13,648 matches
-
a prezis. Samsarii din acea vreme, Fără să chibzuiască, Și-au dus sufletu-n blesteme, Zicând: „Să-l răstignească!" Dintr-un lemn I-au făcut cruce Și de spate I-au legat, Pe Golgota să Își urce Crucea, ca un condamnat. Iar pe Dealul Căpățânii, Răstignit între tâlhari, L-au batjocorit „stăpânii" De trădători mercenari. Chinuit în răstignire, Coroană de spini I-au pus, Să-I mărească pătimire Împăratului Iisus. Cu piroane în picioare Și în mâini, așijderea, Se-ntuneca glob
PATIMILE, MOARTEA ȘI ÎNVIEREA LUI IISUS HRISTOS de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384959_a_386288]
-
apoi fortificată în secolul al XV-lea și împrejmuită de zidurile unei cetăți săseaști. Intrarea în cetate era apărată de turnul porții, pe care îl vezi în față. Aici se afla și administrația orașului, cu o celulă pentru prizonieri sau condamnați. În fortificație existau pe vremuri magazii, grajduri, ateliere, chiar o bucătărie comună și o crescătorie de albine. Dar au fost distruse în urma atacurilor, a incendiilor care au măcinat cetatea. Fiind aproape de zidul de incintă, clopotnița a fost și ea fortificată
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
irosire de spasme și spume. Atunci făptura diafana s-a apropiat și a luat-o pe mma de dupa umeri zicându-i : -Gata, trebuie să ieșiți! S-a simțit de parca fusese la inchisoare și avusese o scurtă întrevedere cu fiul său,condamnatul. Da, fiul său era condamnat să sufere. Boala lui, spuneau mulți, era incurabilă. Peretele rece o susținea din nou și parcă toată greutatea corpului ei nedormit de două zile se mută cu nădejde în acst perete . I se părea că
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
se capătă prin obișnuință. Aristotel mai spunea: „Vom numi pe omul care păstrează calea de mijloc - blând, și media va fi numită blândețe. Drumul de mijloc în toate trebuie lăudat mai mult, iar extremele nu sunt de lăudat, ci de condamnat. Adevărul, cel care ține calea mijlocie, ar fi numit sincer, și mijlocia - sinceritate. Deformarea ei în sensul excesului, este numită lăudăroșenie și omul - lăudăros.” Moderația reprezintă trăirea și aplicarea măsurii în toate: în viața privată și în cea publică, în
EXTREMISM ȘI MODERAȚIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383305_a_384634]
-
după arestarea, în aceeași zi, a lui Ceaușescu la ora 18:30 (sic!) ? Să terminăm cu prostiile de genul intervenției unor forțe străine! Declarația lui Iliescu de zilele trecute privitor la morții Revoluției, seamănă izbitor cu atitudinea lui Vișinescu, recent condamnatul la închisoare pentru crimele săvârșite în calitatea sa de comandant al închisorii deținuților politici de la Râmnicul Sărat. Adevărul trebuie scos la suprafață oricât de dureros ar fi! Astfel vom afla și de ce România a cunoscut în ultimii 26 de ani
TABLETA DE WEEKEND (144): LUPTĂTOR CU ROL DETERMINANT de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383351_a_384680]
-
de bine, Sau cel tîrziu cînd ne-am mai liniștit, Să fim conștienți că-n legea firii vine O despărțire, poate și-un sfîrșit. Ne vom pîndi, fără cuvinte,-n taină, Vei fi departe, n-o să te mai strig ‒ Doi condamnați fără motiv și haină, Tot dîrdîind printr-un oraș de frig... De-aceea îți propun luciditate, Prin vrajă, hai să trecem precaut, Se sting iubiri uriașe vinovate De a fi ars prea mult de la-nceput. Am să te rog atunci
CÎRJĂ DE LUMINĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383067_a_384396]
-
Robin Medforth-Mills, acest Nicolas (pasionat de călătorii în țări exotice, de sport, de mașini de teren, pasiune moștenită de la tătăițu) a făcut cursurile școlii de bucătari, a fost figurant la filmări și angajat al lanțului de magazine Tesco (nimic de condamnat, de altfel, pentru un „om de rînd”), fusese adus în România ca să trăiască, bietul de el, în regim de asistat social. Cum a îndrăznit un trădător de țară să vină cu pretenții în curtea chinuitului popor român? Cînd mă uit
Fostul rege încă mai crede în steaua lui Lenin, „Победа” lui Stalin şi decoraţia lui Putin [Corola-blog/BlogPost/92496_a_93788]
-
a creștinilor, dar și ziua de naștere a domnitorului și onomastica soției sale, doamna Marica. Când a transmis această veste întemnițaților solul a mai menționat că „din prea multa milostivire a măritului sultan” muftiul obținuse grațierea, în cazul în care condamnații ar fi părăsit legea creștină și s-ar fi convertit la islamism sau mahomedanism. Anton Maria del Chiaro, secretarul florentin al domnitorului, păstrează următoarele cuvinte de îmbărbătare ale lui Brâncoveanu: „Fiii mei, fiți curajoși, am pierdut tot ce am avut
