2,124 matches
-
până În dinți, În loc să păzească teritoriul românesc de dușmanii care vor să ne atace, armele lor sunt fixate În poziție de tragere Împotriva propiei populații...!” La câteva zile, ambițiosul tânăr fu chemat la cercetări și nu se mai Întoarse. Tony Pavone consolându-se, poate, anchetatorii Îi va trimete alți tineri cutezători dornici de-a trăi În libertate, sperând, ajutând timpul să treacă mai repede. Timpul...!? Cât de lung urmează să fie...? De când era arestat, i s-au mai luat unele declarații urmate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu trebuia să-și ascundă imensa jenă (de străin). Și, În plus, ea dăduse dovadă de multă delicatețe amintindu-și să nu sune la Elya În cameră. — Ce să fac cu doctorul Lal? — Cere-ți scuze, spuse el. Liniștește-l. Consolează-l. Spune-i că sunt convins că manuscrisul e În siguranță. Explică-i cât respectă Shula cuvântul scris. Și te rog, roagă-l să nu-i lase pe detectivi să se amestece În asta. — O clipă. E aici. Vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nemărginită. Cum ajunsese să fie așa? Poate că lăuntricul, intimul, scumpa viață - lucrul care e sinele din zilele cele mai de Început - când pentru prima oară află de moarte adesea Înnebunește. Aici puterile magice trebuie să ajute, să aline, să consoleze, iar pentru o femeie, acele minunate puteri sunt așa de des cele ale unui bărbat. Așa cum, când Marc Antoniu era pe moarte, Cleopatra a strigat că nu mai rabdă să trăiască În această lume mohorâtă care „ce fără tine doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
orice creaturi, de orice mângâiere din partea creaturilor. Căci de bună seamă că atâta vreme cât creaturile te mângâie și te pot mângâia, nu vei găsi mângâiere cu adevărat. Dar dacă nimic nu te poate mângâia afară de Dumnezeu, cu adevărat Dumnezeu te va consola.“ Domnul Sammler nu putea spune că literalmente credea ce citește. Putea, totuși, spune că nu simțea nici o pornire să citească altceva. Pe gazon În fața casei pe jumătate din lemn pământul era reavăn, iarba era Înmiresmată. Sau poate solul În sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
zis, mângâindu-mă pe genunchi. După un minut, s-a ridicat și a tras un scaun ca să stea lângă mine. — Te rog, nu plânge. Veterinarul o s-o facă să se simtă mai bine. Efortul pe care îl făcea să mă consoleze era atât de superficial, de prostesc, că aproape m-am înfuriat. Am luat un șervețel din mânecă și mi-am ștersa ușor ochii. Brațele lungi ale Shebei stăteau moi la ea în poală. Avea pielea așa de palidă că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
plictisește economia și nici c-ar fi putut să-i pese mai puțin de tata. Dar nu-i puteai spune mamei asta. Ori de câte ori tata spunea o anecdotă, ea punea o palmă grea pe genunchiul lui Richard, ca și cum l-ar fi consolat pentru soarta ingrată de a nu fi Sfântul Ronald. — Crezi că mama ta mă va accepta? am întrebat-o pe Sheba. — Poftim? Sheba părea uimită. O, nu-ți face griji. Abia dacă te va vedea. Va fi mult prea ocupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ca tine, numai că mai bătrână, mai obosită. Alice nu-și dădea seama dacă tremura din cauza prostiilor debitate de Helena sau din cauză că John nu venise după ea. Bărbatul rămăsese cu cățelul ăla caraghios în loc s-o urmeze ca s-o consoleze și, în clipa aia, scriitoarea a înregistrat enormitatea a ceea ce făcuse. Nu numai că-și trădase prietenele, dar îl și dezamăgise pe John cu scrisul ei. Cel mai mare succes al ei era și cel mai jalnic efort, iar Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-o în buzunar și-a repetat. Plutise pe-o parte din râul Salmon. Mersese cât de departe putuse. Cineva a bătut la ușă, iar John s-a rugat să fie Alice, s-o vadă că venise, în sfârșit, să-l consoleze ea pe el. John se ruga pentru multe și se străduia să nu-și piardă credința atunci când rugăciunile nu-i erau ascultate. Într-o zi, se gândea el, Dumnezeu o să facă o pauză din rezolvarea problemelor complicate și-o să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
