2,322 matches
-
consideră că aceste drepturi sunt legate exclusiv de voința statului) reprezintă poziții extreme în ceea ce privește fundamentul drepturilor omului. Și în opinia noastră, geneza acestor drepturi este socială, dar ea se realizează într-o fază prejuridică și extrajuridică, căpătând doar ulterior, prin consacrarea și protecția juridică a valorii respective, caracter normativ. Procesul axiologic generator de drepturi ale omului se desfășoară într-un cadru îngust sau mai larg, în fiecare epocă istorică procesele de valorizare la nivel național coexistând și influențându-se reciproc cu
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
egalitatea în justiție, egalitatea șanselor în educație, egalitatea în drepturi între soț și soție etc. "Conglomeratul" axiologic realizat în jurul unei valori fundamentale este exprimat juridic printr-un ansamblu de norme ce conturează în plan internațional veritabile instituții juridice. O primă consacrare juridică (nu neapărat din punct de vedere temporal) se realizează la nivel internațional, documentele adoptate de către state formulând ceea ce am numit "drepturi ale omului cu conținut variabil"14, conținutul lor urmând să fie precizat la nivel național, unde se realizează
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
drepturilor subiective. Deși fiecare dintre ele conține elemente viabile, apreciem că aceea care consideră drepturile cetățenești a fi o categorie a drepturilor subiective calchiază cel mai bine realitatea. Alături de fundamentul extrajuridic, axiologic, drepturile omului capătă, deci, în momentul recunoașterii sau consacrării lor prin reglementările interne ale statelor, și o natură juridică distinctă aceea de drepturi subiective. Se adaugă, deci, o dimensiune instrumentală și o determinare de tip pozitivist, decurgând din geneza lor constituțională. Pe baza celor expuse mai sus, credem că
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
este vorba de încălcări ce pun în pericol pacea și securitatea internațională -, protecția drepturilor omului. De asemenea, el determină și unele consecințe interne, ca o manifestare firească a aplicării în spațiul național a obligațiilor asumate, dar nu numai a acestora. Consacrarea acestui principiu care credem că s-a realizat în ultimii ani trebuie să țină seama de faptul că el trebuie interpretat și aplicat în contextul celorlalte principii, după cum se arată în Declarația Adunării generale a O.N.U. din 1970
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
procesului penal. Potrivit reglementărilor cuprinse în aceste două acte normative, regimul de executare a pedepselor privative de libertate este bazat pe sistemul progresiv (art.53 alin.1 C.pen. și art.18 alin.2, din Legea nr.275/2006), cu consacrarea posibilității pentru cei condamnați de a trece, în condițiile legii, dintr-un regim de executare mai sever în altul mai ușor. În sistemul progresiv de executare a pedepselor, liberarea condiționată reprezintă ultima fază a executării (V. Dongoroz). Pentru alți autori
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
doar recuperarea nietzscheană a dionisiacului, lipsită de rest. Dimensiunea politică a artei muzicale - cenzura publică a oricărui anarhism programatic - dispare. Moartea cuvântului validează opera insidioasă a promiscuității estetice. În locul rostirii limpezi izbucnește banalitatea gemetelor explicite. Reîntoarcerea literară a hetairelor și consacrarea civică din lupanare se juxtapun. Prostituția naște o profesie. Iadul neputinței e absolvit de orice păcate. În goana după o alteritate care se refuză, sublimul răsare dincolo de bine și de rău. Doar progresul către sfera dezarticulării mai interesează. Călătoria spre
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
care vor ocupa funcții de execuție sau de conducere în administrația publică. Un alt drept este cel al asigurării continuității sau stabilității în funcție pentru funcționarii publici din sistemul administrației publice (art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999). Consacrarea unui astfel de drept garantează posibilitatea funcționarilor de a nu fi înlăturați din funcție cu ocazia schimbărilor politice, precum și posibilitatea de a-și exercita dreptul la carieră. Această posibilitate nu este însă absolută, pentru că trecerea în altă funcție poate fi
Sistemul administrativ românesc – inspiraţie franceză şi adaptare autohtonă by Dragoş Valentin DINCĂ () [Corola-publishinghouse/Science/208_a_439]
-
primele volume, de o recunoaștere instantanee și cvasiunanimă, care, departe de a se restrânge la un cerc de inițiați întru ale literaturii, a atins și straturile mai amorfe ale publicului larg. Într-o măsură considerabilă a contribuit la această rapidă consacrare și verdictul dat de G. Călinescu, cu mai bine de patru decenii în urmă, într-un articol apărut în revista Contemporanul. „Fundamental, Marin Sorescu are o capacitate excepțională de a surprinde fantasticul lucrurilor umile și latura imensă a temelor comune
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
