27,363 matches
-
susținând caracterul ei autohton: " Ea nu e izvorâtă dintr-o deznădejde nemotivată, ca a eroilor slavi, nici dintr-o deznădejde sentimentală ca a eroilor occidentali, nici dintr-o patologie sufletească sau intelectuală, nici din actul gratuit gidian, ci dintr-o concepție asupra morții, dintr-o hotărâre sănătoasă și bine premeditată. Moartea lui Pavel este moartea păstorului din Miorița. E moarte acceptată resemnat și senin. Să nu se creadă că mă contrazic. Pavel se sinucide, dar nu face un act de voință
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
de soarta refugiaților din punctele nevralgice ale globului, o dovadă grăitoare fiind filmul lui despre Bosnia (care i-a adus și laude, și critici, ca mai tot ce a întreprins dincolo de hotarele filozofiei, aceasta din urmă, fiind de altfel, în concepția lui, legată de necesitatea acțiunii directe, punctuale, de unde anchetele și cărțile ulterioare despre moartea ziaristului Daniel Pearl, starea Americii etc.). Vorbind în notele sale de drum despre un lagăr de refugiați kurzi din Irak, lagărul de la Cukurca, el exclamă: "Lagărul
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
Astfel, lucrând pe hârtie, se poate concepe mai lesne un proiect sonor. Spațiul este, așadar, virtual dimensionat în minte și real-sintetizat pe suprafața colii de hârtie grilată cu protative. Astfel, a gândi logic în raport cu spațiul oferă o apreciabilă libertate de concepție, fapt dovedit prin imensitatea numărului de opusuri realizate de-a lungul ultimelor secole. Operând pe o interfață spațială, compozitorul își poate șlefui elementele sonore ca obiecte în sine, asensuate. Funcția lor este de delimitare (localizare punctuală) în spațialitatea conceptual-ideatică a
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
Tempo, în pereche cu aspectele de densitate timbrală, variație dinamică (creștere/descreștere) și agogică (variație de tempo - grăbire/rărire). În referința domeniului de conexiune (dramaturgia scenică), considerăm gândirea muzicală în raport inclusiv cu perechea spațiu-timp ca proprie tipului spectacular de concepție. Putem constata că, tipologic, perechea spectaculară are o constituție sintagmatică, în care termenul din stânga reprezintă datul prim, ca invariant, iar termenul din dreapta, datul secund, relativ primului, ca variant (variabil). Sintagma gândirii muzicale spectaculare referă asupra mișcării, sub aspectele de static
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
prim, ca invariant, iar termenul din dreapta, datul secund, relativ primului, ca variant (variabil). Sintagma gândirii muzicale spectaculare referă asupra mișcării, sub aspectele de static și mobil. De altfel, în particularitatea muzicii mișcarea este un dat aprioric, deja înaintea faptului de concepție compozițională. Dar, indiferent pe care nivel de reprezentare al perechii de raport spectacular ne-am situa, stabilitatea este referită prin termenul prim, căruia îi este relativ (asociat) termenul secund, de instabilitate. În pereche, cei doi termeni constituie o unitate de
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
opus expresiei de încremenire în/sau eveniment). Credem că muzicile degajând acest etos de timp sunt clasificabile ca onirice. Nu de referim însă la oniricul ca design (ținând de estetica muzicală), ci la cel de caracter componistic, dat de modul concepției ca atare. Așadar, conceptualizările de caracter oniric survin dintr-o expresie a iraționalului, în volute aleatorii, ducând-întorcându-se liber de strictețea ireversibilității temporale, și sfârșind doar aparent și impredictibil, nu printr-un unghi de incidență, ci discret, printr-o breșă de
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
expresive (inedit-metaforice), apelând astfel la imaginația instrumentistului-interpret, pe fondul unei culturi (și lingvistice) prezumat comune, prin care să-și ajusteze posibilitatea decodării indicațiilor de instrumentare. Este totuși de reținut că experiența de a interpreta compunând ori executând (cântând) muzici de concepție onirică, dezvoltă imaginația interpretativă în raport simultan cu două absențe: autorul, retras prin propria-i voință, și tradiția, voit-ignorată (dacă reușește) de către cel de-al doilea interpret, situat (obligatoriu) în poziția de prim-interpret. De cele mai multe ori însă, instrumentistul este
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
și chiar neprobată lui însuși, ca experiență. De aceea va tinde aparent vinovat, către o pseudoparticipare interpretativ-creatoare, prin faptul că va „plagia” (involuntar, dar spectaculos) din cele ale tradiției în care deja respiră reflex, fără disconfortul generat de scrupulozitatea metodologiei concepției de interpretare. Desigur, există și instrumentiști excepționali, dotați cu o inteligență și intuiție de interpretare formidabile. Pe asta și mizează, de cele mai multe ori, o concepție componistică de avangardă (nefundamentată printr-o tradiție). La nivelul execuției lucrării de către interpretul-secund, variabila de
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