des renunțase la luptă, declarându-se prematur o învinsă. Uneori îmi vine să mă omor dar și pentru asta îți trebuie curaj, iar eu sunt o lașă. Poate că treci printr-o pasă mai proastă, am încercat eu să o consolez. Viața nu e făcută mereu numai din iubire și distracții... Câteodată e plină de goluri. Când ajungem în astfel de sfere în care nimic nu se întâmplă, resimțim singurătatea și micimea noastră. Suntem creaturi vanitoase și prețuim prea mult propriul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
privirile... șirul de lumini - ochi de sticlă ce nu mai știau nici măcar să clipească - se succedau ca niște vrăji, invitînd parcă la o zi festivă ce avea să nu mai vină. Lumina palidă dreptunghiulară de la fereastră părea să se fi consolat de mult cu gîndul acesta... O rafală de vînt mi-a izbit obrazul ca o cîrpă udă și, ridicîndu-mi gulerul, am rămas pe loc. Mi se spusese că pe-aici pe undeva fusese văzut pentru ultima dată EL. Dacă EL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
văzusem decât în filme: banane, curmale și ananas. Sigur, cineva poate zâmbi ironic: „When I was young, and the world was full with wonder...”. Poate unora de acum le-ar veni să îmi înfiereze părinții cu „mânie democratică”. Îi pot consola într-un singur fel. Bunicul continua să înjure comunismul, a refuzat să intre în CAP, asculta Vocea Americii și a așteptat, săracul, până în 1975 când a murit. A așteptat să vină americanii. Părinții mei „adaptați” îl priveau duios. Un Don Quijote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să schimbe totul peste noapte. Să dispară lumea aceasta sinistru misogină. Să ne uităm unii la alții ca la oameni de sexe diferite, fără consecințe în diviziunea puterii, a muncii și în apreciere. Nu mi-a rămas decât să le consolez cu exemple proxime: în St. Hilda este plin de femei academice, cele mai multe nemăritate. După 200 de ani de feminism, femeile plătesc, până și în patria acestuia, un preț enorm dacă vor să facă o carieră de prestigiu. Pretutindeni statisticile demonstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
analiști politici, recte jurnaliști, și câte un academic rătăcit, specialist în Orientul Mijlociu. Mie cu adevărat televizorul mi-a făcut rău la lucru. Tentație mare să îl deschid: ziua din cauza știrilor, seara fiindcă sunt două episoade din Star Treck. M-am consolat, ca și localnica Maria, cu faptul că echipa de fotbal din Indiana a luat campionatul național. Am uitat să spui că aici cu democrații nu sunt decât Maria și Dan, mai sceptici, dar cu înclinații asemănătoare sunt și Adriana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
A fost una din iubitele mele, am împărțit un tip, un pictor celebru, bunul simț mă împiedică să... etcetera, etcetera. Ea era măritată cu el, eu mi-o trăgeam cu el, apoi i-am dat amândouă papucii și ne-am consolat reciproc. Pentru o vreme. He, he, he. Și ce mai zici, Phoebe, scumpo? N-o să-ți placă. —De unde știi? —OK, a oftat Leisl. Îmi pare rău, Barb, dar Phoebe vrea să-ți spună că - citez - „nu te-a iubit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
chestie minunată cu buza de sus încât chiar semăna cu el. — Da, o ținea lipită cumva de dinții de sus! Era grozav. —OK, am eu unul, a zis Jacqui. Îți amintești când te-ai mutat cu el și, ca să mă consoleze, m-a ajutat să mă mut într-un nou apartament? A închiriat o furgonetă, a condus-o chiar el și mi-a ridicat toate cutiile și lucrurile. M-a ajutat chiar să fac curat în casa nouă și tu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
evreilor și a creierului femeilor. Salma fu de părere că ar fi și bătut-o dacă n-ar fi fost însărcinată, dar tot ea își spuse că, în cazul ăsta, cearta n-ar mai fi avut loc. Pentru a se consola, trase concluzia că avantajele maternității depășeau neplăcerile ei trecătoare. În chip de pedeapsă, Mohamed îi interzise cu strășnicie s-o mai primească iarăși în propria sa casă pe „otrăvitoarea aia de Sira“ - îi șuiera numele cu acel accent tipic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
triumful Marelui Turc, încât m-am temut pentru viața copilului pe care-l purta. Cum mai avea doar câteva zile până să nască, am fost nevoit s-o pun să jure că va rămâne nemișcată în pat. Eu însumi mă consolam cu făgăduiala că aveam să părăsesc această țară de îndată ce Nur se va fi refăcut. Pe strada mea, toți oamenii de vază își dosiseră în cavourile de familie obiectele de preț și așternuturile, de teama prădăciunilor. În ziua aceea, totuși, slujitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
