187,656 matches
-
etnice, ele păzind granițele dintre grupuri. Aceste simboluri sunt stabilite de către generațiile anterioare, comunicarea etnică fiind una în timp, între vii și morți. La fel că simbolurile sunt și miturile de legitimare. În opinia lui G. M. Tamás39, "definirea apartenenței comune la o națiune presupune trei factori incontestabili supraindividuali, dar nu universali: limba, sângele și teritoriul". Dar, o astfel de definire generează paradoxuri. În primul rând, dacă oamenii sunt beneficiarii primilor doi, al treilea le este impus sub forma granițelor statale
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
le este impus sub forma granițelor statale, fapt pentru care ei trebuie să accepte aceste dimensiuni ca fiind ale lor, să și le asume, si sa consimtă că ele generează însușiri asemănătoare în semeni, printre care se vor ivi interese comune; națiunea este "un mod de reflecție": "Națiunea e necesară, fiindcă e natura, dar e neîncorsetată, fiindcă e reflecție". În al doilea rând, ea îl identifica, îl încorsetează pe om că natura și îl eliberează că reflecție cu prețul aruncării într-
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
competențelor statelor cuprinse în Tratat. Cea mai simplă dar cea mai nociva practică este aceea de a pasă responsabilitățile de la o autoritate la alta. Integrarea populațiilor alogene nu este doar problemă statelor sau doar a instituțiilor UE, ci o problemă comună. Se impune un efort concertat în această direcție. La fel cum se impun eforturi în sensul solidarității financiare. Invocarea vechilor practici ale statelor națiuni nu poate fi o soluție. Nici statele nu mai sunt aceleași ca acum 70 de ani
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
dar, cu vorba moldovenilor, mulțumim și pentru atâta!". Privitor la politica memoriei în Republică Moldova, Igor Cașu a afirmat că "Fiecare partid, guvern ori majoritate parlamentară a avut o agendă proprie referitoare la asta, căci nu a existat un proiect comun, ba, dimpotrivă, au fost chiar viziuni antagoniste, iar Comisia prezidențială înființată în 2010, si denumită în grabă "Comisia pentru studierea și aprecierea regimului totalitar comunist din Republică Moldova", n-a reușit să elaboreze un raport privind crimele comunismului din Republică
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Rusan povestea în cartea sa devenită clasică, America ogarului cenușiu, cît de frapat a fost de accentul nazal al femeilor pe care le-a întîlnit, făcînd greu diferențiabil timbrul uneia de al alteia, și mai ales de manierismele de limbaj comune tuturor americanilor, precum sintagma "you know" sau "I mean", reiterate la fiecare cîteva cuvinte. În cartea ei apărută la București, Postscriptum, Vera Călin se regăsește în unele din mărturiile din închisoare ale lui Vaclav Havel, glosînd pe marginea noțiunii de
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
p. 348) - afirmă filosoful român. În ce privește Europa, este cert faptul că procesul globalizării a slăbit importanța statului național, cedând locul "constelației postnaționale". Naționalismele, care de fapt i-au slăbit forța, trebuie înlocuite cu un "patriotism constituțional" fundamentat în tradițiile culturale comune ale bătrânului continent (monoteismul iudeo-creștin, raționalismul de sorginte greacă și republicanismul) și în formarea publică a voinței politice. "Organizarea autorităților legitimate democratic și dezvoltarea unei culturi politice centrate asupra cetățeanului rămân problemele urgente pe care Europa are a le rezolva
Vigilența gândirii by Ana Pantea () [Corola-journal/Journalistic/10550_a_11875]
-
acolo unde nu există soluții disponibile. Mai mult, îndeamnă la răbdare și, pe cât posibil, la înțelepciune. Dacă în logica anterior expusă, adăugăm, fie și numai de dragul de a adăuga (nu însă oricum), conceptul de consens, calitativ și cantitativ (adică interesul comun care unește), logica exprimării deja cucerește, iar dacă vrei să faci manipulare, nici dracu (cât ar fi el de experimentat) nu te mai oprește! Să nu credeți că vreau să vă învăț la prostii! M-ar bucură să știți însă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ni se imprime frică și îndoiala, dar noi intuiam că vom fi exterminați într-o bună zi. Trăiam de azi pe mâine, ne rugăm, sperăm, ne ajutăm între noi și ne plângeam morții care erau aruncați la nimereala în gropile comune. Genocidul românesc instaurat de comunism, sub oblăduirea bolșevicilor, nu cred că va putea fi evaluat vreodată integral din cauza formelor mârșave în care au fost ascunse dovezile numa rului imens de oameni lichidați în toate închisorile, dar cel mai trist al
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
3.287.000 km² ți o populație de 1,173.000.000 locuitori, având o densitate de 357 locuitori/km². Este împărțită administrativ în 28 de țări și 6 regiuni autonome. Fiecare dintre ele având guvernul și autonomia lor, fiind comun doar primul ministru și președintele țării. Dacă suprafață ei este de trei ori mai mică decât a Europei, apoi populația reprezintă 1/6 din populația lumii, adică unul din șase este indian, unul din patru oameni este chinez, unul din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
