1,167 matches
-
ale internaților, peisajul clinic se reînsuflețea. Apărea supraveghetorul șef și cordaciul Mandravela, cu haita de malaci și asistente după el. Intra, lua la rând încuietorile exterioare, clănțănea orificiile lor externe, dădea de perete ușile metalice ale saloanelor și rezervelor, răsucea comutatoarele și striga deșteptarea. Extrăgea pacienții de sub baricadele lor onirice și fecale. Decupla sondele gastrice, intravezicale. Înaripa asistentele la desferecarea din chingi, din cătușe, la coborârea apărătorilor laterale. Îngrozea pe orișicine cu un cât de mic ajutor: - Bună dimineața, oligofrenilor! Ați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mi se adresează ininteligibil, de nu am putut să mă înțeleg în nici o limbă omenească cu el. Iată deci de ce v-am chemat! Să cercetăm și să pătrundem împreună motivele pentru care era Dânsul, azi după-amiază, atât de nemulțumit!... Apăsară comutatorul sufrageriei și întrerupătoarele veiozelor cu abajur, și stinseră luminile. Pe întuneric, Doru și putrezitele se prinseră, într-un cerc mare, de mâini. Își împletiră degetele cu vecinul din dreapta și cu vecinul din stânga, ca îndrăgostiții. Erau cinci persoane înșirate, la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prosop minuscul și strig după Richard. Nu e apă caldă. —Ce? Stă la jumătatea scărilor, cum urci din hol, cu fața În Întuneric. — Au oprit-o azi când a venit omul cu deratizarea să verifice țevile. Trebuie să fi atins comutatorul. —Trebuie să fac baie. Draga mea, fii rezonabilă. Vocea Îi e uscată de extenuare. Îi dau drumul acum și o să fie fierbinte În douăzeci de minute. —Acum. Trebuie să fac baie acum. —Kate... Se oprește, pare că vrea să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vorbi în timp ce aștepți. O luă pe Violet de acolo. Steve, directorul de scenă, aruncă o privire mânioasă în urma lor. — Și doar știe că nu se face asemenea scandal în culise, ce naiba! îi zise el lui Louise, nervos. Louise întoarse un comutator și se uită lung la panoul de comandă pentru un moment. — Demetru pe scenă, Demetru pe scenă, vă rog, zise ea încet, în radioul microfon. Visul unei nopți de vară, care devenise acum o mașinărie în care rotițele funcționau fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și să mă trezesc față În față cu câțiva mascați prevăzuți cu automate Îndreptate spre pieptu-mi de aramă. Așa se Întâmplă când vezi prea multe filme... Nu s-a aprins nici o lumină și nici eu n-am Încercat să găsesc comutatorul. Mă aflam, fără Îndoială, Într-un birou. N-are rost să ți-l descriu, pentru că n-avea nimic special și, oricum, altceva e mai important. Pe fotoliul rabatabil din spatele mesei plasate În mijlocul Încăperii se afla așezat cineva, un bărbat, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
replică precizează limpede că nu face decât să citeze vorbele altcuiva, un autor contemporan cu Terențiu, al cărui nume istoria, ingrată cum e, nu l-a reținut. - Dacă mister Adam dorește micul dejun, este rugat să apese butonul galben de lângă comutator. Vocea cu inflexiuni profesionale venea dintr-un difuzor din perete și aparținea unei femei tinere, dacă auzul meu Își conservase acuratețea; În orice caz, avea un timbru plăcut și odihnitor. Of course, mister Adam dorea micul dejun cel puțin la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fondul, esența, numitorul comun sau cum mai vreți să le numiți atunci când am de optat Între sfârșitul meu sau al lumii din rațiuni acceptabile - fie și doar În virtutea unor obișnuințe ancestrale - și finalul semnat de o mână care Închide nepăsătoare comutatorul, spunându-mi adio și-un praz verde! În absolut, probabil că aveți dreptate, dar absolutul este o abstracțiune, un produs al spiritului, un reper eteric și neoperațional când e vorba de viața concretă și de moartea efectivă... Discuția cu Roger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acum, când faptul devenea posibil, era puțin altceva. Mi-am luat inima În dinți, și animat de fatalist-mobilizatorul „fie ce-o fi”, am trecut dincolo de prag. Primul reflex mi-a trimis instantaneu mâna către locul unde bănuiam că se află comutatorul: pe peretele din stânga, ca În orice Încăpere a cărei ușă se deschide către dreapta. Acolo era. Cu o fracțiune de secundă Înainte să apăs, m-am oprit fulgerat de o altă spaimă: dacă poarta nu se Închide automat și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
