1,576 matches
-
arătat cu mâinile spre caporal: - Tu nu vezi nimic? - Ce mă-sa să văd la mârlanul ăsta? - Tu vezi petlițele astea albastre, sau îs verzi? - Băi, tu ești beat, na, bea din jumatea asta că-ți trece, și-mi întinde coniac. Am tras o înghițitură zdravănă, a tras și el una, apoi s-a uitat foarte atent, întâi la mine, apoi la gradat. - Ce naiba, sunt albastre, spuse. Atunci i-am spus că am un frate ofițer, că acest frate a venit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se ridicase într-o râlă și m-a întrebat scurt: - Ce-i? - Nimic, dom' jandarm, vin americanii! i-am răspuns surâzând. Se obișnuise cu glumele noastre. Ne-a întrebat cu ce ne-am dres și i-am întins sticla de coniac. A gâlgâit îndelung din ea și ne-a spus să-l trezim când vedem luminile Bucureștiului. Nu mai era nimic serios de semnalat, vestea noastră sa dus, nu știu cum, în toată garnitura compusă din vreo cincisprezece vagoane și bineînțeles, bucuria tuturor
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îi răspunse: „Face bine, nu vorbește încă, dar știi ce atent mă urmărește când îi vorbesc?” Am râs cu poftă și am intrat în gară. Acolo ne așteptau cei doi tovarăși, care luaseră biletele și tocmai se delectau cu niște coniac dintr-o sticlă. M-au poftit și pe mine, dar am refuzat politicos, deoarece făcusem o injecție de antitetanos. Îmi intrase în degetul mare de la mâna dreaptă un ditamai cârlig de pescuit, pe care, din cauza ghimpelui revers, nu l-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fi pe măsura tovarășilor mei de pescuit. În schimb. Gică a pus sticla la gură și a gâlgâit câteva secunde licoarea aceea fabricată la Vaslui. În acest oraș exista pe atunci o fabrică în care se făcea cel mai bun coniac din țară. Pe tren până la Belcești s-a vorbit mult, s-a glumit, s-au spus bancuri cu pescari și vânători. Eram voioși, așa cum eram întotdeauna când plecam la vreo baltă. Hotărâsem să ne întoarcem duminică după masă, așa că aveam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și făceai plecăciuni până la pământ de parcă te aflai în pelerinaj la Mecca, în timpul rugăciunilor. Ai căzut apoi în nas, cum spui tu și, huștiuliuc, te-ai dus în Prut. Baia rece te-a trezit, ții minte băi Gică? - Mda, fusese coniacul prea bun. Și uite așa, ba cu una, ba cu alta, noaptea trecea. Focul se stingea și nimeni dintre noi nu l-a mai alimentat cu vreascuri. Am adormit cu toții și ne-am trezit pe la 5 dimineața. Am mâncat slănină
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o mică explozie. Îmi pare rău că nu l-am întrebat pe doctor. Diagnosticul era embolie cerebrală, dar eu cred că a fost altul. Gică avusese o amantă evreică. Tocmai venise din Israel, de la rude și adusese cu ea lichioruri, coniac, wisky, ciocolată și țigări americane. Înainte de a pleca la pescuit, la Belcești, Gică a petrecut cu ea un timp, poate o zi și o noapte, poate două nopți și o zi. Au petrecut, fratele meu a băut mult, a fumat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care avea talentul de a stăpâni o situație dificilă. Și acesta erai tu. Și chiar atunci, la tradiționalele întâlniri de familie din 7 ianuarie (de Sf. Ioan Botezătorul), când deobicei întârziai vreo oră două și erai puțin amețit de vreun coniac sau mai multe, băute cu vreun prieten în drum spre noi, și când îți făceam salvatoarea cafea amăruie la care, după prima sorbitură, dădeai decizia: “eu beau cafeaua dulce” și după care, îți spuneam ceva mărunt printre buze, dar zâmbind
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care să mă facă material? De unde vin? De fapt, totul a pornit de la al meu prieten, Papy, care mi-a dat să beau soluția aceea cu o formulă chimică foarte complicată și care, de fapt, avea gustul celui mai bun coniac din lume. Eu am băut cândva un coniac foarte bun în țară, dar aici, pe aceste meleaguri, sunt dezorientat. Căci mă aflam într-un spațiu imaterial, ca-ntr-un vis. Nu i-am spus nimic prietenului meu, de fapt, nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fapt, totul a pornit de la al meu prieten, Papy, care mi-a dat să beau soluția aceea cu o formulă