fost deportați, George, vărul meu, era la liceu și a scăpat. La telefoane mama a aflat că vom fi și noi deportați cu vitorul convoi. Noroc că armatele române au venit și ne-au eliberat. Înainte că rușii să părăsească comună, au adunat bărbații tineri și i-au obligat să-i însoțească. Tata avea 39 ani și a fost printre ei. Înainte de a trece Nistrul, tata cu alti consăteni au reușit să fugă și au trăit prin păduri până au fost
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Zori de Zi”de Zaharia Bârsan. El locuia în Râmnic, pe strada Tăbăcari, dar cum soția lui era din Bistrița Vâlcii, chiar la poarta mănăstirii, cam pe acolo își făcea veacul și de sărbători-în special de Crăciun-organiza cu învățătorii din comune spectacole, fiind singurele mijloace de culturalizare a maselor pentru acele vremi, adică între 1930-1946. Pe mine m-a luat gură pe dinainte și l-am luat cu „Nea Costică” cum îi spunea toată lumea la care el mi-a spus: Lasă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pe acolo și cu această ocazie doamna Rica mi-a povestit o întâmplare din copilăria lor de fete, întâmplare confirmată de doamna Călinescu. Virginica nemaiputând confirmă, fiind răpusa de un cancer spre sfârșitul războiului. Tatăl lor, tot învățător în aceiași comună, dar de fapt mama lor, avea în colivie o gaița care vorbea. Lucru obișnuit prin părțile noastre. Și eu fiind copil am văzut la niște vecini gaițe care vorbeau, dar cea a familiei Rădulescu a întrecut orice măsură. Nu numai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ceilalți. Se crease în jurul lui un cerc de profitori, care uneori îi luau mâncarea fără ca măcar să-l întrebe. Într-o zi, un bolnav, desi operat, s-a repezit să-i ia mâncarea pe care i-o aduseseră deținuții de drept comun. Răspunsul lui la riposta colegilor a fost: „Lăsați-l, și el este creatură lui Dumnezeu și dacă s-a repezit s-o ia, înseamnă că el are nevoie mai mare decât mine de această mâncare”. Cuvintele lui mi-au rămas
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
că ediția asta, poate cea mai consistentă, mai rotundă, s-a înnobilat cu cele două cetăți pe care le-a înscris, în același timp, în circuitul teatral al unui interval. Nu mi se pare deloc de neglijat senzația unei rezonanțe comune, actuale în jurul montărilor pe texte Shakespeare. Să urmărești mișcarea teatrală din lume din această perspectivă este deja provocarea însăși. Să vezi ce au făcut într-o perioadă mai largă creatori remarcabili, cum îl simt pe Shakespeare, ce se pune mai
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
pentru ca apoi să lucreze ca asistent cercetător la Muzeul Țăranului Român în perioada de tristă amintire a directoratului lui Dinu Giurăscu. Deși atît de tînăr reușise să publice trei cărți de proză (Povestiri cu înjurături, Dincolo de frontiere și O limbă comună), a mai apărut în altele două colective (Povestiri mici și mijlocii și Cartea cu Euri) și a coordonat două volume de istorie orală. De altfel, format pe lîngă Sorin Preda și Irina Nicolau, era singurul scriitor tînăr care știa cu
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
povestirii. Cu background-ul antropologic în spate, Sorin Stoica sublinia că orice comunitate se legitimează prin povestirea membrilor ei, naratorul gestionînd marele Text în sensul căutării unei minime coerențe. Dincolo de toate frontierele se află povestirea. Al doilea roman, O limbă comună este povestea scriitorului-narator din Dincolo de frontiere, iar problema pe care o pune de data aceasta este relația dintre realitate și ficțiune. Avatarul rocker-ului Jul din primul roman este scriitorul creator de personaje; cu un statut asumat scriptural, dator față de
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
ci povestirea prin compensație. De aceea, boala lui e trecută sub tăcere, îi menajează pe ceilalți, le distrage atenția de la propria nenorocire, angoasele nu trebuie date mai departe. Generozitatea cu care un scriitor oferă frumusețea lumii și căutarea acelei "limbi comune" care să stîrnească emoții în oameni, vorbeau, de fapt, despre disponibilitatea lui de a insufla seninătate, de a satisface nevoile cititorului, recuperând povestirea din zonele marginale, oferind-o apoi mai departe, modest, fără orgoliu auctorial... Sorin Stoica spunea că astăzi
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
alții pe care, din fericire, i-am uitat". Dincolo de hățișul de interferențe, materia e ordonată pe două șiruri, ca-ntr-un joc de oglinzi paralele. Pe de-o parte trecutul antecedecembrist, pe de alta prezentul "tranziției", comunicînd printr-un numitor comun, cel al deziluziei. Acest trecut (încă neepuizat) se insinuează mereu în actualitate, frecvent stîrnit de lectura unor cărți în care e depozitat într-un chip inconvenabil pentru protagoniștii săi: "O carte Pruteanu-Petru Dumitriu (interesant concubinaj de nume). Romancierul înseamnă pentru
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
percepe "nu atît năduful sau suspiciunea ci mai degrabă reproșul surd împins pînă la animozitate, de parcă aș fi comis o necuviință că am preferat onestitatea și marginalizarea în loc să lupt pe baricadele demenței colective". Cred că avem în privința aceasta o experiență comună...