plasate În saloanele de conferințe ale marilor hoteluri. N-am Înțeles la ce servea, de vreme ce În Încăperea cu pricina n-avea acces decât Magistrul?! Mă rog, cu excepțiile de rigoare... După recunoașterea de ansamblu, operată din priviri, stând nemișcat lângă comutatorul de la intrare, de pe care nu-mi desprinsesem Încă degetul, gata să-l apăs În orice clipă, am făcut câțiva pași În interiorul hardughiei. Treaba asta mi-a adus un folos destul de modest, deși am găsit resurse de curaj să pătrund și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu-mi aduc aminte să ne mai fi intersectat pașii. - În ultimele trei zile, cumva...? - Absolut sigur nu, aș fi reținut... Așa mă gândeam și eu, a rostit meditativă Eva, deschizând ușa și făcându-mi semn să intru. A apăsat comutatorul și a continuat misterioasă: - Ar fi fost imposibil să se Întâmple altfel, de fapt, chiar și Într-un loc ca acesta, unde e posibil orice. - Ce vrei să spui cu asta? am ricanat. - Exact ce-am spus. Era imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Cred... Cred că l-ar interesa. N-o asculta nimeni. Bătrâna continuă liniștită: ― Locuiește la Amsterdam. Popa dădu din mână a lehamite, fără să se oprească. ― Alta! Ce adunătură, Dumnezeule! ― Să facem lumina mai mică, propuse Valerica Scurtu, apăsând pe comutator. E 2... Ar putea atrage atenția. Sculptorul cercetă a doua pânză. Un vânător cu bucle blonde. Pe pălăria largă erau înfipte figurine de plumb, sfinții protectori cărora ― pesemne ― personajul cu plete aurii le aducea omagiul său. Penajul prins într-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în spatele evantaiului. Ce vrea? șopti înăbușit Valerica Scurtu. De când a venit nu se dezlipește de scrin. Îmi vine să... Melania Lupu duse degetul la gură: ― St, draga mea! Ar putea să ne audă. Nici mie nu-mi place... Apăsă pe comutator. Bucătăria se umplu de o lumină tulbure. Valerica Scurtu își înfipse unghiile în părul cleios. ― Scoate-l de-acolo! Nu mai suport! Bătrâna se cocoță pe un scaun și apucă o oală uriașă cu capac. O trânti cu toată puterea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
galbenă cu ferestrele întunecate. " Nu-i acasă..." Cotrobăi în poșetă și scoase o cheie. Înăuntru era cald. Mirosea a crizanteme, a gutui și mere ionatane. Făcu câțiva pași și se opri lângă o ușă bâjbâind după clanță. ― Unde o fi comutatorul? Vorbea din nou cu glas tare, ca totdeauna când se știa singură. ― În orice caz, acum îți poți permite să răsufli ușurată. Ai dreptul, draga mea. Glasul se mlădie improvizând un cîntecel: Căci ai cîștigat! Câștigat, câștigat, cîș-ti-gaaat! Femeia cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
caz, acum îți poți permite să răsufli ușurată. Ai dreptul, draga mea. Glasul se mlădie improvizând un cîntecel: Căci ai cîștigat! Câștigat, câștigat, cîș-ti-gaaat! Femeia cu evantaiul e a ta, al tău e și Vânătorul... Și totuși unde poate fi comutatorul? Pipăia pereții fredonând, se lovea ușor de mobile. ― Nu l-ați cunoscut pe lordul Rochester, stimată doamnă? Vai de mine! Chiar ducele mi l-a prezentat la ceaiul lui Lady Abigail... Ce toaletă fermecătoare! O, doar un fleac de la madame
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În viața mea n-am văzut pe cineva mai distins! Cum se poate să n-o cunoști? Este Melania Lupu. Senzația sezonului! Te poți considera norocoasă dacă acceptă să ia masa la tine. Un succes boeuf... Dumnezeule! Unde naiba e comutatorul? ― Aici! răspunse o voce. Bătrâna tresări și se lipi de perete. Auzi un hohot de râs și brusc se aprinse lumina. Cu mâna încă pe comutator, Marin Vâlcu schiță un salut. ― Bună seara, Melania. Se aflau într-o sufragerie micuță
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dacă acceptă să ia masa la tine. Un succes boeuf... Dumnezeule! Unde naiba e comutatorul? ― Aici! răspunse o voce. Bătrâna tresări și se lipi de perete. Auzi un hohot de râs și brusc se aprinse lumina. Cu mâna încă pe comutator, Marin Vâlcu schiță un salut. ― Bună seara, Melania. Se aflau într-o sufragerie micuță cu mobilă clasică de nuc. Deasupra servantei atârna o oglindă, ovală, iar mai la stânga, simetric, o marină cu cer transparent și balcoane debordând de flori. Veneția
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
