2,296 matches
-
Anselm din Canterbury, Anselm din Lucca, Yves din Chartres și, mai tîrziu, Bernard și alți mari Prelați. 232 Iată cîteva canoane ale Conciliilor ținute după ce Grigore a înălțat stindardul reformei și al libertății, încă înainte de încheierea secolului al XI-lea. Conciliul din Clermont din anul 1095 a întocmit două Canoane, 15. Nullus ecclesiasticum aliquem honorem a manu laicorum accipiat și 18. Nullus presbyter capellanus alicujus laici esse possit, nisi concessione sui Episcopi. Conciliul de la Nîmes din anul următor, 1096, a întocmit
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
libertății, încă înainte de încheierea secolului al XI-lea. Conciliul din Clermont din anul 1095 a întocmit două Canoane, 15. Nullus ecclesiasticum aliquem honorem a manu laicorum accipiat și 18. Nullus presbyter capellanus alicujus laici esse possit, nisi concessione sui Episcopi. Conciliul de la Nîmes din anul următor, 1096, a întocmit Canonul 8: clericum vel Monacus, qui ecclesiasticum de mani laici susceperit bneeficium, quia non intravit per ostium, sed ascendit aliunde sicut fur et latro, ab eodem separetur officio. Conciliul de la Tours din
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
concessione sui Episcopi. Conciliul de la Nîmes din anul următor, 1096, a întocmit Canonul 8: clericum vel Monacus, qui ecclesiasticum de mani laici susceperit bneeficium, quia non intravit per ostium, sed ascendit aliunde sicut fur et latro, ab eodem separetur officio. Conciliul de la Tours din același an, 1096, canonul 6, Nullus laicus det vel adimat Presbyterum Ecclesiae sine consensu Praesulis. 233 În Profesiunea de credință făcută de Pascal al II-lea la Conciliul din Laterano, din anul 1112, Pontiful spune că era
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
aliunde sicut fur et latro, ab eodem separetur officio. Conciliul de la Tours din același an, 1096, canonul 6, Nullus laicus det vel adimat Presbyterum Ecclesiae sine consensu Praesulis. 233 În Profesiunea de credință făcută de Pascal al II-lea la Conciliul din Laterano, din anul 1112, Pontiful spune că era de acord cu decretele Pontifilor care l-au precedat, et praecipue decreta Domini mei Papae Gregorii VII, et beatae memoriae papae Urbani: quae ipsi tenuerunt, teneo, quae confirmaverunt, confirmo; quae damnaverunt
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
interdixerunt, interdico; quae prohibuerunt, prohibeo in omnibus, et per omnia, et in iis semper perseverabo. 234 Toți acești Pontifi, chiar și cei care au domnit puțin, au luptat cu mare putere și măreție de spirit pentru libertatea alegerilor, au ținut concilii, au emis decrete. Fiind imposibil să expun întreaga lor operă, mă voi referi aici numai la unele dintre principalele decrete emise de aceștia. Victor al III-lea, deși a mai trăit numai doi ani, a ținut însă un Conciliu la
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ținut concilii, au emis decrete. Fiind imposibil să expun întreaga lor operă, mă voi referi aici numai la unele dintre principalele decrete emise de aceștia. Victor al III-lea, deși a mai trăit numai doi ani, a ținut însă un Conciliu la Benevento în 1087, prin care a publicat următorul decret: "Hotărîm astfel: ca dacă de acum înainte cineva va primi din mîna unei persoane laice un episcopat sau o abație, acesta nu va putea fi socotit în nici un chip Episcop
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
demnitățile Bisericii. Dacă vreun împărat, rege, duce, principe, conte, sau orice altă putere seculară va vrea să acorde cuiva un episcopat sau altă demnitate ecleziastică, să știe că i se va impune aceeași sentință. Așadar, cei trei sute optsprezece Părinți de la Conciliul din Niceea au excomunicat vînzătorii și cumpărătorii unor astfel de fapte, considerînd că sînt anatema aceia care dau și aceia care primesc". Urban al II-lea a apărat aceeași libertate a alegerilor în trei Concilii care au avut loc la
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cei trei sute optsprezece Părinți de la Conciliul din Niceea au excomunicat vînzătorii și cumpărătorii unor astfel de fapte, considerînd că sînt anatema aceia care dau și aceia care primesc". Urban al II-lea a apărat aceeași libertate a alegerilor în trei Concilii care au avut loc la Melfi, la Clermont și la Roma, în anii 1089, 1095 și 1099. Iată cele două Canoane elaborate de aceste două Concilii: 1. "Biserica catolică să fie neprihănită în credință și liberă de orice servitute seculară
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