din cele ale tradiției în care deja respiră reflex, fără disconfortul generat de scrupulozitatea metodologiei concepției de interpretare. Desigur, există și instrumentiști excepționali, dotați cu o inteligență și intuiție de interpretare formidabile. Pe asta și mizează, de cele mai multe ori, o concepție componistică de avangardă (nefundamentată printr-o tradiție). La nivelul execuției lucrării de către interpretul-secund, variabila de libertate-rigoare determinată prin gradul de originalitate lingvistic-muzicală a concepției componistice, capătă un efect paradoxal: cu cât compozitorul se propune mai discret (retras) prin notație, cu
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
cu o inteligență și intuiție de interpretare formidabile. Pe asta și mizează, de cele mai multe ori, o concepție componistică de avangardă (nefundamentată printr-o tradiție). La nivelul execuției lucrării de către interpretul-secund, variabila de libertate-rigoare determinată prin gradul de originalitate lingvistic-muzicală a concepției componistice, capătă un efect paradoxal: cu cât compozitorul se propune mai discret (retras) prin notație, cu atât instrumentistul va interpreta mai neliber (disciplinat), alunecând (aparent salvator pentru el) în tradiția din care provine, in extremis putând chiar eșua în raport cu intenția
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
fost credința generației tatălui tău, este nu numai o lepădare, nu numai o apostazie, dar chiar o veritabilă năpîrlire. Tismăneanu a năpîrlit, și-a schimbat identitatea. Și, spre deosebire de Marsyas, a cărui jupuire nu a fost urmată de o schimbare a concepției, în cazul lui Tismăneanu metamorfoza a fost reală. Afurisitul acesta s-a schimbat și pe deasupra a mai și vorbit. Măcar să fi tăcut, să nu mai fi adus vorba de crimele comunismului, să fi menajat postum amintirea celor cu care odată
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
familiei Bach. Foarte interesant și captivant. Lucrările: „Trio pentru flaut, vioară și continuo” (clavecin și violoncel) de Karl Philipp Emanuel Bach, „Trio pentru violă, vioară și continuo” de Wilhelm Friedemann Bach - de fapt, două quartete, dar datorită faptului că în concepția epocii clavecinul și violoncelul contau ca un singur instrument denumit „continuo”, s-au încadrat în formulă de trio, „Concertul pentru clavecin, vioară, violă și violoncel” de Johann Christian Bach - în care rolul solistic al clavecinului, virtuozitatea tratării și strălucirea concepției
Fiii lui Bach by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83316_a_84641]
-
concepția epocii clavecinul și violoncelul contau ca un singur instrument denumit „continuo”, s-au încadrat în formulă de trio, „Concertul pentru clavecin, vioară, violă și violoncel” de Johann Christian Bach - în care rolul solistic al clavecinului, virtuozitatea tratării și strălucirea concepției în sine, îl anticipează pe Mozart în viitoarele sale concerte - și, „Sonata în do major pentru flaut, vioară și clavecin” de Johann Christoph Friedrich Bach, toate excelent interpretate de tânăra pe atunci și foarte dedicată formație camerale „Concertino”. Ce bine
Fiii lui Bach by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83316_a_84641]
-
polifonic de autor -, dar și asupra evocării subtile a unor elemente inspirate din muzica românească; în cadrul acestei creații, se simte tendința realizării unei sinteze originale între muzica națională și cea universală. Pe tot parcursul lucrării s-a simțit unitatea de concepție a ansamblului, excelenta coordonare (la nivelul sincronizării și al modalităților concrete de exprimare), precum și dorința de a conferi relief, vitalitate și expresivitate fiecărui motiv, temă ori frază muzicală; ca notă generală, am admirat capacitatea interpreților de a dialoga și a
Muzic? de Enescu ?i Brahms by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83339_a_84664]
-
abia după aproximativ 5 ani am reluat discuția și am început să pornim la lucru, prin octombrie 2012. Selecția pieselor am făcut-o împreună, Virgil alcătuind un playlist, iar eu sugeram care piese din playlist pot fi adaptate pentru Big-Band. Concepția, adaptarea pieselor îmi aparțin în întregime și la fiecare piesă (de regulă ne concentram asupra a 2- 3 piese, nu mai mult) realizam în calculator un demo și îl trimiteam lui Virgil ca să gândească felul în care va interpreta. A
George Natsis despre proiectul ?Ieri ?i azi? by George NATSIS () [Corola-journal/Journalistic/83390_a_84715]
-
și Franța, între august 1966 și decembrie 1967, ca trimis oficial, la bienala de pictură de la Veneția. Acolo erau expuse, în pavilionul francez, și pânze ale lui Victor Brauner (care murise la 12 martie 1966), lucrări care îl impresionează "prin concepție și prin colorit, o acuratețe care atinge perfecțiunea". Se întâlnește cu familia lui Eugen Ionescu, cu personalități ca Roberto Rossellini, Marc Chagall, Marcel Iancu, Gherasim Luca, Peggy Gugenheim. I se face cinstea de a fi, la Paris, membru în juriul
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