informaționale, ca un cod de virus, dar e înăuntru minții mele și nu poate fi scos afară. M-am gândit la cuvintele ei. — Informațiile astea pot fi activate? — Da. Nu e un proces rapid, nu e ca și când ai apăsa un comutator sau mai știu eu ce. Ar trebui să mă găsească în stare fizică, dar, mda, există o procedură. Și-atunci ce s-ar întâmpla? — Grupurile informaționale ar prinde viață, mi s-ar răspândi prin minte. Ar prelua controlul și aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu caut cu îndârjire o logică, am introdus-o în yala din fața mea. Am rotit-o fără mari speranțe. Clic. Am pus cheile înapoi în buzunar și am apăsat clanța. Ușa se deschise. Am pipăit prin întuneric peretele în căutarea comutatorului. Clic. Am pășit înăuntru. Un dormitor. În spatele ușii se afla un dormitor mic și ordonat. Un pat simplu, un raft de cărți bătut în cuie pe perete, deasupra lui, un dulap de haine, un scrin, o noptieră și o măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o lăsasem aprinsă avea exact aceeași nuanță de galben ca înainte și ar fi putut fi oricât timp, secunde sau ore întregi după ce în sfârșit mă urcasem în pat. Zilele și nopțile nu aveau nici o însemnătate aici, era înlocuite de comutatoare și de-o constantă veșnicie electrică. M-am gândit la jeepul galben, la ploaie, la aer. — Ți-a scăpat ceva. M-am ridicat anevoie în coate, m-am uitat cu ochii mijiți peste marginea cuverturii pentru a observa că cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ecluze, îmi strigă Fidorous când observă că mă uit. Vrei să auzi? Am spus da. Scout se dădu în spate, trăgând cu ochiul la mine o dată și apoi întorcându-și din nou atenția spre aparate. Cineva probabil că apăsase un comutator. Sunetul unor voci umplu camera, voci joase, fluide, și voci înalte, stridente, și voci între ele, toate vorbind peste și după celelalte și îmbinându-se într-un flux sonor. Toate vocile repetau același cuvânt iar și iar - apă apă apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aprins! exclamă ea. Ai vîrÎt În contor o piesă de șase pence? — Ba am pus chiar un șiling. În Încăpere era frig și Întuneric. Același gînd Încolți În mintea amîndurora. — Încearcă lumina, zise ea În clipa cînd mîna lui răsucea comutatorul: lumina nu funcționa. — O să fie cam frig și, pe deasupra, o să stăm și pe Întuneric, spuse el. Domnul Travers nu ne face viața prea plăcută. — Mi-e frică! șopti Anna Hilfe ducîndu-și mîna la gură ca un copil. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Un automat de cafea Încăpățânat primește pumni peste cocoașă, În loc de cuviinciosul „te rog“. Găsim de cuviință ca lumina să se aprindă imediat ce deschidem frigiderul, fără a ne gândi la piticul care sare iute din tufa de leuștean să apese pe comutator, poate i-o fi și lui frig sau poate, În timp, a devenit claustrofob. Dacă descoperim o băltoacă sub mașina de spălat, ne imaginăm că problema vine de la o conductă spartă și chemăm urgent reparatorul, când ea, de fapt, poate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
unei dimineți cețoase. Ea nu venea Însă de la un soare care, ca toți sorii, răsărea și apunea, schimbându-și astfel intensitatea razelor și unghiul, ci se aprindea și se stingea brusc, la ore fixe, ca și cum Creatorul ar fi avut un comutator cu ajutorul căruia despărțea ziua de noapte. Dacă priveai În sus, nu vedeai tavanul, pereții dispărând treptat Într-un strat de pâclă stacojie, cam pe la Înălțimea etajului trei. Dincolo de acel nivel, bănuiam noi că exista cineva care ne urmărea, gata mereu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
gheretă și tocmai răsturnase ceva, o găleată sau o foaie de tablă proptită de perete. Cam așa suna zgomotul care fu urmat imediat de o Înjurătură scurtă și de lumină. Cel dinăuntru găsise În sfârșit ce se dusese să caute, comutatorul. Deci aveau posibilitatea să aprindă lumina și preferau să stea pe Întuneric. Era Încă aprilie și deci nu se temeau de țânțari; Popescu ghici ă cei doi stăteau acolo și fumau pe Întuneric pentru că asta le făcea plăcere și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În 1941, imediat după aceea din nou În camera aceasta, acum la Început de septembrie 1955, dar timpii nu contează. Ea mă Îmbrățișă Încă o dată, camera cu luminile ei stinse ne cuprindea În cenușiu, iar eu nu Îndrăzneam să Învîrt comutatorul. „Cum ai putut să spui că nu știi dacă ai iubit vreodată cu adevărat? Dacă e așa, ce-a fost atunci, În 1941? Și tu și eu știam. Cum nu știi?” - „Mă gîndeam la Ana”. - „Da, dar noi, sîntem absolutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]