masura transferării resurselor financiare; * stabilirea unei relații de subordonare a viceprimarilor față de primar; * selectarea pe bază de concurs a secretărilor de consiliu și numirea acestora de către consiliile locale. 1.b. cooperarea cu reprezentanții comunităților locale la actul de guvernare, prin: * consacrarea legală a mecanismelor de participare publică la elaborarea planificării strategice privind dezvoltarea localității; consultarea publică pentru fixarea standardelor de calitate pentru serviciile publice și evaluarea acestora; * extinderea sistemului de parteneriat public-privat la furnizarea serviciilor publice, odată cu modificarea legislației în domeniu
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
de participare publică la elaborarea planificării strategice privind dezvoltarea localității; consultarea publică pentru fixarea standardelor de calitate pentru serviciile publice și evaluarea acestora; * extinderea sistemului de parteneriat public-privat la furnizarea serviciilor publice, odată cu modificarea legislației în domeniu. 1.c. transparență * consacrarea legală a mecanismelor de participare publică la elaborarea bugetelor locale 11; * publicarea tuturor câștigătorilor de licitații publice a caror valoare depășește anual echivalentul a 25.000 de euro12; * modificarea reglementărilor legale în vigoare privind transparență exercitării demnităților și funcțiilor publice
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
ajunge să confunde farsa cu propria existență. Abu Hasan se crede adevăratul calif, dar noi știm că este doar un simplu pion pe tabla de șah a regelui, care s-a plictisit temporar de rolul jucat de el. Riturile de consacrare regală sunt suprimate și totul se reduce la o simplă înscenare, ceea ce atrage implicit atenția asupra consecințelor suspendării elementelor convenționale ale montării teatrale, situație comparabilă cu cea a unui basm, care, fără de formula introductivă, ar putea trece ușor drept o
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
este un semn manifest al autonomizării unui câmp, după modelul instanțelor de cooptare (academii), de învățământ și de conservare. Dacă Bourdieu opune bunurile simbolice artei populare, e pentru că aceasta din urmă este "lipsită de instanțele specializate în producerea, transmiterea și consacrarea operelor"; în contrast cu bunurile simbolice consacrate, care refuză evaluările cantitative ale legitimității (audiență, rating, vânzări, succes), "popularul" se caracterizează prin publicul său numeros, puțin stratificat, și prin măsurarea calității sale pe baza extensiei sociale. Expozițiile: un exemplu de mobilizare greoaie Marile
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
transformare a bunurilor materiale în bunuri culturale este, în mod fundamental, o "afacere de stat". De exemplu, ridicarea unei clădiri la rangul de "monument istoric" implică evaluarea ei, pe rând, după norme administrative, arhitecturale și științifice, în cadrul instanțelor specializate în consacrarea bunurilor (comisiile regionale și/sau naționale de înscriere și clasificare). În legătură cu puterea inerentă limbajului de autoritate, Bourdieu (1989) evocă eficacitatea proprie "magiei statului", aplicând pentru acesta din urmă teoria magiei a lui Hubert și Mauss (1985). Astfel, în toate domeniile
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
statutelor, la atribuirea gradelor. Din punctul de vedere al titularului, rolul statului este de a le garanta acestora validitatea și generalitatea, precum și durata. Nu are doar "monopolul violenței legitime" (Weber), ci îl deține, în același timp, și pe acela al consacrării legitime. Aici, decizia și alegerea politice ne plasează în zona proceselor și a operațiilor, adică a patrimoniului pe cale de constituire prin acțiunea statului. Trei timpi și trei dispozitive sunt specific culturale: capitalizarea, protejarea și valorizarea. Acestea funcționează ca idealurile tipice
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Această autonomizare este corelativă cu dezvoltarea mitului romantic al creatorului și al geniului neînțeles și cu avangardele (al căror echivalent în industriile culturale este starul). Există o strânsă dependență între câmpul bunurilor simbolice legitime și cultura școlară ca instanță de consacrare (clasicii sunt predați și înscriși în programe). Ceea ce explică și faptul că "operele de artă "pure" nu sunt accesibile decât consumatorilor dotați cu înclinație și competență, care sunt condițiile necesare pentru aprecierea lor" (1992, p. 209). Actorii și logicile lor
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ales munca, dar ar fi mai aproape de adevăr dacă am spune că munca ne-a găsit pe noi. Munca este o vocație, suntem chemați către ea. Dar suntem "iubiți" de munca noastă pentru că ea ne face să ne simțim împliniți. Consacrarea vine ca rezultat al muncii. Când nu este posibil să avem o senzație de împlinire de pe urma muncii noastre, atunci mândria sufletească, atât de necesară creativității, se transformă în narcisism. Asemenea lui Narcis, avem nevoie să fim întruchipați într-o imagine
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
