3,668 matches
-
de evaluare mentală, redactat de Conoley și Kramer (1989), DMI a făcut în 1991 obiectul a mai mult de 40 de lucrări publicate. DMI este un test obiectiv de tip „hârtie și creion”, compus din 10 relatări ce descriu situații conflictuale. Lungimea acestor relatări variază între 40 și cca 160 de cuvinte. Temele abordate au legătură cu anumite conflicte: cu figurile autorității; legate de exprimarea nevoii de independență; legate de exprimarea unor nevoi de competiție; referitoare la masculinitate sau la feminitate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de subiecți. Au fost studiate grupuri de toate categoriile, iar concluziile cercetărilor sunt citate în legătură cu următoarele teme: prizonieri de război (Rivolier, 1992), văduve sau femei divorțate (Moser, 1994), tinere mame care doresc să-și alăpteze copilul, persoane care trăiesc stări conflictuale precum depresia, angina pectorală, tulburări cardiovasculare, nevroză, alcoolism, șomaj, doliu, pensionare (Amiel-Lebigre și Gognalons-Nicolet, 1993), cancer, situație profesională stresantă (Bruchon-Schweitzer și Dantzer, 1994). Toate aceste studii, majoritatea efectuate în SUA, au demonstrat efectul favorabil pe care-l are o bună
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
parental” cu medicul și infirmiera și leagă între ele relații de tip „fratern”. Aceste legături între paciente capătă, pe timpul curei desfășurate fără contact cu exteriorul, „o puternică încărcătură afectivă”. După cum subliniază H. Faure (1958), „ele își pun în comun emoțiile conflictuale de moment, se miră de somnul lor și de visele avute, comentează amintiri din copilărie care le revin în minte (...), își citesc împreună scrisorile”. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Afilierea diferă de altruism
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în loc să-și interzică exprimarea sentimentelor, ea îi împărtășește interlocutorului dezacordul său. Astfel, reușește să se concentreze asupra a ceea ce spune sau face și nu mai resimte anxietatea pe care o trăia altădată în aceste circumstanțe. Utilă în gestionarea unei situații conflictuale generate de comunicarea dificilă cu ceilalți, afirmarea de sine prin exprimarea sentimentelor pare, la prima vedere, mai puțin eficientă atunci când anxietatea nu este declanșată de cauze relaționale: o boală gravă care-l atinge pe individ sau vreun apropiat, doliu. Exprimându
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
violența spontană a oamenilor unii față de alții. În această privință, porunca biblică, oricât de „irealizabilă” ar fi, constituie, potrivit lui Freud, cea mai puternică apărare împotriva agresiunii umane din câte există (1930/1995). Anticiparetc "Anticipare" Definițietc "Definiție" Pe durata unei situații conflictuale, anticiparea constă în a-ți imagina viitorul: - experimentând dinainte propriile reacții emoționale; - prevăzând consecințele a ceea ce s-ar putea întâmpla; - plănuind diferite răspunsuri sau soluții posibile. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Definiția care tocmai a fost dată este cea din DSM-IV
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a ști în cel fel „să ștergi, dintr-o dată, urmele unei experiențe trecute, trăită în comun și într-un mod deosebit de apropiat?” (Brun, 1989). Anularea retroactivătc "Anularea retroactivă" Definițietc "Definiție" Iluzia potrivit căreia un eveniment, o acțiune sau o dorință conflictuale ar putea fi anulate grație puterii absolute a unei acțiuni sau dorințe ulterioare, considerate a avea un efect de distrugere retroactivă. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Anularea retroactivă se poate prezenta sub trei forme ușor diferite între ele: - În prima formă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
produce în raport cu obiectul, mecanismul clivajului răspunde unei nevoi a subiectului de a-și domina angoasa prin două reacții simultane și opuse, una căutând satisfacerea, cealaltă ținând cont de realitatea frustrantă. Acest procedeu care servește ca soluție în caz de ambivalență conflictuală este în general reversibil și temporar, apărând în mod normal încă de la începuturile vieții psihice. El joacă un rol organizator important, dar, împins la extrem, poate avea un caracter destructurant și periculos. Grație capacității de discriminare și de atenție pe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aceste aspecte bune atribuite celuilalt să rămână exclus în mod fantasmatic, blocând evoluția favorabilă și antrenând o nouă cădere, ca în exemplul lui Jack (Gamill, 1992). Intelectualizaretc "Intelectualizare" Definițietc "Definiție" Recurgerea la abstracție și generalizare în confruntarea cu o situație conflictuală care l-ar angoasa prea tare pe subiect dacă acesta ar recunoaște că este implicat personal. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" În studiul său consacrat mecanismului intelectualizării, A. Freud (1936/1993), căreia îi place să utilizeze formule incisive, consideră că „pericolele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
