1,131 matches
-
atâtor copii nevoiași. În contact cu atâta sărăcie, a avut prea puțin timp să se mai gândească la ea însăși. Și-a recăpătat seninătatea. S-a simțit gratificată și bine inserată în acel ambient simplu și sărac. Și-a informat confesorul ei de pacea redobândită, mărturisindu-și dorința de a-și consacra viața Domnului, în serviciul fraților nevoiași. I-a făcut o cerere formală lui don Calabria. El, ca și cum ar fi distrat, îi spuse: «Contesă, aș avea nevoie de ajutorul dumneavoastră
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
va deveni secundară, dar asta se va întâmpla când și cum vrea Isus». Încă de pe atunci don Calabria se gândea să inițieze o operă sacerdotală. Acest gând îl aflăm dintr-o scrisoare confidențială scrisă în 1911, pe care o adresase confesorului său părintele Natale: «De câtva timp simt că opera copiilor, care mai înainte era punctul de plecare, nu era altceva decât prima verigă de care Isus voia să lege alte opere, dar pentru a face aceasta, e nevoie de preoți
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
din mila lui Isus, simt că sunt informat eu: adică, să trăiască cu toții abandonați Divinei Providențe, vieții apostolice, sufletelor, sufletelor, „quod gratis accepistis, gratis date“ [ceea ce gratis ați primit, gratis să dați]». Și încă, pe 21 decembrie 1911, îi scria confesorului său: «Nu mă simt legat numai de Verona, nu, nu. În timp ce scriu, aud un anumit gând care îmi spune: preoți apostolici, preoți după inima mea, dar toți! Dumnezeul meu, cât de mare este nevoia! Dacă cel puțin eu aș începe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de persoane private. Don Calabria o dorea în inima sa, dar nu dispunea de suma necesară să o cumpere. Pe ascuns a aruncat în grădina mânăstirii o mică medalie a sfântului Benedict (480-547). A învățat să folosească această metodă de la confesorul său părintele Natale. Semăna aceste mici medalii ale sfântului Benedict pentru a obține un har. Nu era un gest superstițios, ci un act de credință în mijlocirea sfinților. Se ruga și spera, dar apoi, se abandona în mâinile Divinei Providențe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să nu se transforme în neliniște sau tristețe. Porunca este să vă bucurați și să vă bucurați mereu». În aprilie 1952 scrie: «Roagă-te pentru mine, părinte, mai ales acum când mă simt un biet orfan pentru recenta pierdere a confesorului și a părintelui meu preaiubit în Cristos. Pe când se afla la altar ca să celebreze, a avut pe neașteptate un junghi și a murit pronunțând aceste cuvinte: „Vin, Doamne Isuse“. Era un bărbat de o înțelepciune spirituală matură, dar de o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pur și simplu mixt ci, așa cum Domnul mă ajuta să înțeleg, o Congregație sau o Familie Religioasă Clericală cu paritate completă între membrii ei, preoți și frați... Încă de la început am avut semne clare că Opera îi aparținea Domnului iar confesorul meu, pe care totdeauna l-am considerat interpretul voinței lui Dumnezeu, o vedea în această lumină... În jurul anului 1922, părintele Adeodato Piazza, acum cardinal și patriarh al Veneției, atașat Congregației Religioșilor, mă îndemna să-i vorbesc episcopului meu card. Bacilieri
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
său găsim scrisă numai această frază lapidară: «Totul să fie pentru Isus, pentru slava sa». Delegarea pentru vicarul său don Pedrollo, cerută de consilieri nu a fost dată imediat. Și aceasta, probabil la sfatul abatelui Caronti și a noului său confesor părintele Cherubino. Agravându-i-se sănătatea enorm, la 5 octombrie 1950, don Calabria se decide să-i dea delegarea lui don Luigi Pedrollo. Dar, între timp, Consiliul General, preocupat de evoluția maladiei, a chemat un clinic celebru, profesorul Sisto, docent
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să sfințească bietul meu suflet, atât de aproape de marea chemare». 23 februarie 1952: «De mai mult de o lună suferințele sunt de o intensitate pe care numai Isus o cunoaște. Simt cât de mult mă iubește Domnul...». 1 martie 1952: «Confesorului meu, părintele Cherubino, i-am expus noua mea situație atât de dureroasă datorită încercărilor fizice și spirituale și, în același timp, ceea ce simt, deși sunt zero și mizerie, pentru Opera Slujitorilor Săraci căreia nu-i sunt decât un sărac, dintre
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
având naturi de tovarăși de interese de grup literar sau de camarilă, cum li se întâmplă altora. Ci oameni cu fire de zei. Căci ei, prietenii adevărați, există, da, și în viața mea. Zei ai libertății. Ca modele, ca sfătuitori, confesori și admirabile redute ale bunei credințe și libertății interioare. A.B.Dacă s-ar putea să revezi pe cineva drag, un scriitor care poate ți-a fost model, pe cine ai dori să revezi și de ce? Aș dori să o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