chimică foarte complicată și care, de fapt, avea gustul celui mai bun coniac din lume. Eu am băut cândva un coniac foarte bun în țară, dar aici, pe aceste meleaguri, sunt dezorientat. Căci mă aflam într-un spațiu imaterial, ca-ntr-un vis. Nu i-am spus nimic prietenului meu, de fapt, nu aveam ce-i spune, sunt poet. Nu știu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ocheanul în stânga și în dreapta și văd zero barat. Fata de la bar spală un pahar, apoi îl freacă cu șervetu' ostentativ. - Dacă te-aș întreba de numărul cămășii mele, ce-ai zice, mândro? și fac cu ochiul spre cel mai bun coniac al casei. - Da, se poate, dar vii cam rar pe aici, iubitule, cum îți zic pașii? - 47 dublu, și ție unul simplu, și treci mai aproape, blând! Îmi dreg gâtița cu rachiul acela de 47 de grade, ea și-l
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
trebuință acasă. Neam îmbarcat și am luat-o din loc. Gabi și Cristi aveau permise de conducere, își puseseră în gând să conducă pe rând, Gabi până la Galați și de acolo Tarzan. Așa că, mi-am donat o porție dublă de coniac și am băut-o cam ferit, știam că le fac poftă. Ne-am aprins câte o țigară și la drum, băieți! Bucuria ce ți-o dă o asemenea excursie ne-a făcut excesiv de voioși, încât cântam toți trei, erau mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mașinii) tocmai de la Iași, unde am făcut eu armata. - Bună ziua, am făcut eu, da, venim de la Iași și am vrea să trecem Sulina spre canalul Șontea. Dumneavoastră ce spuneți, avem vreo șansă să ajungem acolo? și-i întinsei sticla cu coniac special pregătită pentru așa ceva. - De, zise omul, o să vă ajut, și luă sticla din care trase o gură. Dar cu mașina ce-o să faceți? Că doar n-o s-o lăsați în drum. - Păi aici e buba, că n-avem unde
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o trageți în curtea mea, pe dale, însă cu grijă, să nu-mi călcați panseluțele, căci nevasta ține mult la flori. Îmi venea să-l pup de bucurie, dar m-am abținut și l-am îndemnat să mai ia din coniac. - Cât stați? - Vreo zece zile. - Apăi, să trimit după băieți, o să-i vedeți, știu să mânuiască bine lotcile. Gabi a tras mașina în curte. Apoi ne-am așezat pe o băncuță, la poartă să ne delectăm cu niște bere rece
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să nu mai înaintăm în noaptea aceea din cauza vizibilității proaste. Ne-am spălat în apa canalului la lumina farurilor și ne-am retras în mașină pentru a ne odihni. Beam toți patru cafea instant rece făcută cu apă minerală și coniac, fumam și ne simțeam bine. Pe acoperișul mașinii răpăia ploaia continuu. Am ajuns la Gorgova. Apele Sulinei erau tulburi și ni se păreau neprietenoase prin sita de ploaie de-afară. Valurile, în bătaia vântului, se izbeau de mal cu un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
plutim. Problema este ce-o fi acolo... răspunse cel mai măricel. Au luat bagajul din mașină și l-au dus la lotci. Pe Zambilica am băgat-o în curte, ca rândul trecut. După ce lam cinstit pe omul de casă cu coniac și am băut și noi câte vreo două beri, ne-am îmbarcat și am plecat. Valuri nu prea mari loveau pieziș bordul stâng al lotcilor, dar direcția era bună, băieții își cunoșteau meseria. Ploaia încetase și Sulina părea încă destul de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Acum, cu apele crescute, speranța de a prinde ceva pește era mică, dar și mai rău era faptul că bătea vântul cu stropi mari de apă rece și nu puteam aprinde focul. Deocam dată am înălțat corturile și am băut coniac și cafea, să ne încălzim. Dar cafeaua am băut-o rece, instant, noroc că aveam destulă. Băieții-ghid plecaseră. Am încercat din nou să facem focul, dar n-am izbutit; lemnele erau ude și hârtia folosită la aprins nu avea putere
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
l-am recunoscut imediat, el pe mine nu prea, apoi totul a mers repede: Salut, salut. Apoi a acostat, lipovanul a legat lotca de o răchită. Sandu a scos o sticlă, gâl, gâl, din vodca lui, apoi gâl, gâl, din coniacul meu, am dat și lipovanului o jumătate de alcool etilic de 96 de grade, el a destupat sticla cu dinții lui strălucitori, a tras cam un sfert din ea, după care a scos o bucată de slănină afumată, a spart