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
individ în trenci bleumarin, nu mai prididea să pună pe foc lucrurile scoase din inventar. Păpuși oloage, ursuleți cu blana decolorată, maimuțe din plastic dezmembrate, clovni din pânză care-și pierdeau rumegușul zăceau grămadă, fixându-l cu privirea imobilă a condamnaților la moarte. Mai târziu, băiatu’! Mai târziu! Nu vezi că aici se lucrează?... Individul în trenci albastru avea zâmbetul sardonic al șoferilor care - buimac, nici nu mai știa dacă în vis ori aievea - îl luaseră în tărbacă mai deunăzi în fața
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
visat cu tine, Erai acolo sus pe Fericet, Știu că mi-ai spus: „poete drag, nu-i bine, Neamul nostru ni se stinge încet Și va veni o vreme, nu-i departe, Numele meu să fie interzis, Dar sufletul, cel condamnat la moarte, Niciun călău plătit nu l-a ucis! Azi printre noi sunt tot mai mulți străini Cu dragoste de țară prefăcută...” Și m-am uitat în ochii tăi senini Cum fulgera din ei durere mută... Astă-noapte m-am visat
HOREA de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383206_a_384535]
-
Și-un rîu mai spală trupuri de viitoare mame. În pacea ideală, atuncea, aș tot sta Fără să scot o vorbă, care-ar trezi povestea, Țăranii să nu simtă că vin de undeva, Din niște alte timpuri, din vremurile-acestea. Dar condamnat sînt parcă să mă întorc stingher, Din orice vis, la ceasul unui prezent de gheață, Și, răsucind din cheie același arc de fier, Să mă împing anarhic spre-o nouă dimineață. Poate-o să-mi fac o casă cu prispă
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
propriul lui stăpînși-un rîu mai spală trupuri de viitoare mame. În pacea ideală, atuncea, aș tot staFără să scot o vorbă, care-ar trezi povestea,Țăranii să nu simtă că vin de undeva,Din niște alte timpuri, din vremurile-acestea.Dar condamnat sînt parcă să mă întorc stingher,Din orice vis, la ceasul unui prezent de gheață,Și, răsucind din cheie același arc de fier,Să mă împing anarhic spre-o nouă dimineață.Poate-o să-mi fac o casă cu prispă
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
bătrâni libidinoși - orișicui, până te-am întâlnit - și acum tocmai mie, care te-am izbăvit și ți-am redat demnitatea, îmi refuzi așa ceva?!” „Și-acum vrei să mi-o iei înapoi, iubitule?” „Nu, dar nu poți să respingi dorința unui condamnat la moarte!” „Tu nu ești osândit la moarte, ești osândit la viață, la una veșnică, știi bine asta, de aia și faci, acum, pe grozavul, îți dă mâna!” a țipat EA. „Îți bați joc de toți, simțeam că așa o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
adevăr splendidă și Înfricoșătoare precum chipul lui Dumnezeu și, ca și acesta, trebuie Învăluită, ca să nu ne orbească. Probabil că ai dreptate, messer Flavio. Dar se spune că În clipa cea din urmă, Înainte să se prăvălească În tenebre, ochii condamnaților la orbire cunosc o strălucire miraculoasă, care le dezvăluie forma lucrurilor. Poate că noi toți căutăm tocmai acea strălucire. Bătrânul ridică din umeri. — Da, Înainte de tenebre. După ce se despărțise de meșterul colorist, Dante ieși În strada aglomerată. Nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Eu? Dumneata, cu vorbele dumitale. Mi-ai povestit cum, pe vremuri, oameni În carne și oase erau legați la prora corăbiilor, ca jertfă, pentru câștigarea bunăvoinței zeilor În privința călătoriei. Și oare nu se obișnuiește, pe mare, să se ungă trupul condamnaților cu bitum, pentru a-i păstra spre Învățătura de minte a celorlalți? Acesta e șirul de gânduri care m-a condus la dumneata. Și apoi, În drum spre Paradisul, când ai afirmat că un cerc poate fi parcurs În ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-și respecte angajamentul. Și în al doilea rând, făcându-l pe Pino să înțeleagă că tovarășul său, de care știu că-l leagă o mare prietenie de ani de zile, va rămâne în puterea ta și va fi unul dintre condamnații la moarte dacă nu-l presează pe taică-său să facă tot ce-i stă în putere ca să încerce să-l elibereze. — Mi se pare logic. — Și așa și este. Îți ofer mijloace materiale cu care să lupți și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Începe să se clatine, Încetezi să mai vrei să fii erou. SÎnt sigură că și contextul competitiv joacă aici un rol esențial. Poate de aceea privesc cu oarecare suspiciune, fervoarea cu care unii sărută sub privirile plutonului de