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
individului (chiar Machiavelli și Gracián, cele două exemple citate mai înainte), alții se ridică la nivel instituțional și constituțional (Montesquieu) sau chiar își propun să tempereze unele excese ale democrației (Tocqueville). Toți gîndesc însă cu mintea lor, văd dincolo de locurile comune ale epocii în care au trăit, caută soluții pragmatice pentru problemele cetății. Lumea este atrasă de excentricitate și, de aceea, promotorii moderației nu au fost printre rasfățații istoriei. "C'est mieux d'avoir tort avec Sartre que d'avoir raison
Fascinația terțului inclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10569_a_11894]
-
ierarhie paralelă a cărei tendință va fi s-o înlocuiască cu timpul pe cea dintîi. În America, spune Ovidiu Hurduzeu, tactica obținerii de avantaje prin înaintarea unor petiții din care să reiasă statutul de victimă a devenit astăzi o mentalitate comună. Ea tinde să înlocuiască competiția fățișă și selecția valorilor pe bază de înfruntare directă. Și astfel, sub păvaza corectitudinii omenești, nulitățile ajung celebrități doar pentru că aparțin unor minorități supuse discriminării. Pentru Ovidiu Hurduzeu, celebra meritocrație a societății americane este cel
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
conferințe, rostite liber de Constantin Noica la Facultatea de Litere, prin 1988, în fața unui amfiteatru ticsit de studenți. În schimb, ca să rămîn tot la cultură, am lăsat să se irosească memoria discuțiilor purtate cu Camil Petrescu în cursul unei plecări comune la Timișoara, în 1945, ori amintirile colorate și pitorești pe care mi le-a împărtășit Ion Marin Sadoveanu cu ocazia turneului Teatrului Național la Veneția, în 1957, cînd ne luam în fiecare seară cafeaua la Florian, în splendida piață a
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
Tudoran însuși. Publicistica din Absurdistan este aceea a unui autor care privilegiază excesul, dar nu batjocorește logica. Imensele nedreptăți, acuzațiile enorme, retorica perfect manevrată a ironiei mușcătoare sunt subsumate întotdeauna unei idei de bun simț. Disprețul față de politicieni e nota comună a acestor scrieri, după cum excesul de atenție pentru confrații din mediul cultural arată că respectul autorului pentru această zonă nu s-a ofilit deloc. Cred că "tabletele" adunate în acest volum trebuie citite, înainte de orice, ca literatură pură. Personajele, e
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
și ne-am putea-o toți urma, munca ar fi estetică. Cum nu este cazul, trebuie inventate mereu alte motivații. Munca nu este pur si simplu muncă în sine, ea se înscrie într-un proiect - proiect de viața individual, proiect comun mai multor indivizi, ea poate fi o cale spre altceva. Probabil că aș invoca acest altceva pentru a motiva individul să muncească - dar cum nu sunt șef de întreprindere, nu am nevoie să o fac. Cartea mea nu e o
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
unui model altminteri bun (bun în sensul de potrivit bazei tehnice și umane de care dispune întreprinderea) pe termen lung. Managementul este crucial pentru mersul întreprinderii - o sumă de angajați cu intenții bune nu înseamnă un grup cu un proiect comun. În străinătate, acolo unde există deseori întreprinderi cu tradiție și cu proiecte manageriale deja bine stabilite (chiar dacă ele evoluează), românii par să se integreze foarte bine. Dar există niște cadre în care să se integreze. Și în Europa de Vest noile proiecte
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]