6,839 matches
-
așteptă la o izbucnire, la o remarcă rea și critică, una care să-l trimită pe omuleț, tremurând, acolo de unde venise. Blândețea replicii o surprinse. Ați spus un preot? — Oh, nu, se scuză omul. Nu știu din ce sectă ori confesiune e. De ce? E cineva pe moarte? Dr. John păru să priceapă temerile ei și i se adresă Încurajator de pe coridor Înainte de a se strecura pe lângă mâna care-i aținea drumul. Omulețul rămase pentru un moment fericitul martor al unei situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Visam. Am o singură Îndeletnicire. El nu mai spuse nimic și, după un moment, ea Își culese bagajul și plecă. Nimic din ce trăise n-o Îndreptățea să Înțeleagă În câtă singurătate Îl abandonase. „Am o singură ocupație.“ Era o confesiune care Îl Înspăimântase, pentru că nu fusese Întotdeauna așa. Nu crescuse cu ideea de a avea o slujbă singură și nici nu se obișnuise cu așa ceva. Viața lui fusese cândva luminată de multitudinea Îndatoririlor sale. Dacă se născuse cu un spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bine la Belgrad? Pentru că viitorul său avea o limită aproape precisă, Începu să adaste - cum nu fusese obișnuit s-o facă - asupra trecutului. Era o vreme când o conștiință curată putea fi cumpărată cu prețul unei umilințe momentane: „De la ultima confesiune, am făcut asta și aia“. Dacă mi-aș putea regăsi atât de ușor puritatea motivelor, se gândi el cu nostalgie și puțină amărăciune, aș fi un prost să nu profit de o asemenea șansă. Regretul meu pentru ceea ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În cauză Îi scăpa. Presupuse că preotul le folosea oarecum metaforic: „responsabilitatea“, „criză“, „nevoie omenească“, aceste formulări le Înțelegea și ele Îi dădură ocazia de care avea nevoie ca să-și exprime doleanața. Vreau să vă vorbesc, spuse el, cu privire la o confesiune. La auzul propriilor cuvinte, se simți o clipă iarăși un copilandru. E un subiect dificil, spuse domnul Opie, apoi Își examină mâinile pentru un moment și Începu să vorbească repede: Nu sunt un dogmatic În privința asta. Cred că se pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îndepărtează puterea lor de atracție. Pacientul pleacă de la psihanalist cu capacitatea - dar și cu dorința - de-a o lua de la Început. Ușa de la culoar se deschise și În compartiment intră un bărbat. — Din acest punct de vedere, spuse domnul Opie, confesiunea În fața psihanalistului pare mai eficientă decât confesiunea În fața preotului. — Discutați despre confesiune? Întrebă noul venit. Pot să vin și eu cu o șugestie În discuția dumneavoastră? Există și așpectul literar, care poate fi luat În conșiderare. — Să vă fac cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de la psihanalist cu capacitatea - dar și cu dorința - de-a o lua de la Început. Ușa de la culoar se deschise și În compartiment intră un bărbat. — Din acest punct de vedere, spuse domnul Opie, confesiunea În fața psihanalistului pare mai eficientă decât confesiunea În fața preotului. — Discutați despre confesiune? Întrebă noul venit. Pot să vin și eu cu o șugestie În discuția dumneavoastră? Există și așpectul literar, care poate fi luat În conșiderare. — Să vă fac cunoștință, spuse domnul Opie. Dr. Czinner - domnul Q
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și cu dorința - de-a o lua de la Început. Ușa de la culoar se deschise și În compartiment intră un bărbat. — Din acest punct de vedere, spuse domnul Opie, confesiunea În fața psihanalistului pare mai eficientă decât confesiunea În fața preotului. — Discutați despre confesiune? Întrebă noul venit. Pot să vin și eu cu o șugestie În discuția dumneavoastră? Există și așpectul literar, care poate fi luat În conșiderare. — Să vă fac cunoștință, spuse domnul Opie. Dr. Czinner - domnul Q.C. Savory. Întrunim aici toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Czinner spuse Încet: — Nu ați lăsat pe dinafară penitentul? Voiam să-l aduc eu În discuție, spuse domnul Savory. Dintr-un anumit punct de vedere, evident că eu sunt penitentul. În măsura În care romanul se bazează pe experiența autorului, romancierul face o confesiune În fața publicului. Astfel, publicul e pus În postura preotului și analistului. Domnul Opie Îl Înfruntă cu un zâmbet: — Dar romanul dumneavoastră este o confesiune doar În sensul În care visul este o confesiune. Intervine cenzura freudiană. Cenzura freudiană, se văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vedere, evident că eu sunt penitentul. În măsura În care romanul se bazează pe experiența