teoretice și generale ale unei situații, fără a o raporta la propriul caz, atenuează neliniștea pe care ea o provoacă. Această detașare aparentă, care se vrea a fi aceea a unui observator imparțial, ajută subiectul să nu sufere de pe urma elementului conflictual. Intelectualizarea se poate manifesta în viața cotidiană. Descriind o serie de subiecți (tineri intelectuali, mai ales) care caută să-și stăpânească angoasele „printr-o vastă intelectualizare a afectelor”, Böhm (1951/1955) propune pentru această atitudine denumirea nevroză de cerebralizare. S-
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să instaureze și să dezvolte procesul introiecției care, pornind de la încorporare, conduce la identificări, socializare și autonomie. Izolaretc "Izolare" Definițietc "Definiție" Termenul „izolare” acoperă două sensuri. El poate desemna: - o eliminare a afectului legat de o reprezentare (amintire, idee, gând) conflictuală, în timp ce reprezentarea în cauză rămâne conștientă; - o separare artificială între două idei sau două comportamente care în realitate sunt legate, relația lor neputând fi recunoscută de către subiect fără o anumită angoasă. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Imaginea pe care o vom
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
-și aduc aminte, ei sunt feriți de pericolul unei repetări oarbe a acestui trecut morbid.” În schimb, părinții care nu-și amintesc de afectele lor sunt incapabili, susțin Fraiberg et al., „să-și protejeze copiii de repetarea propriului lor trecut conflictual”, ei asociind izolarea cu identificarea cu agresorul. Este așadar un lucru cert că izolarea poate avea efecte nocive. De aceea, întregul curent al așa-numitelor „noi terapii” se bazează pe schimbul emoțional între pacient și terapeut, sau între pacienții înșiși
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
reparație narcisică și de tentativă de restaurare a unei anumite realități, de comunicare cu lumea, într-un cuvânt, o încercare de autovindecare. Iată de ce anumiți autori au mers până la a considera delirul o apărare mobilizată pentru a reduce dimensiunea inevitabil conflictuală a existenței umane (Zaltmann, 1992). Segal (1974) vorbește despre „un sistem delirant ca apărare împotriva reapariției unei situații catastrofice”. Ea prezintă, în sprijinul intuiției lui Freud cu privire la delir ca tentativă de restaurare a unei lumi distruse, cazul unui pacient cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cine știe dacă nu mi-ar fi pus piedici în gusturi și dorințe? - și că e foarte bine așa. Oare cine a scris că nu toată lumea are șansa de a fi orfan? Văzându-i uneori pe ceilalți prinși în raporturi conflictuale cu tatăl sau mama, mă felicitam că am scăpat de asta. Mă mulțumeam cu această idee și îmi savuram libertatea, această șansă de a fi eu și numai eu, fără să am de dat socoteală, sentimental sau altcumva, nimănui. Teribil
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
exclusiv spre realitatea exterioară, factuală și dezafectată”. Pentru școala lui Marty, această lipsă de fantasmare, această hiperadaptare conduc spre o patologie, pentru că ele îi caracterizează pe subiecții cu afecțiuni psihosomatice. Refularetc "Refulare" Definițietc "Definiție" Respingerea în inconștient a unor reprezentări conflictuale care se mențin active, rămânând totuși inaccesibile conștientizării. Întoarcerea elementului refulat, ale cărei consecințe pot fi anodine sau patologice, intervine în caz de eșec sau de insuficiență a refulării. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Dintre numeroasele întrebări care s-au pus
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
urmei, dată fiind fragilitatea unor pacienți, nu ar fi deloc rău să li se dea posibilitatea de a lucra și de a se bucura de viață. Ttc "T" Transformare în contrariutc " Transformare în contrariu" Definițietc "Definiție" Mecanism în care pulsiunea conflictuală este nu numai refulată, ci și înlocuită printr-o pulsiune contrară. Trei sinonime au fost utilizate - primul aparținând lui Freud, celelalte două Annei Freud - pentru a desemna acest mecanism de apărare: - răsturnarea în contrariu (1915a/1968); - transformarea în contrariu (1936
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
managerii de vârf să se achite de propriile obligații într-o manieră cât mai corectă și calificată, astfel încât să protejeze obiectivele factorilor interesați din cadrul organizațiilor. Factorii interesați, interni sau externi, vor avea cu siguranță cerințe și așteptări diferite, uneori chiar conflictuale, de la organizație. De asemenea, diferiții factori interesați pot pune o anumită presiune pe organizație în scopul satisfacerii propriilor nevoi și deziderate. Conceptul guvernanței corporative conține, pe lângă modul cum o organizație este condusă și controlată în vederea atingerii țintelor prestabilite, și sistemul
Guvernanţa corporativă by Marcel Ghiță () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_483]
-