execuție picioarele condamnaților la moarte, rîvnind pînă În ultima secundă să le fure o fărîmă din nimbul lor de martiri. În vremuri tulburi cînd totul se clatină și pîrÎie din Încheieturi, Îi vezi dînd tîrcoale caselor păzite, dînd telefoane, trimițînd scrisori de solidarizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe străzi, În birouri, În metrou, mai ales În metrou, unde singurătatea crește Într-un spațiu prielnic, cum moartea e Împlîntată cît mai afund În adîncuri și Întuneric. Oamenii călătoresc cu ochii Închiși pentru că ochii trădează viața, se ascund asemenea condamnatului neatins de glonte după ce plutonul de execuție se Îndepărtează. Măști de ceară inerte pe toate viciile, umilințele, lașitățile, compromisurile lumii. Uite-l pe cel care a semnat acum o oră desfacerea unui contract de muncă sau acolo, În dreapta, fata care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Înverșunare și deznădejde, să fie Înăbușit. Originea sa ca și rangul familiei sale vor fi admise de judecător ca circumstanțe agravante și ca o trădare nu doar a monarhului, ci chiar a condiției sale sociale. Pedeapsa trebuia să fie exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea cîte-o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise-n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tîmplele zvîcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
era să-și păstreze demnitatea care se pretindea unui Esterhazy În astfel de momente. Își petrecuse noaptea În stare de veghe, dar cu ochii Închiși, cu respirația stăpînită, Încît străjerul, cu ochiul lipit de vizetă, s-a putut Încredința cum condamnatul dormise buștean, de parcă-l aștepta nunta, nu moartea. Chiar și el, Într-o scurgere ciudată a timpului, auzise deja cum acel ofițer povestise la popotă: „Domnilor, tînărul Esterhazy a dormit buștean astă-noapte, fără suflare, de parcă-l așteapta Însurătoarea, nu execuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu-i tremura mîna mai mult decît Îmi tremură mie, cînd țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În lumina răsăritului, soarele cădea pieziș, ca-n cripta unui sfînt dintr-o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul taragotului care se prelingea peste cîmpie, și atunci aruncă țigara pe podea și o stinse cu cizma sa de husar căreia Îi fusese desprins pintenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Joly va fi adus În fața justiției În ziua de 15 aprilie 1865. Din pricina unei ploi torențiale de primăvară, ca și a tăcerii presei, la proces participară cîțiva curioși ocazionali. Prin sentința tribunalului cartea va fi interzisă și confiscată, iar Joly condamnat - „pentru provocarea urii și a disprețului față de guvernarea suveranului“ - la o amendă de două sute de franci (prețul acidului și manoperei) și la cincisprezece luni de Închisoare. Însemnat cu pecete de anarhist, alungat de prieteni, dar neînduplecat, va pricepe că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
recunoscut valorile (trebuie să te recunoască Parisul și toată străinătatea ca să fii admisă și în țară!), concepție păguboasă care ne-a adusă și ne aduce multe prejudicii de ordin moral și material. Așa că nu e de mirare și nici de condamnat nu e că oamenii obișnuiți, luați de valul vieții, din comuna Filipeni, nu-i mai știu pe cei plecați dintre ei și ce hram poart pe unde-l poartă. Ba, nici nu le vine să creadă că băiatul lui Cutare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cele două vârfuri de față și le privea cu luare-aminte, ca și când abia acum descoperea cât erau de ciudate. - O altă creație a acelor demoni, a căror ingeniozitate se pare că o prețuiești atât de mult, pentru a-i orbi pe condamnați dintr-o singură lovitură. Vezi cum distanța dintre cele două vârfuri reproduce măsura exactă a celei dintre ochii unui om? Mișcă arma spre chipul lui Dante ca pentru a-i Îngădui să se convingă personal de spusele lui. Poetul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca și cum acela ar fi încetat deja să existe. Destinat nu se îndârjea împotriva unui criminal în carne și oase, ci apăra o idee, o idee și atât, ideea pe care o avea el despre bine și rău. La anunțul sentinței, condamnatul urla, plângea, turba, își ridica uneori mâinile spre Ceruri ca și cum și-ar fi adus deodată aminte rugăciunea. Deja Destinat nu îl mai vedea. Își strângea notițele în mapă, patru sau cinci foi de hârtie pe care-și redactase rechizitoriul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]