autorului, romancierul face o confesiune În fața publicului. Astfel, publicul e pus În postura preotului și analistului. Domnul Opie Îl Înfruntă cu un zâmbet: — Dar romanul dumneavoastră este o confesiune doar În sensul În care visul este o confesiune. Intervine cenzura freudiană. Cenzura freudiană, se văzu el obligat să repete ceva mai tare, pentru că trenul trecea pe sub un pod. Ce spune despre asta specialistul În medicină? Privirea lor politicoasă, relaxată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bazează pe experiența autorului, romancierul face o confesiune În fața publicului. Astfel, publicul e pus În postura preotului și analistului. Domnul Opie Îl Înfruntă cu un zâmbet: — Dar romanul dumneavoastră este o confesiune doar În sensul În care visul este o confesiune. Intervine cenzura freudiană. Cenzura freudiană, se văzu el obligat să repete ceva mai tare, pentru că trenul trecea pe sub un pod. Ce spune despre asta specialistul În medicină? Privirea lor politicoasă, relaxată și atentă Îl făcu pe dr. Czinner să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
va ajunge la Belgrad? Și pe urmă, spuse domnul Savory, să nu-l uităm pe Shakespeare. — Cum l-am putea uita? spuse domnul Opie. El străbate lumea asta Îngustă ca un colos. Vrei să spui... Ce atitudine avea el În privința confesiunii? Era, evident, romano-catolic prin naștere. — În Hamlet... Începu domnul Opie, dar dr. Czinner nu mai așteptă. Se ridică și făcu două plecăciuni scurte. — Noapte bună, spuse el. Voia să-și exprime furia și dezamăgirea, dar tot ce a putut spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
patrulea capitol este un cuprinzător ghid pentru cel plecat în vilegiatură cu gândul de a descoperi cât mai mult din universul chinez, atât din punct de vedere cultural-turistic, cât și gastronomic. Un capitol special are în centrul atenției naționalitățile și confesiunile existente pe întinsul cuprins al Chinei, surprinzând ceea ce este semnificativ în "unitatea în diversitate" a acestei țări. Extrem de interesantă și instructivă este deopotrivă secțiunea dedicată arhitecturii chineze surprinsă în evoluția sa de la antic la modern și contemporan, menționând și figurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Gita, Cartea Morților, Revoluția Franceză, Revoluția din Rusia, sute de insecte, plăcuțe cu nume de stradă, reclame, Kant, Hegel, Swedenborg, benzi desenate, cîntecele pentru copii, Londra și Salonic, Sodoma și Gomora, istoria literaturii, istoria Irlandei, acuzații referitoare la crime abominabile, confesiuni, negări, mii de calambururi, zeci de limbi, rețete culinare, bancuri porcoase, boli, nașteri, execuții - toate astea și multe altele le-am Înmagazinat În trupul meu. Da, recunosc, le-am Înmagazinat Înainte de a fi pregătit. Îmi amintesc perfect, aproape visceral, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care le rosteam În tăcerea sugrumată a gîndurilor mele, erau la fel de inutile ca și miile, poate milioanele de cuvintele pe care le rupsesem din cărți și le Înghițisem, fragmente disparate din romane, piese de teatru, poeme epice, jurnale intime și confesiuni scandaloase - toate erau bune de aruncat la gunoi, mute, inutile și irosite În zadar. Problema e una de ordin fiziologic : nu am genul adecvat de corzi vocale. Mi-am petrecut ore Întregi declamînd versurile lui Shakespeare. N-am reușit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Vladimir Tismăneanu explica situația generală creată: „Achitarea foștilor demnitari comuniști nu trebuie să ne alarmeze peste măsură. Într-un regim prezidențial, dominat cu un trecut politic similar cu al acuzaților era perfect previzibil. Adevărul este că această achitare reprezintă o confesiune a veritabilei identități politice a echipei diriguitoare, precum și a realelor ei simpatii și afinități. Pe de altă parte, amânarea reformelor și blocarea tranziției democratice nu pot fi decât opțiuni temporare. Este astfel de negândit ca d-l Iliescu și amicii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
elitei politice românești nimeresc pe de lături. Ba sunt comunicate neadecvat, într un limbaj vetust (vezi partidele istorice), ba sperie prin insistență și jocul slugărniciei în fața cetățeanului. Mesajele de bun simț se pierd în această forfotă. Marin Preda povestește în confesiunile sale o amintire plină de tâlc. Din cuprinsul acestei povestiri am desprins cu ochiul rece o metodă primitivă prin care cel șiret și neputincios îl răpune pe cel puternic și cu caracter. În momentul decisiv al încleștării fizice, când victoria