versiunea cu două violoncele a Cvintetului în fa minor de Brahms. După concert, un cronicar britanic nota în Musical Opinion Magazine, din 1 iulie 1998: „... N-am ascultat niciodată o interpretare mai bună. Atît în detalii, cît mai ales în concepție, interpretarea a fost tot ce putea fi mai valoros. Audiența a ascultat într-o liniște totală, pentru ca apoi, cuprinsă de emoție și admirație, să izbucnească în ovații. Concertul a adus la Londra un Cvartet pe care ar fi trebuit
Cvartetul Voces by Carmen Chelaru () [Corola-journal/Journalistic/83424_a_84749]
-
consemnat în paginile acestei reviste. Socotindu-l drept unul dintre cei mai importanți " actori" ai dansului contemporan românesc, alături de Cosmin Manolescu și Florin Fieroiu, i-am luat, ca și acestora, un amplu interviu, în care și-a exprimat, pe larg, concepțiile, realizările și nemulțumirile. De când ocupă funcția de director al CNDB, i-am admirat tenacitatea cu care a încercat sa transforme un spațiu destinat altor activități într-unul potrivit atelierelor și spectacolelor de dans. De aceea, deși știam că nu a
Amprenta - al doilea episod by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8341_a_9666]
-
fazelor ulterioare: solfegiul tonal modulatoriu și dictatul tonal cu cele trei forme ale sale (melodic, armonic și polifonic). Tot acest laborator de activitate muzicală practică, sub controlul permanent al gândirii, este singurul în măsură să restructureze vechea (sau eronata?!...) imagine/ concepție despre “antrenamentul auzului” pe de o parte și despre tonalitate pe de altă parte, procesul restructurativ evoluând fie spre îmbogățirea informațiilor anterioare, fie spre continuarea lor. Autoarea urmărește cu acribie profesională, dar și cu exigență maternă (tonul cald, încurajator, utilizat
Didactica muzicii by Magda BUCIU () [Corola-journal/Journalistic/83455_a_84780]
-
care-l obligă intențiile auctoriale, să zburde în contradictorii, extrem de riscante aproximații... Dar examenul cel mai important pe care-l are de trecut o scriere de un astfel de tip este cel al selecției numelor de poeți. Socotind că hățișul concepției textualizante este exclusiv apanajul exegetului ( ne e greu să presupunem că altcineva l-ar putea prelua cu rol de busolă), antologarea poeților implică nu doar asumarea unor reacții subiective, ci și pe cea a unei sporite responsabilități publice. Una e
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
că programul revistei "leagă literatura cu istoria", având menirea "a fi o foaie raționalemintre populară a românului." Un rol activ în acest sens va îndeplini însă revista Din Moldova ( Lumina), pe care o va scoate în 1862-1864. Baza teoretică a concepției sale, argumentează I. Oprișan, o va expune în studiul de largă rezonanță în epocă, Mișcarea literelor în Ieși, din 1863. într-un capitol aparte, I. Oprișan se concentrează asupra unui aspect mai puțin cercetat și cunoscut până acum, prezentându-l
Opera literară a lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8450_a_9775]
-
multe conștiințe. Noica a fost una din victimele sale majore. Prezumăm, alături de Sorin Lavric, că, oricît oportunism ar fi avut în firea sa și de oricîtă ambiție ar fi fost insuflat, renegînd o "cauză pierdută" și fiind nevoit a adopta concepția adversarului de odinioară, Noica a încercat o "umilință cumplită": "Cînd trăiești pe același teritoriu cu un învingător care, grație statutului său de învingător, nu numai că ți-a uzurpat toate drepturile, dar, pe deasupra, îți mai cere și să te pocăiești
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
în care figuranții își dau aere de creatori, cînd de fapt toți sunt simple fantoșe, biete măști fluturînd în bătaia concursului de împrejurări. Societatea? Un mare animal care își convertește impulsurile sociale în expresii literare - așa arată organismul comunitar în concepția lui Bourdieu. Dar să nu-l înnegrim pe Bourdieu mai mult decît merită: sociologul e bine pregătit și are putere de persuasiune, chiar și atunci cînd, cu grijă contabilicească, întocmește grafice în care prezintă veniturile editurilor franceze, amintind izbitor de
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
a încercat să picteze câteva tablouri ale claselor cărora aparțineau Cozienii și Lascarii; și prin faptul că aceste clase erau cele stăpânitoare, istoria lor aruncă o lumină asupra întregii societăți din epoca respectivă. O istorie a moravurilor, a intereselor și concepțiilor unei clase sociale, mai ales pe o sută de ani, e un lucru greu și vast. Autorul vrea să împlinească numeroase goluri pe care le are Cronica în forma de față; în anii din jurul lui 1950 sunt laturi deosebit de semnificative
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
J.A. Rettenbacher și bateristul Charly Antolini - Körössy a lăsat memoriei magnetice opt creații, definitorii pentru publicul și critica de specialitate din lume datorită calităților sale de pianist cu o fantezie, cu o tehnică instrumentală strălucitoare și, mai ales, datorită concepției înnoitoare în acel moment, rămasă model. All The Things You Are, Bye Bye Blackbird (Dixon/Henderson) și Stella By Starlight (Washington/Young) demonstrau prima dată ascultătorilor din Europa occidentală calitățile lui Iancy Körössy. În primul rând, armoniile predominant disonante, înșirate
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]