care primesc". Urban al II-lea a apărat aceeași libertate a alegerilor în trei Concilii care au avut loc la Melfi, la Clermont și la Roma, în anii 1089, 1095 și 1099. Iată cele două Canoane elaborate de aceste două Concilii: 1. "Biserica catolică să fie neprihănită în credință și liberă de orice servitute seculară". 2. "Episcopii, Abații sau ceilalți care fac parte din Cler să nu primească nicio demnitate ecleziastică din mîna principilor sau a vreunei alte persoane laice". Pascal
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Episcopii, Abații sau ceilalți care fac parte din Cler să nu primească nicio demnitate ecleziastică din mîna principilor sau a vreunei alte persoane laice". Pascal al II-lea s-a opus abuzului înrobirii alegerilor episcopale, prin decretele emise de opt concilii pe care le-a organizat, cinci la Roma, în anii 1102, 1105, 1110, 1112, 1116, celelalte trei la Guastalla, la Troyes și la Benevento, în anii 1106, 1107, 1108. Este incredibil cu cîtă mărinimie, echitate și înțelegere a luptat acest
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
persecutat precum predecesorii săi a apărat aceleași cauze. Callixt al II-lea, cel care a reușit după incredibile eforturi să încheie pacea, eliminînd învestiturile făcute de Henric al V-lea, le-a condamnat mai întîi printr-un solemn decret la Conciliul din Reims, care a reunit patru sute douăzeci de Părinți. 235 Ep. XIII. 236 Anul 1245. 237 Anul 1343. 238 Primul dintre aceste două concordate a fost încheiat la Frankfurt, iar cel de al doilea la Aschaffenburg, sub Frederic al III
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
naturii acelor guvernări, sub care proprietățile nu erau apărate în mod egal, ci erau mai bine apărate cele aparținînd conducerii; din avantajul acelor bunuri feudale provin în mare parte feudele monastice. 247 Acest Pontif s-a condamnat într-un alt Conciliu ținut în Biserica din Laterano în anul 1116. Cît de înduioșătoare sînt împrejurările pe care le descrie el în ceea ce îl privește pe Henric! Și cîtă smerenie și demnitate inspiră! După ce, povestește el, Domnul a făcut ceea ce a dorit cu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să accepte îndreptarea". (Fulbert de Chartres, Ep. 132) 256 Una dintre rațiunile cele mai puternice pentru care Biserica nu dorește să depindă de principi alegerea Episcopilor era cauzată de faptul că totul sfîrșea în simonie. Callixt al II-lea, la Conciliul de la Reims, unde s-a încheiat pacea între Biserică și Henric, a declarat că nimic nu l-ar face să piardă din vedere să distrugă simonia din cadrul Bisericii, quae maxime, a spus, per investituras contra Ecclesiam Dei innovata erat. Suveranul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ar face să piardă din vedere să distrugă simonia din cadrul Bisericii, quae maxime, a spus, per investituras contra Ecclesiam Dei innovata erat. Suveranul Pontif Pascal a spus mai înainte că influența laică în conferirea episcopatelor era rădăcina simoniei; iar la Conciliul de la Laterano din 1102 a reînnoit interzicerea de a încredința cuiva o Biserică sau bunuri bisericești, prin intermediul laicilor. Haec est enim, spune, simoniacae pravitatis radix, dum ad percipiedos honores Ecclesiae, saecularibus personis insipienter homines placere desiderant. Acesta este un fapt
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
seculară nu poate să se apere împotriva diferitelor sisteme religioase false decît dacă se sprijină puternic pe Capii Bisericii, încrezîndu-se în misiunea lor, căci o altă voce mai vie, mai dumnezeiască și eternă nu există. Vor aștepta aceștia convocarea unui Conciliu ecumenic? Este întotdeauna posibil să ai acest tribunal extraordinar? Și atunci? Să te lași înșelat? Să deschidă Evanghelia și să citească: "Eu mi-am întemeiat Biserica pe piatră". Să creadă, așadar, în Evanghelie. 261 O mărturie a excepțiilor, pentru ca să nu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și în acesta, căci "se presupunea că fiecare Biserică are dreptul să hotărască chestiunile de o asemenea importanță care priveau interesele întregii Bisericii și ale tuturor Statelor creștine; chestiuni, așadar, care nu aparțineau decît tribunalului suprem al Înaltul Pontif și Conciliilor ecumenice". Și apoi? Dacă Biserica unei anumite națiuni, dacă un Episcop, sau un consilier, sau un profesor de teologie îndrăznește nu numai să hotărască, ci să hotărască împotriva practicii înseși a Conciliilor și a Pontifului? Și deci împotriva declarațiilor lor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
aparțineau decît tribunalului suprem al Înaltul Pontif și Conciliilor ecumenice". Și apoi? Dacă Biserica unei anumite națiuni, dacă un Episcop, sau un consilier, sau un profesor de teologie îndrăznește nu numai să hotărască, ci să hotărască împotriva practicii înseși a Conciliilor și a Pontifului? Și deci împotriva declarațiilor lor exprese? Nu este acesta un procedeu schismatic? Și poate un principe creștin să fie sigur în sufletul său dacă se sprijină pe părerea unor astfel de învățați? Va putea el să spună
