresc de aproape. - Lea, observi cât de mare pare luna în noaptea asta? Nu știu, e cumva diferită! Nu ți se pare? Doamne, ce locuri frumoase! Muntele e atât de aproape, de prietenos!... Pare un împărat pe a
DILEME ( FRAGMENT 34) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375662_a_376991]
-
inevitabil pe bancheta aceea cochetă și nici chiar toate tufele de trandafiri din parcul acesta, nu ne vor putea ascunde privirilor indiscrete. Hai să controlăm dacă nu au rămas ceva probe incriminatorii, de azi noapte! Izbucniră amândoi într-un râs complice, care atrase atenția celor doi păuni de pe pajiște, ce își înfoiară cozile, într-un evantai de pene și culori neasemuite. - Wooow, ce splendoare! exclamă Carlos, sincer fascinat. - Cristian trebuie să fie pe aici, pe aproape! deduse Lea amuzată. Haide ștrengarule
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
simplu, cum se iluzionase ea. La început evită să facă vreo aluzie la starea fiicei, deși murea de nerăbdare să își împărtășească bucuria și sentimentele cu bărbatul ei, mai ales. Liviu intuia că ceva ciudat se petrece. Privirile și tăcerea complice a celor două femei îl intrigau peste măsură, dar la întrebările insistente adresate soției, nu primise decât răspunsuri ambigue, care îl nedumereau peste măsură. Într-una din zile, când după masa de prânz se reuniră cu toții în salon la o
DILEME ( FRAGMENT 26) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375658_a_376987]
-
glumele lui idioate și cu sarcasmul său insuportabil. Deși erau într-un permanent conflict, legătura dintre ei era specială, însă Alexandra nu și-ar fi deschis sufletul în fața lui, nici moartă. Se distrau pe cinste împreună, erau cei mai buni complici atunci când trebuiau sa fenteze vigilența părinților ca să obțină ce-și doreau amândoi, dar în chestiuni sensibile și subtile, fratele ei era incapabil să îi ofere suport. Era mult prea superficial și năzdrăvan, pentru a lua lucrurile în serios. În ziua
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
lăsând ca apa rece să-i biciuiască corpul slăbănog și deșirat, înlăturând astfel moleșeala somnului. Se rase în viteză și își dădu cu aftershave-ul său prețios, își cântări cu priviri admirative pielea, încă netedă pe mușchii brațelor și își zâmbi complice, în oglindă, hlizindu-și dinții proeminenți într-o grimasă de autoapreciere. Când termină, începu să se îmbrace, satisfăcut de ceea ce vedea dinaintea ochilor. Ținea mult la imaginea lui de bărbat fercheș și stilat, chiar și când pleca la muncă. Așa
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]