2,314 matches
-
căror vocație este nesupunerea intelectuală, a căror expresie este excepția de la regula neacceptată. Motivul emergent al acestei tipologii este de găsit în preocuparea timpurie pentru Cantemir și în liniile de forță ale tabloului personalității "accentuate". Pe de altă parte, în conjuncția dintre spiritul "sub vremi" și o componentă tragică a destinului, în "revolta spiritului ne-atârnat" și expresia ei învingătoare, în pofida a toate. I. D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv, Editura Junimea, Iași, l999, Singurătatea scriitorului, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ierarhiei este un pas important în dinamica deconstrucției 190, introducând pe lângă un dialog critic și dorința de a regăsi și a revaloriza acel "ceva" care a fost ocultat de tradiția metafizicii occidentale, trecând apoi de la rejecția "nici nici" la folosirea conjuncției "și și", care nu anihilează tensiunea termenilor opuși, ci păstrează și revigorează alternativa. Din punctul meu de vedere, listele ce conțin formele de opoziție dintre cele două concepte își păstrează interesul sintetic și capacitatea de a oferi informații într-o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
predicat, cu nimic mai prejos decât cele ale unor contemporani ai lui Caragiale, precum Knut Hamsun sau Éduard Dujardin: Și oamenii sunt răi și pricinași în Podeni!... Ocări... batjocuri... suduituri... acuzări de otrăvire prin vitriol... Dar amenințările!". Introdus printr-o conjuncție adversativă, sugerând climaxul negativ, substantivul la numărul plural "amenințările" sublimează, in nuce, motorul dramei psihologice a lui Zibal: conflictul cu sluga violentă și plină de deprinderi urâte. Dat afară de hangiu, Gheorghe, simțindu-se nedreptățit, amenință să se răzbune și-și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tipurile străzii și se oglindește în ele. Conceptul de „experiență“, așa cum a fost schițat în primul capitol, nu permite descrierea relației dintre flaneur și oraș ca relație dintre un subiect cunoscător și un obiect cunoscut, ci ca dezvoltare speculativă a conjuncției lor, în întruchipări istorice și literare diverse. Fantasmagoria flaneurului („das Ablesen des Berufs, der Herkunft, des Charakters von den Gesichtern“) îl cuprinde și pe acesta în mecanismul ei. Baudelaire identifică mărcile celui care stăpânește „arta de a se cufunda în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cerea continuu Aliaților o acțiune ofensivă în vest în 1942, pentru a se relaxa presiunile germane asupra frontului său, existând teama de consecințe grave. Singurul mod de a umple golul era ocuparea forțată anglo-americană, a Africii de Nord franceze, în conjuncție cu înaintarea britanică spre vest, peste deșert, spre Tripoli și Tunis." Aceasta a devenit decizia unită a Aliaților occidentali [11, p. 96]. La această concluzie s-a ajuns după mai multe deliberări. A existat anterior și varianta americană cu codul
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
de vedere larg acceptat în epoca lui Darwin era că o explicație este satisfăcătoare din punct de vedere științific dacă și numai dacă ea face posibilă derivarea univocă a faptelor de observație și experimentale din legi formulate prin inducție în conjuncție cu date controlabile despre caracteristicile de stare ale sistemelor care constituie obiectul cercetării. În mod evident, explicațiile darwiniene nu satisfăceau asemenea exigențe. Ceea ce făcea ca ele să apară cel puțin îndoielnice în ochii celor a căror imagine despre știință era
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
evoluției, și nu expresia insuficiențelor teoriei din punctul de vedere al unor pretinse cerințe normative ale cunoașterii științifice. De altfel, afirmația că principiul selecției naturale nu poate fi utilizat pentru a formula predicții încununate de succes nu este corectă. În conjuncție cu informații despre factorii care favorizează anumite variații ale caracterelor, despre mecanismele eredității și ale recombinării genetice, principiul selecției naturale conduce la anticipări care pot fi confirmate sau infirmate de datele observației. În condiții date, vom putea astfel anticipa că
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA 1 Tema acestei prime prelecțiuni relua o preocupare destul de proaspătă a lui Maiorescu, materializată la finele anului 1961, la București, unde prelectorul lansează un așa numit "curs public și popular despre educațiunea în familie". Conjuncția aceasta "public și popular" indică distincția justă a tânărului Maiorescu; nu tot ce era public era și popular, după cum și reciproca era valabilă; despre ședințele "Junimii" se poate spune că erau populare, în sensul unei permanente popularizări a subiectelor la
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