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
V, care spune: At nunc de patrimonia nec decimas damus, pare că trebuie înțeles ca un reproș împotriva celor care nefiind mînați de zel nu plăteau. 277 L. 39 Cod. De Episcop. Et Cleric. 278 Astfel s-a petrecut la Conciliul al II-lea de la Macon din anul 585. 279 In Capitul. An.779, 794, 801. 280 Matei XX, 25.26; Luc. XXII, 25. 26. 281 1 Cor. XI, 11. 282 "Colonatul nu putea să fie proprietatea pentru coloni, dat fiind
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
îi întâmpină cu degetul pe buze, semn că trebuie păstrată tăcerea. Marius ridică mâna și face semn oamenilor să se lase pe vine. Traversează în fugă, după ce privește precaut drumul și aterizează cu un bufnet ușor lângă Caftoi. Un scurt conciliu, purtat mai mult prin semne și amândoi pornesc să înainteze precauți printre copaci până ajung pe un teren ceva mai înalt, lipsit de vegetație, care se ridică deodată în fața lor. Ultimii metri îi parcurg pe coate și genunchi, întinzându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Greenfeld reperează definitivarea acestei prime permutări semantice: trecerea de la sensul I ("comunitate de origine") la sensul II ("comunitate de opinie"). Consacrarea noului înțeles poate fi datată cu exactitate ca intrându-și în drepturi semantice depline în anul 1274, cu ocazia Conciliului de la Lyon, în contextul căreia "națiune" ajunge să semnifice o "comunitate de opinie". Sensul secund se configurează în contextul dezbaterilor teologice medievale, unde "națiune" a început să desemneze "facțiunile din cadrul republicii ecleziale" (Greenfeld, 1992, pp. 4-5). Un al treilea sens
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
au primit burggravul Friederich de Nuernberg marchionatul Brandenburg, s-a-ntemeiat {EminescuOpXII 41} actuala Casă imperială a Germaniei; s-au lățit puterea turcilor în Europa: o vreme peste tot foarte turburată și politicește și bisericește, căci tot atunci au fost Conciliul de la Constanța; în zilele lui erau războaiele între Franța și Anglia, trei împărați își disputau sceptrul Germaniei și trei papi scaunul Sfântului Petru, atunci trăia Tamerlan și Baiazid-fulgerul, c-un cuvânt și Asia și Europa erau în foc. Mircea avea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a emana puteri vindecătoare, sau de a Împărtăși harul divin În terminologia ecleziastică. Nu se poate trece cu vederea faptul că Începuturile medicinii creștine coincid cu cunoscuta erezie nestoriană (aparținând patriarhului Nestor alungat din scaunul patriarhal În anul 431 după conciliul de la Efes) care susținea esența divino-umană a mântuitorului Iisus Hristos. Acest mare creștin va Întemeia prima școală de medicină la Edessa, care va funcționa până la 489, când discipolii săi vor fi nevoiți să o strămute În Persia la Gandișapur, după ce
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
numele de transmodernă, întrucât aspectul postmodern n-a fost decât scurta perioadă de crepuscul exacerbat al modernismului. Criteriul de distingere a celor trei paradigme este, la Constantin Virgil Negoiță, predominanța unui anume tip de logică. Premodernul începe în 325, la Conciliul de la Niceea, când recunoașterea ca dogmă centrală a creștinismului devine Sfânta Treime, ceea ce a pus capăt logicii aristotelice bivalente. Modernul este instituit de Secolul Luminilor, cu Marea Revoluție Franceză și echivalează cu restaurația logicii aristotelice, culminând, în secolul al XX
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în kitsch-ul postmodernist. El a pariat pe o cât mai largă penetrare în "mase", fiind la antipodul elitismului neo-gnostic. Erezia lui pariază pe ideea veche că Biserica a denaturat creștinismul primitiv. Momentul crucial este stabilit în anul 325, la Conciliul de la Niceea. Știm că atunci s-a impus definitiv dogma Sfintei Treimi, care a schimbat fața civilizației europene, dând o consistență singulară monoteismului creștin prin comparație cu celelalte monoteisme (iudaic, islamic, budist sau taoist). Dar, crede Dan Brown, cotitura a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Sfânta Treime, neconsacrarea ei ca dogmă dând naștere la primele erezii. Ironia face că nici o evanghelie necanonică nu proclamă natura pur umană a lui Iisus 290, cum susțin feminiștii. Dimpotrivă, aceste texte optează pentru natura exclusiv divină. În anii premergători Conciliului de la Niceea, se conturaseră două teorii: a adopției și cea a docetiștilor. Prima susținea că divinitatea lui Iisus s-a produs prin adopție de către Dumnezeu, datorită calităților lui excepționale; a doua împărtășea o poziție opusă. În greacă, dokeo înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]