partidului, cât și evoluția nomenclaturii. Conflicte ideologice interne, incompatibilități etnice sau religioase, conflicte personale, Împreună cu diversele diferențe profesionale sau sociale, au transformat nomenclatura românească Într-un caleidoscop (În continuă schimbare) de alianțe și antagonisme. Autoarea nu menționează această viață internă conflictuală din interiorul nomenclaturii și nu evocă valurile de epurări, eliminarea unor figuri centrale ale partidului sau concurența dintre diverse grupuri de nomenclatură, pierzând astfel din vedere numeroase nuanțe ale istoriei elitei comuniste românești. Fără a nega importanța publicării unui astfel
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
a creat, l-a condus și Îl conduce. Cu sau fără titlu, el este liderul real al Partidului Social-Democrat. Nu știu dacă este el lider maximo, dar i se recunoaște preeminența și, de câte ori s-a ajuns la o situație potențial conflictuală Între el și oricare dintre baronii mai tineri sau mai bătrâni ai acestei formațiuni, s-a văzut clar cine câștigă partida. Ion Iliescu spunea că România a avut În istoria ei doar doi prieteni: Serbia, respectiv Iugoslavia, și Marea Neagră. În
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
el nu a avut niciodată nimic să-i reproșeze și că nu aveau nici un conflict. În realitate, era vorba de reformele din acea perioadă și, cred, de rivalitatea exacerbată dintre Petre Roman și Virgil Măgureanu. Între aceștia exista o relație conflictuală atât de puternică, Încât, deși lui Ion Iliescu nu-i place să tranșeze, a fost obligat să o facă. Și aici au apărut relații conflictuale, nu cred că au fost profunde afinități cu șeful administrației prezidențiale când În același timp
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
cred, de rivalitatea exacerbată dintre Petre Roman și Virgil Măgureanu. Între aceștia exista o relație conflictuală atât de puternică, Încât, deși lui Ion Iliescu nu-i place să tranșeze, a fost obligat să o facă. Și aici au apărut relații conflictuale, nu cred că au fost profunde afinități cu șeful administrației prezidențiale când În același timp exista și microguvernul de la Cotroceni, așa cum pe vremuri existau la Comitetul Central secții care controlau ministerele. Mircea Mihăieș: Secretarul partidului era peste ministrul de ramură
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
la putere?”. Când Ronald Reagan i-a servit-o lui Helmut Schmidt, acesta a avut aproape un atac apoplectic, ceea ce arată că, de fapt, Reagan Înțelegea foarte bine anumite lucruri. Mircea Mihăieș: Reacțiile au fost Însă reci, ca să nu zicem conflictuale. Se știe că președintele Bush nu a trimis nici o telegramă de felicitare la alegerea lui Schröder, se știu și lucrurile foarte neplăcute afirmate de cancelarul german la adresa administrației Bush. Combinate cu tradiționalul antiamericanism franțuzesc, aceste fapte produc totuși niște tensiuni
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
că ceva nu mai funcționează ca În trecut, iar reacțiile lui nu mai iscă acel tip de entuziasm la care se aștepta. Chiar la Timișoara a trebuit să-și amâne o vizită la un moment dat pentru că exista o situație conflictuală, nu așa cum se Întâmplase În 1990, pe fondul opoziției, ci din cauza unor oameni care Îi fuseseră aliați, o parte dintre revoluționarii care Îl așteptaseră cu o lungă listă de „revindecări”, de doleanțe. Iliescu a tras, cred, anumite Învățăminte. Pe de
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
cu ceilalți ca fiind centrale pentru identitatea sa. În orice caz, spre deosebire de ea, David este mult mai preocupat de detectarea exactă a locului pe care îl ocupă în ierarhiile sociale care definesc, practic, poziția lui socială de ansamblu. Două teme conflictuale concurează pentru supremație în relatarea lui David: nevoia imperioasă de a reuși și opusul acesteia, obligație de a-și limita progresul (asigurându-se că este tot timpul al doilea sau al treilea în ierarhie, mai degrabă decât primul). Lupta dintre
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
nici o poveste a vieții nu este unidimensională. O poveste poate avea o melodie, un ton și o intensitate sau, în termenii noștri, poate avea conținut și formă - conținut care cuprinde o mulțime de teme bine îmbinate între ele, deși uneori conflictuale, și formă care se poate caracteriza prin structură, stil, coerență și alte atribute de acest fel. Următoarea întrebare care e utilă discuției noastre ar putea fi deci următoarea: care dintre acestea ar reflecta, atunci, identitatea naratorului? Am putea ajunge la
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Ca și poveștile, așa cum am văzut în cazul Sarei și în cel al lui David, identitatea are multe componente și niveluri. Diversele componente ar putea interacționa ca să creeze un tot unitar; ele se află adesea într-un dialog care rămâne conflictual; și, uneori, ideea de dialog este chiar exclusă. În ceea ce privește nivelurile, am putea propune următoarea idee: prin comparație cu căutarea identității prin intermediul conținuturilor poveștii vieții, aspectele structurale ale relatării sunt mult mai intim conectate la niveluri profunde ale personalității, mai greu
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]