proprietate sau pe faptul posesiunii unui imobil. Asemenea acțiuni se împart în acțiuni petitorii - acelea prin care se realizează apărarea dreptului de proprietate sau a altui drept real (acțiunile în revendicare cele mai importante -, acțiunile în grănițuire, acțiunile negatorii, acțiunile confesorii, acțiunile în prestație tabulară etc.) În Codul penal Titlul III, art. 208-222 sunt incriminate toate infracțiunile contra patrimoniului, începând cu furtul simplu, furtul calificat, tâlhăria, pirateria, abuzul de încredere, gestiunea frauduloasă, continuând cu înșelăciunea, delapidarea, însușirea bunului găsit, distrugerea sub
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
și o măsuță din lemn, totul acoperit cu un film de praf. Pacienta lui Jorge continuă să povestească agitat are probleme cu soțul care a părăsit o, și a pierdut serviciul și este bolnavă. Jorge pare să joace rol de confesor, spune câteva vorbe să o calmeze apoi o lasă să-și continue șirul povestirii. După o vreme apar amândoi în cadrul ușii, Jorge ținând-o protector de umeri, în timp ce femeia își șterge ochii înlăcrimați. Femeia pleacă iar Jorge îmi face un
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Rochelle? — Nu. Doar i-au anunțat sosirea. — Dimineață Îi era deja teamă de ceva, acasă și la cimitir. — Mă Întreb de ce vă privea pe furiș. — Cred că Înțeleg. Maigret zîmbi, oarecum jenat. — Jurnaliștii au făcut din mine un fel de confesor. Ar fi vrut să-mi mărturisească totul și să-mi ceară sfatul. Apoi a renunțat. Lecoeur se Încruntă. — Nu Înțeleg. — Bărbatul a Încercat să obțină o informație de la Hélène Lange, una destul de importantă ca să-l facă să-și piardă stăpînirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
-l asculte, de cineva străin a cărui simplă prezență să-l facă să sufere, nu compătimire și înțelegere căuta la mine, ceea ce-mi cerea nu era decât să-l las să se umilească, și i-am jucat rolul de confesor, prezența lui atâția ani în orchestra operei, toată activitatea sa muzicală se reconstituie acum în mintea lui prin ceea ce numește colaborare prin tăcere și acceptare tacită a fostului regim comunist, Este necăjit maestrul pe toată viața lui și, înainte de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Catolice. Romanitatea românilor În viziunea istoricilor Românii (valahii) În izvoarele medievale timpurii: Împăratul Mauricius, realizează un tratat mlilitarintitulat Strategikon În secolul al VII lea În care vorbește despre fugarii din Imperiu care se refugiază printre „romanii” de la nordul Dunării Teofanes Confesor, În lucrarea Cronografia din secolul al VIII lea scrie:“torna, torna fratre” Întoarce-te, Întoarce-te frate, prima expresie păstrată din limba latină populară vorbită În spațiul balcanic Despre administrarea imperiului din secolul al X lea, lucrare bizantină a Împăratului
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Om deplin, capú întregu, hire adîncă, cât poți dzice că nascú și în Moldova oameni”). Prin 1660, în luna aprilie, Gheorghe Ștefan cu cei care îl urmaseră, o veritabilă „curte” privată (între ei și câțiva cărturari, precum Antonie de Moldovița, confesor și secretar, autor al faimosului Codice) se afla la Viena, iar în 1662 cutreiera landurile germane, fiind, pe rând, oaspete al prințului Wenzel von Lobkowitz și al contelui von Rothal. în 1663, ajunsese în Rusia - cu bani de la prințul elector
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
siguranței avutului. Într-o seară, are surpriza să primească vizita fratelui său, popa Iancu, doritor să-i afle sfatul. Se produce, astfel, o subită inversare de roluri: cel care trebuia să fie duhovnicul devine spoveditul, în vreme ce mireanul capătă puterea unui confesor. Secretul care apasă conștiința mezinului se dezvăluie cumplit: Iancu este capul bandei de tâlhari, aflat, acum, în mare pericol de a fi trădat de foștii complici, arestați deja de autorități. Scena este întreruptă de sosirea, la han, a unui grup
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Rinchini, și mai ales Vlaho-Rinchini, veniră în Imperiul Bizantin cu femeile și copiii lor, fiindcă nu era nimeni care să li se împotrivească și să lupte cu ei". o mențiuni apar și în lucrarea Chronographia (sec.IX) a lui Theophanes Confesor o într-un tratat de geografie armeană din sec. IX, Moise Chorenati, menționa o „țară necunoscută ce-i zic Balak-Valahia”; o cronica turcească ”Ogüzname”, vorbea despre o țară a vlahilor (Ulak-ili); o împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul (912-959
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