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
e omorât pe loc; printr-o întâmplare providențială, surugiul, apărat de corpul calului, nu e decât mototolit și lovit. Ne repezim să-l ajutăm pe bietul om leșinat și zăcând la șase pași în urma vehiculului. Câteva frecții, câteva guri de coniac bătrân îl readuc la viață. Trecătorii contemplau scena; unul măcar nu ne dă ajutor; fug dacă îi chemăm; n-am fi crezut nicicând că există o astfel de lipsă de sensibilitate, dacă n-am fi văzut-o cu ochii noștri
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
eram eu, aveau s-o facă alții, mie îmi rămânea doar acest teritoriu de cucerit și singurul cu care puteam s-o influențez: cuvântul scris. Nu era mult, dar nici puțin. Orleanu mă întrebă dacă nu dau și eu un coniac. Un coniac? Unde, la această oră? Chiar alături, în colț. Nu știam? E un mic birtaș care știe că noaptea târziu ies ziariștii de pe Sărindar și de la Universului vor să dea un pahar pe gât să se curețe de plumb
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aveau s-o facă alții, mie îmi rămânea doar acest teritoriu de cucerit și singurul cu care puteam s-o influențez: cuvântul scris. Nu era mult, dar nici puțin. Orleanu mă întrebă dacă nu dau și eu un coniac. Un coniac? Unde, la această oră? Chiar alături, în colț. Nu știam? E un mic birtaș care știe că noaptea târziu ies ziariștii de pe Sărindar și de la Universului vor să dea un pahar pe gât să se curețe de plumb, și ține
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Micul birt nu era însă plin, cum credeam, doar două mese mai erau ocupate. Dacă nu doream cumva înainte niște crenvurșli calzi, cu muștar și chifle proaspete? ne-a întrebat birtașul. Auzi! Cum să nu! Pe urmă ne-a adus coniac și ne-au prins zorile. De o rară discreție, Orleanu nu mi-a spus nimic de proiectele sale literare, deși mă așteptam, ce nu era ca genialul Mitică!, să ne amețim amândoi cu vorbe și pahare reînnoite. Deși am stat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cinci colțuri, ca un cap de pagodă... "Văd că îți place casa, zise, e a mea de la părinți care nu mai sunt..." Dispăru și reveni prin alte uși, până mă trezii într-un târziu că adusese cafele, o sticlă de coniac, prăjituri și pahare cu apă... O vedeam fără halatul ei alb de la Amicii orbilor, dar într-o rochie ușoară, tot albă, cu puncte albastre, cu încrețituri bogate în poale, cu gâtul și brațele descoperite, și îi vedeam acum și picioarele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îi vedeam acum și picioarele, cu glezna și pulpele în deplină armonie cu chipul ei cu carnație bogată... "Ei, domnule, zise așezîndu-se pe canapea lângă mine, văd că n-ai chef, nici de cafea nici de prăjituri și nici de coniac. Le-am pregătit însă pentru tine, te-aș ruga să te servești". Și privirea ei mă prinse și se mișcă la dreapta, la stânga, apoi din nou la mine, întrebătoare, parcă fascinată și în același timp prinsă de îndoieli, totuși zâmbind
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
hă, hă, am uitat că la voi/ s-a răsturnat carul Pete de culoare 119 cu boi. Sunt niște versuri populare pe care le-am Învățat pe vasul “Oltenia” În călatoriile mele de peste mări și oceane. Ce doriți să beți: coniac Metaxa, whisky? S-a lăsat tăcere. Niciunul nu Îndrăzni să mai scoată un cuvânt. - Ce, v-ați speriat numai de-atâta? Relaxați-vă că o să trecem la lucruri serioase! Un individ care apăru dintr-o dată - parcă ar fi fost chemat
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
asiatică, îi evacuau la ambulanțele divizionare sau la spitalele mobile". "Cei cruțați de îmbolnăvire trăiam foarte liniștiți în bivuacul nostru. Luam măsurile prescrise de serviciul sanitar, adică igiena gurii și a mâinilor, nu beam apă decât fiartă sau amestecată cu coniac, nu mâncam fructe. Ne îndopam cu usturoi, căci ni se spusese că omoară microbii; apoi ni s-a spus că strică stomacul, și ne-am lăsat de el; apoi iar ni s-a spus că e bun contra holerei, și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]