924 de la hegira (13 ianuarie 1518 2 ianuarie 1519) Din lunga mea retragere la țară, presărată totuși cu meditații și preumblări tăcute, am ieșit lipsit de certitudini. Perisabile erau toate orașele; feroce, toate împărățiile; insondabilă, Providența. Singurele lucruri care mă consolau erau creșterea apelor Nilului, hora aștrilor și nașterea sezonieră a puilor de bivol. Când a venit clipa plecării, mi-am întors privirile spre Mecca. Se impunea să fac un pelerinaj o dată în viață. Deoarece Nur se temea de călătoria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Salix, ucis. Îl văzu pe Valerius prins de soldați. Își aminti cum, înainte de a pleca din Augusta, aflase că fratele său îi fusese vândut lui Manteus și rămăsese închis în Ludi. Antonius se dusese la el împreună cu Errius, ca să-l consoleze. Manteus îi însoțise de-a lungul unei scări ce părea să coboare în infern. Valerius stătea ghemuit într-un colț, într-o încăpere îngustă ce mirosea a moarte. Trupul îi fusese chinuit, iar fața îi era umflată. Când Antonius se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să se retragă. — Le-a spus fratelui său, nepotului și prietenilor să aibă grijă de ei. Când au vrut să-l sărute și să-l îmbrățișeze, i-a îndepărtat. A scris două scrisori: una pentru sora lui, ca s-o consoleze, și una pentru Messalina... Messalina, care a fost soția lui Nero și pe care Otho intenționa să o ia de soție... I-a spus să-și aducă aminte de el. Apoi a împărțit banii pe care îi avea celor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
centru, vest, drumul spre Chelsea. Doar o singură dată m-am uitat la ea în mașina care se scutura din toate încheieturile. Era brunetă, cu buze de culoarea sângelui și păr de spaniolă, prea încâlcit să mai strălucească. M-am consolat la gândul că, ajutat de o sticlă de Je Rêve, un cartuș de Executive Lights și una pusă bine între șale, m-aș putea umple de niscavai sculament, numai bun să-i tai cheful Selinei - Herpes I, Herpes II, Herpes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
chelnerițe apetisante cam ce aveam eu chef să-i fac, lucru care a înălțat-o în al nouălea cer de fericire, dar o trebuit să se întoarcă îndurerată la bucătărie și, când am dat buzna prin ușile batante să o consolez, am fost asigurat de doi bărbați în tricouri gri, largi că nu putem face nimic pentru sărmana copilă. Am dat un autograf. Doris era tare dulce în sacul ei de dormit în spatele părului tapat și al hainelor corecte se ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
doctorul buni pentru că e mai bun ca mine când e vorba de violență. Fără îndoială că m-aș fi perfecționat în materie de violență despre existența mea ar fi depins de ea, așa cum e cazul lui Fat Paul. Acum mă consolez cu gândul că el e un profesionist în materie, în timp ce pentru mine violența a fost dintotdeauna doar un hobby. — Sunt sătulă de sex, mi-a spus Selina de dimineață, în timp ce termina de băut ceaiul pe care i-l adusesem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
atmosfera era sumbră, lucru pe care îl puneam pe seama bunelor maniere și nu a suferinței. Se pare că Charles nu avea rude apropiate, doar niște veri în Olanda care nu veniseră la înmormântare, așa că Belinda nu era nevoită să le consoleze pe rudele îndurerate. Ea purta o pălărie neagră imensă și o rochie lungă, îngustă și neagră, în care arăta ca amanta unui magnat luându-și rămas-bun. Asemănarea dintre gemene era accentuată de hainele formale. Puteau fi chiar clone. Sir Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
O să întreb. Uite, chiar trebuie să plec, bine? Toți bărbații pe care îi cunoșteam păreau a fi mult prea ocupați cu munca lor ca să stea de vorbă cu mine. Am stat îmbufnată pentru o vreme. După care am aprins televizorul, consolându-mă cu gândul că, dacă sunt atât de ocupați, nu au ocazia să se bucure de plăcerea hedonistă de a privi emisiunile de după-amiază. Așa le trebuie dacă sunt niște adulți idioți. M-am făcut comodă pe canapea și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]