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ridicat din umeri "niciodată n-a avut prieteni. Parteneri au fost cîțiva, dar prieteni, hm, nu a simțit această nevoie. Poate fi un defect al caracterului, o lipsă a sufletului?" Șerban Pangratty a zîmbit a înțelegere, nu avea nevoie de confesiuni, de fapt el a venit acolo pentru a relata ceva, oricum Mihai Mihail era omul cel mai puțin potrivit pentru a purta un dialog pe tema afecțiunii. ,, Mi s-a părut a fi agitat, nu-și găsea locul, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mémorial de Sainte‑Hélène (fără anul apariției; impresum, după toate aparențele, rupt); Schițe și anecdote ale Împăratului Aleksandr I, Moscova, 1826; Scrisorile lui M.A. Volkov către Lanski, Moscova, 1874; P.M. Bykov: The Last Days of Tsardom, London (fără dată); Confesiunile lui Napoleon Bonaparte către abatele Maurie, traducere din franceză, Moscova, 1859; I.P. Skobaliev: Daruri pentru camarazi sau corespondența ofițerilor ruși, Sankt‑Petersburg, 1833; Marmont: Mémoires 1772‑1841, Paris, 1857 (primele trei volume cu autograful „Marmont, maréchal, duc de Raguse“); Denis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se tot încăpățâna să se apropie de tânărul angajat. Află că-i palce foarte mult să citească filozofie indiană și poezie, poezie în general. Îl întrebă dacă scria poezii dar el se feri să-i răspundă. Fusese un început de confesiune anihilat imediat de acel impuls interior. Nu vrei să te ocupi de o gazetă de perete? l-a întrebat, Vorbește cu Radu, mereu se plânge că nu are oameni suficient de combatanți care să știe să țină stiloul în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii. (2 La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
am făcut apoi cu mâna, adică pe curând, și am intrat În casă: parcă aș fi intrat În congelatorul de la morgă. În clipa asta, nici aici nu e mai bine, zise Petru. Nu știa ce să creadă: simplă relatare sau confesiune? Banală Întâmplare sau provocare demonică? Ce-ar fi să urcăm? Nici măcar n-am stat de vorbă... Socotesc că am vorbit destul pentru doi oameni care se Întâlnesc din Întâmplare... Te conduc până la ușă dacă vrei. Pentru siguranță... Dacă vrei... Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de o admirație spontană și cinică În același timp față de sine, de o fascinație revulsivă fată de aceeași persoană, induse de prestigiul unei carisme pe care n-o avea, dar recunoscute, culmea, după cum Îi spunea Violeta, chiar de către Janis, În confesiuni Înecate Într-o irepresibilă nostalgie și consemnate cu precizie de către cronicarul anonim al istoriei locale. Pe scurt, era produsul unei jalnice mistificări. Așa cum Violeta fusese victima unei lamentabile iluzii: geniul lui Grațian În care, el, Flavius-Tiberius, mai credea Încă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pînă la jumătate, ne regalează cu cîteva sunete. Tano scîncește prelung. E felul lui de-a se mărturisi, cîinește, că-i place Șichy. Îți place fata, golanule? Mai rămîn afară, pe banca de sub măr. Mă simt eliberată, ca după o confesiune. Ferestrele luminate îmi zîmbesc. Cerul s-a acoperit, aerul e de antracit, ca rantia bunicului. A murit fără să bănuiască dar bănuia cineva atunci? că războiul rece va fi cîștigat de America. După ce ascultase liturgic Vocea Americii, l-a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
carne și oase, mă cunoscuse în... albume și oase. La "Rusalinul" meu ultim, unde semăn cu o mașină veche de scris, se uită cu o tristețe nedisimulată: "De ce ești supărată, Șichy?" "Nu-s supărată". Atunci de ce pari supărată?" În seara confesiunilor, și-a pus capul pe umărul meu, abia ascunzîndu-și un icnet de plîns. Acolo, în poarta casei de pe strada "Trompeta". Jena față de vecina care se holba dindărătul perdelei cu maci. "Lasă, nu mai..." Se auzise și un bufnet de armă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pământ. Stingerea, în Fereastra, a unui bătrân care nu e câtuși de puțin traumatizat de apropierea vădită a morții poate fi explicată prin fortificarea organismului interior printr-o iubire extraconjugală de tinerețe. Un loc aparte se distinge prin bizara narațiune Confesiunile maimuței Makonde, apologie a miracolului, îngemănată cu înfierarea obtuzității agresive față de ceea ce iese din obișnuit. Semnalarea posibilității de apariție a miraculosului în cotidian e tema povestirii sub formă de reportaj Împărăția veșmintelor albe, în care o persoană reală, Joao Teixeira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]