pune de acord cu gustul unui veac revolut dar și cu estetismul aristocratic ce supraviețuiește în modernitate așa cum a demonstrat-o în ai săi Craii de Curtea-Veche, marcînd enumerările inclusiv cu acea celebră virgulă macedonskiană (prezentă în simultaneitate cu obișnuita conjuncție și), parcă voind încă o dată să facă în ciudă părintelui său: "la dînsul moi, molatece, mlădioase fiind toate, și port, și mișcări, și grai"; "cuta sastisită a buzelor, [...] puterea nărilor, [...] acea privire tulbure"; "oropsit de la naștere, crescut pe mîini străine
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
appears Without it is Within / În your Imagination of which this World of Mortality is but a Shadow" (E: 225). Întreaga radiografie a eului creator blakean ne îndeamnă să conchidem că acest eu este capabil să proiecteze lumi poetice în conjuncție cu un agent inspirator transcendent, dar le explorează grație facultății intelectuale a imaginației, care se manifestă că o instanță imanenta, avându-și originea în activitatea interioară a artistului. În termenii lui Damrosch, Jr., "funcția imaginației este, astfel, aceea de a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pe o sinteză între inspirație și imaginație, ultima transformând și rafinând conținuturile vizionare spontane și adesea obscure furnizate de primă. Pe de altă parte, viziunile estetizate blakeene, operele sale în formă tangibilă, sunt, cel mai frecvent, rezultatul direct al unei conjuncții de factori: unul extern (sau transcendent), ce "dictează" prima versiune a unei cărți profetice, iar altul intern (sau imanent), ce organizează, rafinează sau modifică în sens creativ datele furnizate de primul. Mă voi axa, în continuare, asupra formelor indefinite ale
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
subiect uman, a unui eu creator care își asumă sarcina de a elabora opera și al carui rol nu poate fi nici macar relativizat, necum eliminat. Din nou, singurul mod în care se poate evita acest paradox este prin postularea unei conjuncții multietajate, deja menționate, între agenții inspirației și imaginație 152. Mai mult, aici rezidă paradoxul spațiotemporal radical al viziunii. Experiență vizionara transfera eul creator la nivelul unei noi scări ontologice, susținute de Eternitate. Dar, în acest caz, artistul nu poate lucra
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
i-ar datora Blake lui Milton poate fi pus pe seama "unei afinități mentale ideale dintre cei doi, devoțiunii lor reciproce față de tradiția creștin-platoniciană a căderii și a redempțiunii și unei viziuni umaniste potrivit căreia măreția și unicitatea omului derivă din conjuncția dintre trup și spirit, dintre mortalitate și divinitate" (1980, p. 3). Deși observațiile lui Dunbar sunt interesante, mă văd nevoit să resping asimilarea christică a lui Milton. Nu trebuie pierdut din vedere detaliul că Milton este pedepsit spiritual, fiind forțat
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
îngerii, demonii, sfinții, profeții, spiritele unor persoane decedate și muzele. De asemenea, am precizat că, la Blake, nu ar trebui să ne grăbim să afirmăm că un factor sau altul este cel dominant, ci, mai degrabă, să ne concentrăm asupra conjuncției subtile dintre aceștia. Am ajuns, astfel, la conceptul de "viziune", central în ordinea poeticii blakeene, pe care l-am prezentat că binar, incorporând deci atât aspecte empirice (viziuni care se adresează receptorilor și intelectului, dar care nu sunt transferate la
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
la același gen, număr și caz și determină același substantiv; totuși, destule nu e coordonat cu poștale; numeroase nu e coordonat cu electrice, câteva nu e coordonat cu franțuzești. Dacă ar fi coordonate, adjectivele ar admite între ele inserarea unei conjuncții coordonatoare, ori este limpede că nu putem spune nici cărți poștale și destule (sau cărți destule și poștale), nici locomotive electrice și numeroase (sau locomotive numeroase și electrice), nici romane câteva și franțuzești (sau romane franțuzești și câteva). În schimb
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
nume predicativ ( = predicat nominal) sau verb copulativ în regentă + propoziție predicativă, constatăm că, pe de o parte, subiectul poate fi exprimat prin verb la infinitiv, dar și prin substantiv, și, pe de altă parte, propoziția subiectivă poate fi introdusă prin conjuncție subordonatoare, dar și prin pronume relativ, de exemplu: Cine tace înseamnă că aprobă. Acest tip de predicat (sau de regentă) nu impune restricții în selectarea unui anumit tip de subiect (subiectivă). În propozițiile cu predicat nominal (sau în frazele în
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
predicativ - prin recțiune cazul nominativ, iar când numele predicativ nu se exprimă prin nume, verbul copulativ „selectează” verbe la infinitiv sau la supin, de exemplu: Asta nu e de spus. Propoziției predicative verbul copulativ îi impune să fie introdusă prin conjuncție sau prin pronume relative, de exemplu: Vei deveni ce vrei sau prin adverbe relative, de exemplu: (Ea) este cum mi-am închipuit. Așadar, în cazul numelui predicativ (sau al predicativei) și în cazul complementelor (completivelor) obligatorii, toate în relație de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