înțelege a renunța la dialectica interioritate-exterioritate, din care derivă diversitatea, fragmentarea, dispersia. Asumîndu-și statutul viziunii poetice ca parte integrantă a intimității sale, subiectul își asumă implicit relația de martor necesară celui ce se confesează, se comportă, concomitent, și ca un confesor. Negația concepută îndeobște ca exterioară conștiinței poetice e asimilată acesteia, id est dezamorsată: "Descope--rind-o în ea însăși, se intuiește pe sine ca fiind chiar nimicitorul. Iar nimicitorul nu are nevoie nici de subiect, nici de obiecte. El apare ca salvator
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
oscilații vor declanșa criza de identitate a adolescentului. Partea evreiască o va considera un probabil impediment și în povestea de dragoste cu Lucia, dar o va invoca drept explicație ocultă a nefericirilor sale și în alte împrejurări: „Deoarece - se destăinuie confesorul deznădăjduit - în mine este haosul sângelui blestemat al poporului lui Iehova” (p. 122). În seama acestei cauze își pune uneori nefericirile, alteori ebuliția creației literare. Pentru a se regenera sau pentru a recâștiga încrederea în sine, mărturisitorul se autopurifică interior
Viața amoroasă a tânărului Dimov (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13088_a_14413]
-
e "un bolnav, produs al unei societăți în descompunere". Cu bizară superficialitate, acelasi critic decretă: "Mîskin nu e la înălțimea lui Don Quijote care, acela, e un erou pozitiv. Don Quijote lupta, deși în numele unui ideal himeric, Mîskin e un contemplativ, un confesor gentil, un Isus (sic) printre cupe de șampanie". Minat de acelasi duh potrivnic, G. Călinescu insinuează că starețul Zosima ar avea concepții atee (!), iar creatorul personajului ar fi un "om modern, dar cu fantezie medievală"10). Ion Ianosi consacră un
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
Arghezi. Dar trufia este și o chestiune de onoare, de ofensivă benefică pentru afirmarea sinelui: „De fapt, într-o oblomoviadă generală, într-o puturoșenie valahă seculară, nu cumva trufia este ferment de ameliorare, de aerisire și de creație?” - se întreabă confesorul sfidător și semeț (p. 13). A doua mare problemă din rândul păcatelor capitale e imposibilitatea credinței. Îndoiala îi apare ca insolubilă: „aș vrea să cred, dar nu pot, aș putea fi ateu, dar nu vreau, fiindcă este prea ieftin, prea
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
a făcut studiile gimnaziale în Alba lulia și Blaj, apoi a urmat cursurile Institutului teologic din Sibiu (1902-1905). A lucrat, pe rând, ca învățător la școlile primare confesionale din Sebeș-Alba, Luduș-Sibiu și Pâclișa-Alba (1905- 1908), preot paroh în Sibiu (1908-1919), confesor militar (1917-1918), consilier referent economic la noul Consistoriu eparhial din Cluj (1919-1920), secretar general al Asociației clerului „Andrei Șaguna“ din Transilvania (1920), duhovnic la lnstitutul teologic din Sibiu (1920- 1921), director al Oficiului de Statistică al Mitropoliei Ardealului (1921), redactor
Agenda2005-30-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283991_a_285320]
-
singura ocazie când i se auzea vocea în public, altfel fiind incapabil să ia cuvântul într-o ședință, măcar pentru a se apăra”. Alt prieten, George Porfir (probabil G. Mărgărit), e admis ca instanță morală: „Porfir nu-mi era un confesor, ci o instanță, poate o sancțiune, nu puteam glumi cu el, nici a-i plânge pe umăr, și dacă crezusem odată că singurele relații demne dintre doi bărbați sunt cele literare, Porfir îmi da primul senzația austerității lor...” Operă de
O carte a cărților by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3218_a_4543]
-
un șir de mărturii și de confesiuni, printr-o alternare între istoria mare și cronica de familie (în genul lui G. Călinescu și Petru Dumitriu), relativizând și intersectând perspectivele personajelor ce dau versiuni despre ceilalți și variante creditabile despre sinele confesorului. Valorizarea alternativă a cotidianului și a idealului, a politicii mari și a intrigii amoroase, a limbajului jos, bârfitor, de precupeață, și a limbajului înalt, de interpretare intelectuală, insuflă romanului Dimineață pierdută un ritm cuceritor.
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
făcută de un personaj misterios unui martor, întâlnit într-un bistrou de pe Rue de la Huchette, martor aflat la Paris pentru a realiza un album de fotografii cu statuile orașului. Un fotograf, care nu e decât un avatar al scriitorului, devine confesorul ales, chiar neliniștit de acest sentiment al alesului. Mărturisitorul se dezvăluie treptat, cum e firesc, și se transformă dintr-un necunoscut obscur și modest (ca înfățișare) într-un personaj excepțional, implicat în cele mai neobișnuite întâmplări, depozitar al unor secrete
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]