posibilitate al prostiei. Altminteri, urâtul instalat în spirit care e prostia, acea persistență în fals capabilă să nască o constelație de riduri ale minții, o schimonosire a ei, nu ar fi cu putință. Prostia este aberația care a primit o consacrare afectivă, iar prostul, un rătăcitor îndrăgostit de rătăcirea lui. Pentru că este o eroare consacrată afectiv, bazată pe iubirea mea de mine, prostia se sustrage criticii permanente a intelectului și tocmai de aceea ea devine și rămâne prostie. Opțiunea mea, demersul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e singurul lucru important pentru Friedgard), exprimând, intacte, aceleași sentimente, dar cu obsesiile neutralizate, anihilate sau sublimate și satisfăcute, așa cum Friedgard își dorise: prin sigle ale depărtării, prin atingeri la distanță. Este o erotică fără conținut senzual, care își primește consacrarea finală după Soglio, în octombrie 1981, când Cioran, invitat la Koln prin "Centrul de limbi și culturi europene" (Friedgard este organizatoarea serii și face chiar și alegerea aforismelor ce urmează să fie citite!), află, rămas singur la capătul zilei cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
stânga, așa cum existau și în Vremea. Pe de altă parte, dacă se lasă senzația că "asta era interbelicul la noi", adică aplecare spre dreapta extremă, este și pentru că Eliade și Cioran, și chiar și Noica, au primit mai târziu o consacrare internațională, lăsând impresia cu totul falsă că epoca era dominată de Nae Ionescu și de elevii lui. Or, adevărul este că ei nu dădeau în nici un caz tonul epocii, ci reprezentau doar un accent într-o structură culturală extrem de variată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
apoi următoarea moțiune: "Camera, mulțumită de esplicația guvernului asupra urmărilor ce a dat votului de la 29 april, ia act: că războiul între România și Turcia e declarat, că ruperea relațiunilor noastre cu Poarta și independența absolută a României a primit consacrarea lor oficială și, comptînd pe dreptatea puterilor garante, trece la ordinea zilei". [7 mai 1877] FRANȚA ["CÎND ÎN ZIUA DIN URMĂ... Când în ziua din urmă a anului 1875 s-a împrăștiat Camera deputaților și s-au făcut nouă alegeri
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de nemulțumiri și contradicții cu urmări neplăcute. Obligațiile locuitorilor ajung, în multe cazuri, atât de numeroase și de grele încât devin asemuitoare valurilor ce se ridică necontenit, amenințând cu înnecarea în greutăți. Astfel se explică de ce documentele aproape au dat consacrare termenului „a nu învălui mai mult”, atunci când, în varii împrejurări, domnii porunceau slujitorilor de stat (boieri) din diferite resorturi executive (globnici, deșugubinari, olăcari, podvodari etc.) să lase în pace „să nu-i învăluiți” pe locuitorii satului cutare (se dă numele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
convingă pe toată lumea de acest lucru. Exemplu: Juliette Juliette, născută În 1969 1996: Jupiter În tranzit conjunct cu Mercur „Îmi reluasem studiile și În anul acela am obținut diploma În Științe Politice. Am simțit atunci o adâncă satisfacție, o veritabilă consacrare. După aceea, eram mult mai sigură pe mine când aplicam pentru un loc de muncă. De altfel, un an mai târziu am găsit un post interesant, Într-o mare Întreprindere din provincie.” Jupiter (succes) peste Mercur (viața intelectuală): interpretarea e
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
al universității trebuie să intervină solidar cu managementul financiar. Marile profesuri fac marile universități 31. Profesurile au un statut cu totul special În spațiul vieții universitare. Ele reprezintă punctul de joncțiune dintre “politicile individuale” (fiecare cadru didactic dorește să obțină consacrarea profesională prin obținerea unei profesuri) și “politica instituțională” care vizează susținerea unor profesuri reduse ca număr dar de mare prestigiu. Marile profesuri fac marile universități. O instituție academică are două alternative majore În domeniul profesurilor. Ea poate să ducă o
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
fac decât să confirme obișnuințele epocii. Ofensiva comemorativă dedicată celor cinci secole de la moartea sa nu a motivat doar actorii seculari, cu interesele lor lumești, ci și slujitorii bisericii. La Borzești, de exemplu, pictarea ctitoriei sale din 1494, a prilejuit consacrarea unui adevărat ciclu hagiografic ștefanian 163. Cu toate acestea, Ștefan a rămas, poate și din comoditate, în multe pagini de manual, doar "cel Mare". Fiind și singurul căruia i se recunoaște unanim acest atribut, s-a plasat firesc în fruntea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sensuri predeterminate, asumându-și implicit axioma că cititorul va opune o anume rezistență, el având o viziune proprie "greșită", care nu se lasă lesne învinsă 313. Odată intrate în patrimoniul școlar, datele istorice sunt canonizate și supuse unor ritualuri de consacrare care le garantează exemplaritatea, dar le lipsește de atractivitate și de o bună parte din înțelesurile inițiale. Din acest motiv, elevii își construiesc un univers propriu, ficțional, asociind textul cu propriile lor variante, cu "istoria a ceea ce ar fi putut
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]