vrând - nevrând trebuie să mă urmezi și aceasta îți va fi pedeapsa - într-o lungă controversă.” Pauza este principalul mijloc prozodic prin care se manifestă relația de incidență în planul expresiei. În enunțurile în care termenul incident este precedat de conjuncții, pauza anulează caracterul coordonator al conjuncției și: „Am auzit de la unii și aș dori să aflu dacă aceia nu se înșală - că păsăruica astfel numită este chiar acel vrăbete grăsun...”, sau caracterul subordonator al conjuncțiilor căci, că, fiindcă: „Ferice de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
și aceasta îți va fi pedeapsa - într-o lungă controversă.” Pauza este principalul mijloc prozodic prin care se manifestă relația de incidență în planul expresiei. În enunțurile în care termenul incident este precedat de conjuncții, pauza anulează caracterul coordonator al conjuncției și: „Am auzit de la unii și aș dori să aflu dacă aceia nu se înșală - că păsăruica astfel numită este chiar acel vrăbete grăsun...”, sau caracterul subordonator al conjuncțiilor căci, că, fiindcă: „Ferice de părinții care l-au născut, că
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
termenul incident este precedat de conjuncții, pauza anulează caracterul coordonator al conjuncției și: „Am auzit de la unii și aș dori să aflu dacă aceia nu se înșală - că păsăruica astfel numită este chiar acel vrăbete grăsun...”, sau caracterul subordonator al conjuncțiilor căci, că, fiindcă: „Ferice de părinții care l-au născut, că bun suflet de om este, n-am ce zice.” Topica fixează caracter de incident enunțului sintactic - expresie a planului enunțării - într-un text lingvistic, organizat în stil direct. „ - Nu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
explicatul [termenul constituit din ceea ce a rămas din contextul «inițial» după ce nu a mai existat (în sensul generalizării neexprimării pentru vorbitorii de limbă română) efectul, care trebuia să fie regent]”. Așadar, raportul sintactic explicativ este raportul - marcat prin joncțiunea (cu conjuncții mixte / intermediare de felul căci, pentru că, din cauză că etc.) asociată cu pauza și intonația dintre un termen explicat (prin care de obicei se transmite o informație, iar rar ceea ce se transmite este necunoașterea unei informații la care nu se așteaptă clasificarea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
nominal substantivul sau pronumele numai cu rol de complement direct al propoziției: Văd lumina lucind. 2. La nivelul frazei: Propoziția dublu subordonată determină simultan un regent de tip nominal și unul de tip verbal. Ea poate fi introdusă prin: a) conjuncții sau locuțiuni conjuncționale subordonatoare - că, dacă, fără să - Îl vedea că abia așteaptă; b) adverbe relative - cum, precum, cât - Parcă-l văd cum ușor scoate cureaua.; c) pronume relative - care, cine, ce, cât, cel ce - Nu l-ai văzut ce
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de tipul, semantic și structural, al funcției, de conținutul semantic concret al funcției A plecat cu o mare încredere. / A plecat fără nicio încredere . - sau de opțiunea subiectului vorbitor - El se dă drept director. Propozițiile se introduc în frază prin: conjuncții și locuțiuni conjuncționale: că, ca să, ca și când, ca și cum: I-am simțit de la ușă că erau intrigați și curioși; pronume(adjective) relative: Refuzăm lucrurile ce sunt și le tratăm ca generalități; adverbe relative: încât, cum, în chip de, drept: Iată-l cum
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
greu de identificat datorită lipsei unor indici formali specifici - poate fi joncțională cu propoziția regentă sau poate fi juxtapusă acesteia. Elementele de relație subordonatoare în frază prin care se realizează joncțiunea dintre atributiva circumstanțială și regenta ei pot fi: a) Conjuncțiile subordonatoare universale că, dacă, de, ca ( + conjunctivul). Exemplu: Acolo, sub ocrotirea munților, își întocmi tabăra, așezând streji ca să privegheze în toate părțile. (N. Bălcescu, op. cit., p. 94) b) Adverbele pronominale relative cum, precum, cât,(la care se adaugă ce = cât
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Una dintre transformările esențiale o constituie avansarea subiectului înaintea verbului impersonal sau, conform altei terminologii, se efectuează ridicarea subiectului din subordonată în subiect în regentă: Vinovățiile lor trebuie să fie demonstrate. În final, are loc suprimarea auxiliarului pasiv și a conjuncției să: Vinovățiile lor trebuie demonstrate” Aceleași transformări au loc și în cazul dublului subordonat simultan raportat la verbele a merita, a se cuveni, a urma. Să urmărim câteva exemple: (1) Forumul PNR merită privit cu mai multă atenție. Construcția impersonală
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]